Istoria Dobrogei Ştefan Delureanu - vizionarul unui nou timp european (GALERIE FOTO)

• Istoric, profesor, publicist, Ștefan Delureanu a fost un reputat cercetător al Risorgimento-ului Italian, perioadă care a marcat geneza unei comunități europene unite prin tradiții, cultură și credință. Cercetările sale au fost concentrate  pentru a pune în lumină contribuția creștin-democrației la procesul de unificare a Europei, început în a doua jumătate a secolului trecut.

Doar câteva din titlurile lucrărilor sale istorice: „Noile echipe internaționale. Pentru o reîntemeiere a Europei (1947-1965)”; „Italia și România spre unitatea națională. Un secol de istorie paralelă (1820-1920)”; „Garibaldi între mit și istorie”; „Uniunea Europeană a federaliștilor și promotorii români ai Europei Unite, mărturie și memorie (1947 - 1957)”; „Mazzini și românii în Risorgimento”; „1989-1990. Ora planetară a României”; „Noile Echipe Internaționale și facerea Europei”; „Geneza Europei comunitare. Mesajul democrației de inspirație creștină” și altele.

 
Se împlinesc opt decenii de la memorabila Declarație rostită la 9 mai 1950 de către Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, rămasă în istoria construcţiei europene ca punct de plecare spre ceea ce s-a reușit până astăzi în această uniune a păcii și solidarității. Portretul dobrogeanului Ștefan Delureanu este o dovadă considerabilă despre contribuția românilor la edificiul numit astăzi Uniunea Europeană.

„A făcut din munca lui rațiunea de a trăi”

Am citit parțial din bogata sa colecție de studii istorice și am scris despre Ștefan Delureanu în monografia Mangalia în paginile vremii, 2007, coautor Ștefan Lăpușan, când am și inițiat – din păcate o încercare eșuată – invitarea profesorului la Universitatea „Ovidius” pentru o întâlnire cu studenții de la jurnalism. Cu acel prilej, doamna Victoria Delureanu, soția sa, ne-a expediat câteva din lucrările semnate Ștefan Delureanu, fotografiile pe care le reproducem în acest spațiu, și o scrisoare din care reproducem câteva fraze:
„Soțul meu vă trimite acest pachet cu tot ce a crezut el că vă poate folosi în demersul dv de a vă ocupa de tema în care este inclusă activitatea sa ca europenist. Vă mulțumește mult, deși în modestia lui, repetă mereu că nu se așteaptă să fie răsplătit într-un fel pentru ce a lucrat, considerând că nu și-a făcut decât o datorie față de înaintașii noștri, pe care îi consideră niște martiri ai patriei noastre atât de încercată la vremea aceea. Și eu sunt de acord cu el atunci când îi stau alături și asist la pasiunea pe care o depune, făcând din munca sa rațiunea de a trăi.”

Repere biografice

Profesorul Ştefan Delureanu s-a născut la Mangalia într-o zi de 26 februarie a anului 1926. Un vizionar care a studiat geneza Europei comunitare, dându-i un convingător traiect de inspiraţie creştină. Opera sa, avangardistă, luminată de cunoaştere şi pătrunzătoare analiză, s-a aşezat discret în bibliotecile publice.
A copilărit în Mangalia. Familia sa a fost una dintre cele mai importante din oraş, în casele Delureanu, proprietarii unui restaurant-cofetărie cu faimă locală, adunându-se, vară după vară, o elită a intelectualilor români. Gala Galaction, Cella Serghi, Nicolae Tonitza, Ion Ţuculescu, Grigore Moisil, Monica Lovinescu și mulți alții.
 
În anul 1946 se înscrie în Partidul Național Liberal, devenind președinte al Tineretului Liberal din Mangalia, fapt ce va atrage condamnarea sa în lagărele de muncă din Dobrogea (colonia „Peninsula”, comuna Valea Neagră, județul Constanța) și Moldova (colonia de la Borzești, în perioada 1952-1954). Înainte de arestare a fost profesor la Mangalia, la „Școala tehnică de administrație economică” și apoi profesor la „Școala medie tehnică de cinematografie” de la Buftea-București.

Hăituit pentru convingerile sale liberale, într-un timp al distrugerii valorilor, a fost trimis în detenţie, suferind atrocităţile regimului nou instalat.
A lucrat din 1955 până în 1986 în diferite funcţii economice, continuând în paralel o intensă operă de cercetare dedicată Risorgimentului italian. în raporturile sale politice şi culturale cu Europa centrală-orientală şi publicând circa 50 de lucrări în Italia. Şi-a susţinut doctoratul în ştiinţe istorice în 1978 cu teza „Mazzini şi românii.”
A participat la numeroase congrese internaţionale, a fost profesor visiting în prestigioase universităţi italiene, germane şi franceze.
A dezvoltat activitatea sa de italienist colaborând constant cu Institutul Italian de Cultură, traducând literatură contemporană şi publicând studii  istorico-literare şi recenzii ale unor opere istoriografice.

Între anii 1990-1992 a fost profesor asociat la Facultatea de Ştiinţe Politice din Messina, Italia, şi între 1998-2003 la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti.
A fondat în 1990, pe lângă Institutul de istorie Nicolae Iorga un grup de lucru pentru istoria Risorgimentului.
Este membru de onoare al Asociaţiei Mazziniane Italiana de la Milano şi al Institutului Internaţional de Studii Garibaldiene de la Roma.

Istoria nu uită

Ideea unei Europe unite este o moştenire a Imperiului Roman, cel mai mare şi mai puternic stat creat vreodată pe continentul european. Fără peninsula scandinavă şi fără nordul Germaniei romanii au cucerit tot, îndreptându-se şi spre Orientul mijlociu şi au transformat Marea Mediterană în Marea Nostrum, un lac roman. Au urmat bizantinii, apoi turcii. Mare Nostrum a devenit linia de marcaj între musulmani şi creştini.
Napoleon Bonaparte a fost animat de acelaşi ideal. În afara stăpânirii sale rămăseseră Rusia, Anglia şi o parte din Imperiul Habsburgic. Dar Napoleon a lăsat moştenire Europei prin intermediul Codului Civil concepte care au contribuit la  direcţionarea către unitate pe baze noi: egalitatea tuturor în faţa legii, libertatea religiei, separarea dintre biserică şi stat. Toate acestea sunt preluate de revoluţia franceză care a mai promovat şi separaţia puterilor în stat şi legitimarea prin vot a conducătorilor.

„Giovine Europa”, prima organizaţie democratică cu caracter supranaţional, a fost fondată de italianul  Giovanne Mazzini în 1834. Era secolul naţionalităţilor, acest prim europenism care se îmbina cu aspiraţia de a depăşi contrastele, rivalităţile şi resentimentele ce împărţeau Europa.

În urma distrugerii în cel de-al Doilea Război Mondial a puterii statelor continentului s-a creat un curent supranaţional care a făcut posibilă o apărare comună, apoi o economie la dimensiuni transnaţionale, formând, în esenţă o societate federală, extinzând loialitatea cetăţenilor către o societate a naţiunilor. Şi odată cu aceasta naşterea, în Europa, a primului guvern al unei autentice societăţi a naţiunilor ei. Umanitatea s-a pus în mişcare prin gândirea ştiinţifică, politică şi socială creată în Europa.



La 28 aprilie 1950  Jean Monnet, adresa preşedintelui Consiliului francez de Miniştri, Georges Bidault, şi lui Robert Schuman, ministrul de externe, un memorandum în care propunea crearea unei autorităţi supranaţionale specializate, cu puteri limitate la sectorul producţiei de oţel şi cărbune, „prima bază a unei federaţii europene, indispensabilă pentru salvgardarea păcii.”
La 9 mai lua fiinţă Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O). Proiectul lui Schuman era acceptat de Franţa, Germania, Italia, ţările Beneluxului.
Grigore Gafencu, fost ministru de externe, susţinea la Haga în 7 iunie 1948: „nu există decât o singură Europă; chiar şi atunci când trupul ei e mutilat şi divizat, gândul care ne conduce spre ea e unul şi indivizibil. Europa nu poate renaşte la o viaţă nouă în Vest dacă ea moare la Est. „Edificarea în Europa a unei ordini comune fondate pe o Cartă a libertăţilor şi drepturilor omului, pe revendicarea deschisă a privilegiului de a guverna întregul continent, era identificată de el ca o „cauză în care să poată crede şi pentru care să poată lupta solitar toţi oamenii şi toate naţiunile” sale.

Pentru a se afilia Mişcării Europene, mai mulţi exilanţi din România, foşti demnitari, diplomaţi şi jurnalişti,  au constituit Grupul român pentru Europa Unită, devenind prima organizaţie est-europeană a ei. În paralel, un alt grup democratic român de inspiraţie creştină sub conducerea lui Augustin Popa, adera la Noile Echipe Internaţionale.
 Grupul român lansa un apel către toţi românii să-şi exprime credinţa în ideea europeană pentru a se strânge împreună şi a lupta pentru a integra cauza română în cauza europeană.
Aportul românilor din exil la promovarea unei Europe unite este deosebit de însemnat şi recunoscut astăzi.
Un al treilea grup, unit prin aceeaşi platformă a fost condus de George Ciorănescu, poet, prozator, traducător şi jurnalist; stabilit iniţial la Paris şi apoi la Munchen; redactor şef în perioada 1955-1957 şi 1958-1965 la postul de  radio „Europa Liberă”, unde a deţinut şi funcţia de director adjunct al departamentului în limba română (1965-1970)Delureanu în zorii Europei unite
Pentru Europa unită. Inspiraţia creştină a exilului semnată de profesorul Delureanu este o carte de mare profunzime intelectuală lansată în 1999. Câțiva ani mai târziu la aceeaşi editură, Paideia, a apărut o altă importantă exegeză Mazzini şi românii în Risorgimento de către același autor.
„Trebuie să-i fim recunoscători lui Ş.Delureanu pentru că restituie timpului nostru strălucirea acestui mesaj, scria în prefaţa uneia dintre cărţi Jean Marie Mayeur, profesor la Universitatea Sorbona-Paris. 

Studiul lui Ştefan Delureanu Mazzini şi românii în Risorgimento este nu doar o extraordinară cercetare istorică asupra unei perioade de mare încărcătură politică transfrontalieră, ci şi un larg expozeu despre virtuţile, pionieratul şi contribuţia individuală şi de grup a românilor la crearea Europei unite. Lucrarea a fost dezvoltată dintr-o impresionantă bibliografie, cercetată cu acribie, în marile biblioteci române şi italiene, din corespondenţă privată, din materiale aduse de confraţii săi la varii manifestări de gen, din publicistica europeană.
Copleşitoare este aria de cercetare pe care şi-a ales-o istoricul, inventariind nu titlurile ziarelor vremii, ci consemnând articolele consacrate temei, numeroase, diverse, adnotate, relaţionate cu presa europeană, cu mişcarea ce tocmai se năştea.



Prin ele, cititorul român ia cunoştinţă cu numele şi opera lui Mazzini, „devenit emblemă a aspiraţiei la o Europă a popoarelor pe ambii versanţi ai Carpaţilor.”
Cu plăcută surprindere aflăm astăzi din truda istoricului că, la 1834, Albina Românească a lui Gheorghe Asachi, bunăoară, consacra ediţii speciale Republicii Italiene, folosind ca surse de informaţie chiar ziarele italiene. Rezultă  buna circulaţie a presei între cele două ţări de sorginte latină, la vârsta copilăriei acesteia, dar şi credibilitatea de ambele părţi a actului mediatic, interesul presei pentru destinul Europei, o consonanţă de idealuri şi culturi.
Această reconstrucţie istoriografică atât de necesară cititorului de astăzi, mai tânăr şi mai adult, aduce un mare serviciu de imagine României, preocupată constant în evoluţia ei de soarta continentului în care este parte integrant constructivă.

Şi poate că nimic nu rezonează mai emoţionant în sufletul nostru decât cuvintele analistului lucid Ștefan Delureanu care, privind spre opera înaintaşilor conchide că orice revoluţie e opera unui principiu asumat, că naţiunea înseamnă caz investit într-o finalitate comună, că schimbarea feţei patriei şi a omenirii e o problemă de educaţie, că un popor nu poate trăi izolat de celelalte, că taina României viitoare nu se află în cartoanele diplomaţiei, ci în intuiţia binelui şi în iniţiativa hotărâtă la ora istoriei.
 

Despre Aurelia Lăpuşan
Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei Oprea Hârâciu, învățătorul erou din Medgidia (GALERIE FOTO)