Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
21:10 21 06 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei Gustav Rotlender și aparatul de telegrafie fără fir, pentru experimentele de comunicare aer-sol

ro

07 Jun, 2024 17:00 2994 Marime text
  • O problemă pe care străinătatea n-a fost încă în stare s-o rezolve, şi-a căpătat dezlegarea cu aparate româneşti, graţie străduinţelor cpt. Zaharia din Marină şi G. Rotlender: utilizarea invenţiei lui Marconi, telegrafia fără fir, prin intermediul aeroplanului. În 1912, aviaţia militară română se evidenţia pe plan mondial printr-o invenţie absolută care aparţinea lui Gustav Rotlender: aparatul de telegrafie fără fir cu care se efectuează primele experimente pentru comunicarea aer-sol. Regele Carol, prezent la demonstrație, l-a decorat şi l-a îmbrăţişat. Onoruri naţionale, admiraţie.
 

România- țara priorităților aeronautice

Pro memoria: La 18 martie 1906, la Montesso, Traian Vuia efectua primul zbor din lume cu un avion monoplan, cu aripi de pânză impermeabilizată, întinsă pe un schelet metalic şi având forma aripilor liliacului cu o singură elice şi cu tren de aterizare prevăzut cu roţi pneumatice, avion conceput şi construit de el; acelaşi inventator român, între 1918 şi 1925, a inventat două elicoptere.
 
Dacă mai adăugăm că la 14 decembrie 1910 inginerul român Henri Coandă realiza primul zbor aeroreactiv din lume, cu un avion construit de el şi propulsat de un motoreactor, că invenţia lui — avionul cu reacţie — a fost preluată şi perfecţionată de către diferiţi constructori din multe ţări, ne putem face o cât de vagă idee despre contribuția adusă de inginerii români la progresul aeronauticii mondiale.
 
Prin Aurel Vlaicu, România a fost a treia ţară din lume care a avut un avion original, proiectat, construit şi pilotat de unul din eroii săi. Ea devine astfel a doua ţară din lume care foloseşte avionul în scop militar. Astfel, în 1910, cu prilejul manevrelor desfăşurate în Oltenia, pentru prima dată, la invitaţia ministrului de război, Aurel Vlaicu transmitea un ordin de operaţii de la Slatina la Piatra Olt.
 
Alte priorități românești: Ion Linteş, care se găsea la specializare la Şcoala superioară de geniu aeronautic din Paris publica în „Analele Academiei de ştiinţe franceze" teoria zborului supersonic şi cosmic, elaborată de el. La 28 august 1929 se experimenta la Paris prima cabină catapultată de avion, inventată de românul Anastase Dragomir, aceasta constituind astăzi singura posibilitate de salvare a echipajului avioanelor supersonice. Primul hidroplan din lume, proiectat și construit de inginerul român Radu Stoica, inventator şi al unei autosănii euclice, al unei avionete şi a altor aparate, a fost încercat în zbor la 15 august 1925 pe deasupra Constanței. Despre această prioritate mondială vom reveni în numărul viitor al rubricii noastre.
 
În aceeași perioadă, tot la Constanţa, se desfășurau zboruri experimentale cu un aparat de telegrafie fără fir, inventat de Gustav Rotlender, tehnician din Serviciul Maritim Român, în colaborare cu căpitanul Zaharia din marina militară; avionul, un Farman construit la Chitila, a fost pilotat de sublocotenentul Ştefan Protopopescu, între 1920—1922.
 

Primele experiențe cu „receptorul” lui Gustav Rotlender, la Constanța

Iunie 1912. Ziarele anunțau cu prudență:„Instalaţia de telegrafie fără fir pe un aeroplan românesc. Zilele acestea au avut loc la staţiunea telegrafiei fără fir din Constanţa experienţe cu receptorul inventat de dl G. Rotlender. La aceste experienţe  au asistat pe lângă numeroşi ofiţeri de garnisoană şi d-nii Murgoci, profesor universitar, şi căpitan comandor Cătuneanu. Dl profesor Murgoci precum şi întreaga asistenţă au rămas pe deplin satisfăcuţi de frumoasele succese ce se pot obţine cu noul aparat de recepţie inventat de dl Gustav Rotlender, care aparat mai prezintă avantagiul că nu cântăreşte decât vreo 270 grame. Noul receptor se va instala de către inventator pe biplanul ministerului de război, care se găsesc la hipodromul de la Anadolchioi şi care este pilotat de dl sublt. Prototopopescu.
 


Lucrările de instalaţiune sunt aproape terminate şi de la 15—20 Iulie se vor face prealabil experienţe între aparatul instalat pe aeroplan şi staţia telegrafiei fără fir. Experienţele vor fi inspectate în detaliu de către dl general R. Boteanu, comandantul corpului V de armată, şi dl maior Macri, directorul şcoalei noastre de aviaţie. Această inspecţie prealabilă se va face în vederea participării aeroplanului ministerului de război la marile manevre de toamnă, ce vor avea loc în Dobrogea, prevăzut pentru întâia dată cu instalaţie de telegrafie fără fir inventată de un român”.
 
Evenimentul nu scapă neobservat. Regele Carol însoțit de principele Ferdinand vizitează stația telegrafiei fără fir din Constanța.
 
Azi la ora 11 jumătate dimineața, M. S. Regele, însoțit de A. S. R. Prințul Ferdinand și de câini, general Mavrocordat, comandor Grațoski, general Istrati, Prefectul Pariano, primarul Cănănău, precum și de o numeroasă suită, a vizitat stațiunea de telegrafie fără fir. Înalții oaspeți sau fost primiți de către d-nii Râmniceanu, directorul căilor de comunicație pe apă, comandor Popovăț, inspector Mihăilescu, căpitan Dan Zaharia și de d. G. Rotlender. D. căpitan Dan Zaharia a făcut o sumară descriere a aparatului „Self sintonizatorul România“ inventat de d-sa și de d. Gustav Rotlender, arătând avantajele și superioritatea acestui aparat asupra celor străine, posibilitatea izolării posturilor precum și interesantele experiențe comparative făcute la Berlin, la care a asistat și contele Arco. M. S. Regele a arătat un viu interes, urmărind în detaliu expunerea d-lui căpitan Dan Zaharia, punând diferite chestiuni privitoare la aparatele de telegrafie fără fir. Incepându-se experiențele practice, d. Rottender a chemat imediat posturile Cernavoda, vasul Regele Carol etc.
Recepția s-a făcut pe rând cu toate aparatele din stație. Ceea ce a uimit pe M. Sa și întreaga asistență a fost un aparat de o greutate numai de 276 grame, construit numai de câteva zile pentru aeroplane. Recepția făcută cu acest aparat a dat aceleași rezultate ca și cu celelalte aparate a căror greutate variază între 2—3 kilograme. După aceste experiențe de căpitan Dan Zaharia a arătat Regelui aparatele speciale ce d-sa împreună cu d. Rotlender vor instala pe aeroplanul „Canard,"pe care d. ministru de război l-a pus la dispoziția inventatorilor, pentru experiențele ce se vor face pe lacul Mamaia.
 
Dimensiunile reduse ale acestor aparate precum și originalitatea lor au izbit în cel mai mare grad întreaga suită regală. D-nii căpitan Dan Zaharia și G. Rotlender au asigurat pe M. Sa că la actualele manevre stațiunea de aeroplane va putea comunica cu stațiunea de la uscat de la o distanță de 106 km, chiar, ceea ce va depăși cu mult frontul de acțiune al trupelor”.
 


O lună mai târziu, o altă publicație, “Gazeta ilustrată”, scria cu litere mari: „O problemă pe care străinătatea n-a fost încă în stare s-o rezolve, şi-a căpătat dezlegarea la noi cu aparate româneşti, graţie străduinţelor cpt. Zaharia din Marină şi G. Rotlender: e vorba de utilizarea marii invenţii a lui Marconi, telegrafia fără fir, prin intermediul aeroplanului. Experienţele  făcute deunăzi la Constanţa au reuşit pe deplin. S-au putut transmite cu uşurinţă şi exactitate de pe aeroplan comunicaţiuni la o distanţă de 30 km. Ştiindu-se că aeroplanul a fost pilotat de St. Protopopescu,  nu mai e nevoie să spunem că aparatul de zburat s-a comportat minunat în atmosferă, în tot timpul experienţelor.”
 
Prin decretul regal cu Nr. 2.830 din 26 Septembrie 1932, se acordă semnul onorific „Răsplata muncii pentru 25 ani în serviciul Statului“, funcționarilor Statului care au împlinit 25 ani de serviciu fără întrerupere, sau 30 ani cu întrerupere. Printre aceștia se afla și Gustav Rotlender, radio-telegrafist la direcțiunea Serviciului Maritim Român
 

Rotlender - o familie de radiotelegrafiști

Despre Gustav Rotlender se ştie mult prea puţin. Îl pomeneau cândva telegrafiștii de pe navele flotei românești, în tăcerea de noapte a oceanelor. Dar cum însăși meseria de radiotelegrafist a dispărut definitiv chiar și din vocabularul timpului cine mai poate vorbi astăzi despre eroismul celor care au stat de veghe la viața coechipierilor lor doar prin modestele linii și puncte Morse?
 
Gustav Rotlender a venit la Constanța în 1904 de la Cernăuţi și s-a angajat la Serviciul Maritim Român. A fost mai întâi ungător, apoi  mecanic și radiotelegrafist. A practicat această meserie până la sfârşitul vieţii. A trăit, a muncit şi a murit la Constanţa. A condus decenii în şir staţia de radiocoastă din oraş.
 
Pe fiica lui, Iosefina Pănescu, am cunoscut-o cu mult timp în urmă, consumându-și anii din urmă ai vieții într-o casă de pe strada Decebal din Constanța, înconjurată de geamantane cu fotografii, care îi evocau anii tinereții prinși cu lacrimi pe obraz.
 
Iosefina s-a născut în 1907, la 8 iulie, la Constanţa, în clădirea staţiei de radiocoastă, acolo unde locuia şi muncea  întreaga sa familie.
Au fost opt copii la părinți. Mama era grecoaică, venită din Sulina la Constanţa. Se numea Flamburiadis, provenea dintr-o familie de renume în Dobrogea, proprietara unei flote de şlepuri pe Dunăre destinate comerțului. La Constanţa Adriana Flamburidis  a început să  lucreze lenjerie ca să-și întrețină familia numeroasă. Trei dintre copiii Rotlender au îmbrăţişat aceeaşi meserie ca a tatălui. Numele lui Victor Rotlender a fost trecut în Dicţionarul recordurilor Marii Britanii pentru rapiditatea fenomenală a transmisiunilor sale de radiofonie. Otto a fost, de asemenea, un excelent radiografist.
 
Ne povestea Iosefina:„Tata punea pe oricine să înveţe alfabetul Morse. Îi plăcea la nebunie să transmită: punct, linie, punct. Odată cu asta ne transmitea și pasiunea lui cu care înțelegea rostul unei meserii definitorii pentru altele, cu mare grad de risc și implicare umanitară.”
 
Iosefina s-a căsătorit cu Pompiliu Pănescu, tot radiotelegrafist.
„Tata a făcut o invenţie pentru telegrafie fără fir la distanţă, în zbor. Experienţele s-au efectuat în port, pe un avion al aviaţiei militare române. A fost regele Carol l şi  a vizitat staţia. Pe vremea aceea aveam doar un frate, mai târziu am ajuns opt copii la părinţi. În timpul războiului acest frate a fost deportat în Rusia pentru simplul motiv că  purta numele Rotlender. A murit acolo. Ţin minte că atunci când  a intrat regele pe poartă i-au pus un covor roşu să meargă pe el. A venit Carol special şi l-a decorat pe tata pentru invenţia lui. Eu şi fratele meu eram îmbrăcaţi frumos, stăteam pe o scară şi priveam la cei mari. Ne puseseră să ne uităm la avionul care zbura şi unde se afla aparatul făcut de tata. Atunci el ne-a spus: Eu am să dispar, dar de mine se va mai auzi. Tata a lucrat toată viaţa la staţie. Scriau ziarele despre el, lumea îl cunoştea. A murit la 14 ianuarie 1942. Avea doar 64 ani.”
 

Constanța anilor lor

 Își amintea Iosefina: „Staţia de radiocoastă era pe locul gării de astăzi într-un cartier de funcţionari ai Direcţiei Maritime Portuare. Acolo s-a clădit un imobil  pentru staţia de telegrafie fără fir. Am stat acolo până la cutremurul din 1940. Apoi ne-am mutat în oraş, pe bulevardul Ferdinand. În timpul războiului, când au început bombardamentele a căzut o bombă pe casă şi a trebuit să ne mutăm din nou. Ne-am aşezat tot pe Ferdinand, la 81, lângă vila inginerului Aldea. Când m-am căsătorit am venit aici, pe str.Decebal. Stau de peste 50 ani în această casă.
 
Şcoala am făcut-o la nr. 2, lângă geamia turcească. Traversam piaţa Ovidiu să  merg la şcoală. Circula un trenuleţ pentru funcţionarii DMR, care ajungea în port. Cu el veneam la şcoală, dacă nu mergeam pe jos. Ducea lucrătorii şi funcţionarii din port. Bărbatul meu a învăţat telegrafia în casa noastră.
 
Constanţa era pe-atunci liniştită, copiii erau respectuoşi, vecinii se înţelegeau bine, deşi era casă lângă casă. Noi ne plimbam la bulevard şi prin piaţa Ovidiu. Era o plăcere. Aveam o prietenă italiancă care făcuse profesionala şi lucra croitoria numai la case mari. Copilărisem cu ea. Venea pe seară: hai să ne plimbăm. De la gară până în centru, apoi acolo făceam tururi, apoi mergeam pe bulevardul Elisabeta. Purtam pălărie, ciorapi, chiar şi vara,  nu ieşeam niciodată fără ciorapi de mătase din casă. Dar şi umbreluţa, mănuşile erau accesorii obligatorii. Servitoarele şi soldaţii nu aveau voie să iasă decât duminica până-n prânz. Mergeam la cinema pe Cuza Vodă, dar mai mult la ceaiuri. Făceau grecii la „Elpis” ceaiuri de pomină. Era o sală mare, băieţii angajau muzică, era bufet, grecoaicele erau elegante, puse la punct. Grecii erau foarte uniţi. 
 
 Astăzi mi se pare că totul nu a fost decât un vis.  Am avut o viaţă  liniştită, dar dureroasă căci fraţii mei  au murit toţi tineri. Eu am fost cea mai mare şi i-am îngropat pe toţi. Fusesem o casă plină de oameni, apoi am strâns doar singurătatea mea”.
 


Când a rămas singură, Iosefina a lucrat în atelierul fotografic al lui Cicu al cărui atelier era pe bulevardul Tomis.S-a apucat de fotografie pentru a-și prinde amintirile pe hârtie. ”În timpul războiului patronul s-a refugiat în Basarabi şi eu am condus singură atelierul. Era o modă pe vremea aceea să faci fotografii cu orice prilej. Cel puţin în timpul războiului, când erau nemţii în Constanţa, patronul făcuse bănet, nu glumă, din developatul pozelor.
 
Veneau, plecau cu submarinele, torpilau, dar aparatul de fotografiat nu le lipsea. Eu retuşam şi primeam comenzile. Cicu era foarte cunoscut şi talentat. Meserie am prins de la el. Am dat examen şi m-am calificat retuşieră. Nouă ani am lucrat în laboratorul fotografic.”
In ultimii săi ani de viață Iosefina s-a zbătut să ţină piept uitării şi sărăciei.
 
Deşi tatăl său fusese un inventator de recunoaştere mondială, numele său fiind trecut în toate cărţile de referinţă despre priorităţi româneşti în lume, deşi soţul său fusese decorat pe front cu însemnate decoraţii, inclusiv “Coroana României” cu spade, Iosefina Rotlender-Pănescu nu a beneficiat de nici o atenţie din partea autorităților. A plecat spre stele cu tristețea că oamenii Constanței care au însemnat ceva pentru țară nu sunt recunoscuți și prețuiți. Fotografiile pe care le reproducem sunt din colecția Iosefinei Pănescu.


Despre Aurelia Lăpuşan

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.
 

Citește și:
 
Semion Petrescu a adus animatograful lui Edison la Constanța
 
Iosif N. Dona- „tămăduitorul” de la Techirghiol
 
Olga Sacara Tulbure - prima femeie medic din România a lucrat la Techirghiol

 
 

 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari