Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
03:36 20 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei Semion Petrescu a adus animatograful lui Edison la Constanța

ro

02 Feb, 2024 17:00 7262 Marime text
 
 
•        Dobrogeanul Semion Petrescu este un personaj de poveste. Poate deveni oricând eroul unui film de Oscar dacă cineva s-ar așeza gospodărește să-i adune faptele și să facă din viața lui consumată la flacăra pasiunii pentru meserie, pentru Dobrogea și pentru țară, o narațiune cu tâlc. Recuperarea acestei identităţi devine un act necesar şi moral.

Cine a fost dobrogeanul Semion Petrescu?

Se prezintă singur printr-o scrisoare deschisă drept „cel mai mic fiu al dascălului Petrică, marele patriot român din dreapta Dunării, decedat în anul 1858, şi ca frate al răposatului profesor Constantin Petrescu şi Gheorghe Petrescu Durostoreanu, fost elev al şcoalei române din Silistra. (...) Silistra - care de la 1854 o cunosc, a fost locul meu de naştere - a fost o cetate necucerită.

În această mare cetate romană a locuit familia Petrescu, în această cetate s-au născut cu toţii şi această cetate a fost centrul de cultură românesc din dreapta Dunării, care prin sârguinţa neobositului profesor Constantin (Costache) Petrescu s-au înfiinţat şcolile române de la Turtucaia şi până la Tulcea.

Pot afirma cu siguranţă: că dacă nu s-ar naşte astfel de oameni care să-şi sacrifice averea şi viaţa pentru destinuri naţionale, multe naţiuni s-ar pierde. Românii noştri însă au avut acest noroc şi de aceea au existat, există şi vor exista cât vor fi pe lume.” 

Cunoscut și recunoscut în epocă, despre el se rezuma ca fiind: „Artist-gimnastic, apoi proprietar rural, întreprinzător de multe şi, în sfârşit, ziarist“ ( I.N. Roman). La care noi adăugăm din studii recente: politician, primar şi preşedinte al Consiliului Judeţean.


 

Pionierat în pedagogie

A făcut parte din prima promoție de 40 de profesori de educație fizică școliți de Gheorghe Moceanu la Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică și Dare la Semn („Tirul”),  alături de Nicu Velescu, N. Rădulescu, Andrei Bagov.

În 1871, la Bucureşti, primul profesor de gimnastică din România, Gh. Moceanu,  punea bazele unei „Şcoli de gimnastică” pentru şcolari, funcţionând pe lângă Societatea „Tirul“ care, în 1874, îşi extinde activitatea incluzând şi scrima şi fiind intitulată Şcoala de gimnastică şi scrimă. Prima promoţie absolvă şcoala în 1876, cu diploma de maeştri de gimnastică sau profesorii de mai târziu.

Anul următor, Nicolae Velescu, Simion  Petrescu şi Andrei Bagav ca sportivi şi instructori primesc medalia de aur la primul examen concurs de scrimă organizat de societatea “Tirul”. Gh. Moceanu este socotit deopotrivă şi promotorul dansurilor populare în şcoala românească .
Între anii 1874-1878 Simion Petrescu a ocupat catedra de scrimă a Universităţii Bucureşti şi pe cea de gimnastică a Liceului Matei Basarab.

Promotor pentru țărișoara sa

Un ghid de identitate românească, degajând ca efecte imediate încrederea, dorinţa de cunoaştere, puterea unui stat tânăr, abia recunoscut pe harta Europei, îşi are începuturile în perioada anilor 1870-1900. Campania de identitate vizuală demarată pentru România, imediat după terminarea războiului ruso-turco-român din 1877-78, are ca protagonist, printre alţi puţini promoteri pe Simeon Petrescu.
Imaginea românului, cu o statură atletică, sportiv, dansator, în costum popular, jovial, prietenos, într-o campanie neîntreruptă pe parcursul a două decenii prin America, India, Orientul Apropiat, pornind emoţional de la comunităţile de români emigranţi, extinzându-se în spaţii publice de largă circulaţie, invita la rememorarea istoriei ţărilor române străbătute de nenumărate nedreptăţi, raporturile românilor cu celelalte naţiuni, solia de pace a unei naţiuni tinere dar cu rădăcini adânci în pământ european.

Semion Petrescu îl însoțește pe Gheorghe Moceanu în mai multe turnee în străinătate pentru a prezenta dansurile românești și portul național: la Paris (1878), Roma (1882), Madrid (1884), Calcutta (1886), New York, Cleveland și Chicago (1893). Călătoriile mele prin Europa, Asia, Africa și America, lucrare apărută în anul 1890 și semnată Gheorghe Moceanu aduce mărturii fermecătoare despre escalele făcute și spectacolele oferite în spații neconvenționale.

„M-am dus prin aceste oraşe nu ca gimnastic traversând continentul vechi şi nou, scria Gheorghe Moceanu, ci ca dansator român, naţional, care am voit să arăt — străinătăţii — lumii întregi, civilizaţiei chiar, că în micul stat România, există tot atâta iubire de artă ca în toate statele civilizate, ba poate chiar mai mult... ”

Cu un repertoriu din care nu lipseau Călușerul, Românul, Bătuta, Brâul, Resteul mica echipă de dansatori compusă din Gheorghe Moceanu,  N. Velescu, Semion Petrescu, Mușetescu și Șt. Iulian  a cucerit lumea.

Prezentă, în 1878, la Expoziția Universală de la Paris, unde a dat o serie de reprezentaţiuni la Folies Bergere, în 1882, la Roma — unde presa  îi dedică editoriale foarte elogioase în ziarul „II Bersagliere” — , în 1884, la Madrid — unde două „grațioase andaluze” învață dansurile românești și iau parte la reprezentarea lor la teatrul „Buen Retiro” —, în 1886 într-un lung turneu prin Orient - Constantinopol, Atena, Alexandria, Port Said, Bombay, Ceylon, Calcutta-, în 1893 la Chicago.

Călătoria în India durează trei luni pentru a da la Calcutta, la „Bengal Theatre”, câteva reprezentaţii de dansuri româneşti. Călătoria a avut scopul, aşa cum mărturisea Moceanu, „să jucăm danţurile naţionale în India, în acea localitate unde danţurile sunt predilecţiunea poporului, unde este originea de la care s-au născut primele jocuri”.

Ei debarcă la Colombo, apoi la Madras şi Calcutta iar, la întoarcere, traversează întreaga Indie cu trenul până la Bombay. A adus de acolo o semnificativă colecţie de fotografii publicate parţial în memoriile sale.Despre aceste deplasări dificile mărturisește cu diverse ocazii și Semion Petrescu.
 „Am fost la Paris, Londra, Copenhaga, Chicago, New York, Roma şi în alte centre ale lumii. I-am ascultat pe Mazzini, Patti, Gladstone, i-am văzut pe Franz-Ioseph, Humberto şi Felix Faure, m-am aflat în faţa Statuii Libertăţii şi în faţa Turnului Eiffel“.Şi cu alt prilej: „Îmi aduc aminte, mă aflam la Baltimore, în timpul alegerii  prezidentului Cleveland. Am fost martor ocular al unei manifestaţiuni la care luau parte peste 50.000 de oameni“.Acolo, în America, dar şi în India, Europa, formaţia condusă de Moceanu a prezentat publicului, în spaţii neconvenţionale, dansuri populare româneşti, a arătat costumele naţionale şi farmecul cântecelor noastre.

Aduce „invențiunea” lui Edison în premieră la Constanța

În ziarul Constanța, lV, nr.170,  din 21 iulie 1896, pe ultima pagină, o știre modestă  anunța că domnul S. Petrescu va prezenta o mare invențiune americană, „Super Sineanimatograph”,  având reprezentații cu durata de o oră, în fiecare seară de la orele 8-9 p.m., 9-10 p.m. și 11-12 p.m.
Prezentarea de imagini în mișcare, invenția lui Thomas Alva Edison, cu aparatul numit kinetoscop, cunoaște unele modificări iar noul proiector cinematografie cu numele  animatograf  este atribuit lui Robert William Paul, pionier britanic în industria filmului, creator de aparate cinematografice și tehnici de film.

„Animatograph” a fost exportat și s-a vândut în lumea întreagă. Cu animatograful, s-au efectuat proiecții la Londra, Madrid, Lisabona. Prezența lui Semion Petrescu prin aceste țări, curiozitatea lui nemăsurată îl motivează pentru o astfel de investiție adusă și în țara sa.

Agricultor reformator și antreprenor modern

La 40 de ani Semion Petrescu își încheie turneele artistic și colindatul prin țări străine. A revenit acasă, în Dobrogea, și-a cumpărat o moșie la Gheringec, Pecineaga de astăzi, pe care a experimentat tot felul de culturi, cam cum văzuse prin lume.

„Directorul nostru, d-l Simeon Petrescu, artistul gimnastic şi fostul profesor de gimnastică la Liceul «Sf. Sava», străbătând toate părţile lumii, n-a încetat un singur moment de a se gândi la patria sa: preocupat necontenit de ideea de a putea odată fi folositor concetăţenilor săi, a pus o stăruinţă deosebită mai cu seamă în a observa progresele agriculturii în diferite ţări, ştiind că aceasta este ocupaţia de căpetenie şi sursa bogăţiei noastre naţionale.

 A cules o mulţime de note asupra diferitelor culturi, din străinătate a trimis economiile sale de a se cumpăra o mică moşie şi a se pune bazele unei culturi conforme cu combinaţia observaţiilor sale. Astăzi, reîntors din îndelungata-i călătorie, a luat direcţia moşiei sale, cu intenţia de a pune în aplicare observaţiile făcute şi a da el întâi exemplul inovaţiilor“. 

Pentru a împărtăși și confraților săi din regulile unei agriculturi moderne, editează publicația Echoul agriculturii, revistă agrară, Constanța, 3 mai- 7 iunie 1898, săptămânal, director Simeon Petrescu, redactor G.Petrescu Durostoreanu, fratele său.  Tipografia „Modernă”, Gr. Luis, București.
În cele câteva numere apărute revista publica sfaturi privind calitatea semințelor, felul însămânțărilor, despre legumicultură, cursul pieței, fiind un excelent îndrumar pentru fermieri, încercând, posibil în premieră, să intermedieze cumpărarea de utilaje, concesionarea de terenuri, coagularea unei comunități bazate pe interese comune. O publicație modernă și extrem de utilă analizând obiectiv starea Dobrogei.



Dar Simion Petrescu este și un  bun antreprenor, în termenii de astăzi. Bine orientat, pe moșia lui din Carlichioiu – rebotezată în 1924 Rovine, cătun dispărut din vecinătatea Topraisarului, produce var, „cel mai bun var gras de pe moșia S. Petrescu (Carli-Chioiu, localitate unde fabrică varul mai înainte a se fi fabricat în alte localități din prejurul Constanței”, cum suna reclama pusă la loc în cinste în propria publicație.
Varul, „recunoscut ca fiind cel mai bun pentru construcții și mai cu seamă pentru tencuieli, care făcute cu acest var nu cad ca acele făcute cu alte varuri” se distribuia chiar din casele Simion Petrescu, str.Mircea cel Mare nr.95, Constanța, unde „se afla în vânzare și în detaliu”.
La aceeași adresă, dar la numărul 105 era înregistrat și sediul publicației Viitorul Dobrogei.
O știre publicată  în presa centrală: „Astă-noapte, la orele 3, a ars moara sistematică a d-lui Simon Petrescu din Carlichioi, împreună cu toate mașinăriile și mașinele agricole. Moara era asigurată pentru 60 mii de lei. Pagubele trec de 100 mii lei. Se bănuește că focul a fost pus. Alte amănunte lipsesc. Autoritățile cercetează”.

Om politic pentru cauza Dobrogei

Pe 11 noiembrie 1907 apărea la Constanţa prima organizaţie conservatoare dobrogeană. Conducerea Clubului Conservator din Constanţa revenea atunci lui Constantin Pariano, fost prefect conservator al judeţului Vâlcea, care devenea şi preşedinte de onoare. Era secondat de Traian Fortun, avocat de profesie, vicepreşedinte, de Simion Petrescu, casier şi Artur Tanta, secretar.  Traian Fortun şi Simion Petrescu părăseau Partidul Conservator în 1908 punând bazele mişcării conservator-democrate din Constanţa condusă de Take Ionescu.
La 8 august 1905 Simion Petrescu a fost ales primar de Mangalia. Nu a stat mult pe scaunul primului edil, doar până la sfârşitul anului 1906. Apoi a fost numit președintele Consiliului județean.



Portret de politician

„Om politic local, o figură foarte interesantă, un politician în stil autentic românesc. Scund, dar arată impunător. Ţinută elegantă de vară, mustăţi cărunte, ochi veseli şi vicleni de meridional, aşezaţi deasupra unui nas cărnos, lanţ de aur prea gros aşezat pe pântece, un briliant prea mare pe degetul mâinii stângi. Păr cărunt şi creţ. După înfăţişare are circa 45 de ani, în realitate 62 . Takist, adică conservator-democrat, partizan al lui Take Ionescu. Nemulţumit de politica timpului: liberalii conduc detaşat, au în mână băncile, preoţii, profesorii.
În momentul în care l-a întâlnit Lev Troski, personajul exotic cu numele Semion Petrescu era preşedinte al consiliului general și vorbea despre sine: ”Am fost în toate capitalele europene, am fost în America de Nord, la New York, Chicago, Boston, în Rusia, Varşovia, Viena. La început am fost profesor de gimnastică la Constanţa, apoi în calitate de artist la expoziţia universală de la Paris am participat cu o trupă aleasă pentru a demonstra frumuseţea dansurilor naţionale./.../
Sub numele de Simeone Universul a hălăduit prin întreaga lume în calitate de artist de circ. Clubul comercial din Chicago îi dăruise inelul de 15.000 de dolari pe care-l purta în deget.
Şi conchide Lev Troţki în editorialul său din Kievskaia Mîsl nr.243, 245, 246, 253 din 3,5,6,13 septembrie 1913: ”Pe fondul înghiţitorilor de săbii politice şi al echilibriştilor în vorbe, fostul gimnast de circ Simeone Universul, în calitate de politician de provincie, apare, cu briliantul său de la Chicago pe degetul inelar, nu ca o figură întâmplătoare, ci ca una simbolică”.

Publicist, fondatorul Viitorului Dobrogei

La 10 februarie 1908 apare mai întâi la Bucureşti, apoi la Constanţa, Viitorul Dobrogei, organ conservator democrat al intereselor Dobrogei. Publicaţie săptămânală scoasă la Tipografia Anuarul General al României Bucureşti. Redacţia: Bucureşti, strada Doamnei nr.4, Administraţia:Constanţa, str.Mircea 105. Au apărut 284 numere, totalizând 1092 pagini. Director - proprietar de la numărul 29 din 1908  Semion Petrescu. Apoi numele lui este trecut proprietar, cu adaosul Sub direcţiunea politică a unui comitet, iar din 19 aprilie 1913 ca fondator, în casetă, distinct, cu precizarea că proprietar este Sever Movilă. Adresa redacţiei şi administraţiei nu mai este pe strada Mircea 105 ci în Piaţa Independenţei. 
Publicaţia a avut un caracter eminamente politic, preocupat de problema drepturilor politice ale dobrogenilor, de modernizarea oraşului Constanţa, de administraţia locală.
În articolul-program intitulat  Rostul nostru, autorul scria:

„O necesitate publică dă naştere acestei gazete. Apariţia ei răspunde unor împrejurări hotărâtoare prin cari trece patria noastră şi împreună cu ea Dobrogea. La lumina flăcărilor din primăvara trecută ne-am deşteptat şi am văzut cu groază cum se clătina din temelie tot ce se clădise până atunci în ţara aceasta: încă puţin mai trebuia şi totul s-ar fi prăbuşit pentru vecie, dar din valurile de sânge ce au înroşit pământul nostru şi din uriaşa ecatombă  ce se întindea din Dorohoi la Severin, renaşte azi o nouă viaţă socială mai întărită  şi mai sănătoasă  de cum era: semn neîndoielnic al puterei de viaţă a neamului nostru.
În acest mers evolutiv  şi de regenerare a ţărei, Dobrogea nu trebuie lăsată la o parte. Ea trebuie să trăiască viaţa patriei noastre, ea trebuie să împărtăşească ursita acesteia. De 30 de ani Dobrogenii fac fără murmur dovada supunerii şi credinţei lor către Tron şi aşezămintele ţărei.
De 30 de ani bat la porţile cetăţeniei române, ei, cari au înjghebat pe plaiurile acestui pământ neospitalier fiinţa neamului românesc; ei cari au adus cu dânşii aci patria română  şi cu ea viaţa întregului nostru neam. Nu ajunge că poporul românesc este împrăştiat şi răzleţ în toate părţile? Să nu fie o apă şi un pământ nici măcar în ţara lui?
În numele marelor interese naţionale şi economice ce avem la gurile Dunărei şi pe ţărmul Mărei, În numele intereselor unităţii de Stat şi al bunului renume al ţărei noastre, cerem o egală îndreptăţire a cetăţenilor Dobrogei cu cei din ţară. Cerem întinderea regimului constituţional şi asupra locuitorilor din această parte a ţărei. Acesta este programul nostru. Acesta este rostul nostru în viaţa publică a Dobrogei”. Semna „Viitorul Dobrogei”.


Semion Petrescu vine cu precizări:

„La venirea mea în Constanţa am luat decizia cu amicul meu Măgură (actualmente avocat în Galaţi) şi cu Octavian Şeitan la formarea unui ziar dobrogian, în urmă cu D-nu Pariano şi Roman am dat concursul meu la ziarul Farul şi actualmente la ziarul Viitorul Dobrogei, organ Conservator-Democrat, format cu nemuritorul Bănescu decedat; rămânând azi cu amicul mei Lt. Col. Dr. Zissu şi alţii d-a continua acelaşi lucru, de cât simţul naţional ce-mi mişcă sufletul zicându-mi în continuu,  fă-ţi datoria după cum şi-au făcut tatăl şi fratele tău“.


Și-a făcut datoria cu prisosință. A promovat tânăra sa țărișoară într-un periplu aventurier, în timpuri tulburi, și i-a dus faima peste oceane, a iubit cu ardoare Dobrogea natală și s-a străduit să își lase amprenta muncii  sale în viața ei de început.
În aprilie 1916, presa transmitea ferparul de la înmormântarea  lui Semion Petrescu.

„Figura destul de cunoscută a dlui Semion Petrescu a fost pentru ultima oară purtat astăzi pe străzile oraşului unde fusese preşedinte al Consiliului judeţean. Cortegiul a pornit de pe strada Mircea trecând prin centru şi apoi pe strada Carol, Mangalia şi spre cimitir urmat de un numeros public.
S-au depus coroane şi s-au dat onoruri pentru că defunctul era ofiţer al Coroanei României.
Îl plângeau Cecilia, soție, Eugenia și Jean Alessiu, fiu și ginere cu copiii, Despina Petrescu și Elena P. Droc, surori, Paraschiva, cumnată, alături de prieteni, pe cel care „ în etate de 60 de ani, ofițer al Coroanei României, fost președinte al Consiliului județean și profesor al liceului a încetat din viață la 16 aprilie 1916 ora 1 a.m.”

Mormântul lui Semion Petrescu este în cimitirul central al Constanței. A fost identificat de unul dintre istoricii de acribie profesională, Stoica Lascu.
 

Despre Aurelia Lăpuşan

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.
 
Sursa foto: Anuarul presei constanțene, capturi presă.

Citește și:

Valeriu Cheluţă-Georgescu. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea

Scriitorul Pericle Martinescu. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii

  • Manuela Cernst 03 Feb, 2024 21:16 Excepțională readucere în memoria noastră a unui strălucit fiu al Dobrogei.Scrisă cu patima și erudiția proprii autoarei,evocarea se citește cu încântare.
  • Manuela Cernst 03 Feb, 2024 21:16 Excepțională readucere în memoria noastră a unui strălucit fiu al Dobrogei.Scrisă cu patima și erudiția proprii autoarei,evocarea se citește cu încântare.