Istoria Dobrogei - Bibliografie Choniates (sec. XII-XIII) - „Istoria” (III)

• Nichita Choniates s-a născut la mijlocul secolului XII, în orașul Chonai (azi Khonas) din Asia Mică (Turcia asiatică) și a studiat la Constantinopol, avându-l ca profesor pe fratele său Mihail, viitorul mitropolit al Atenei și scriitor. Ca urmare, el a deținut funcții înalte, printre altele, mare logothet și guvernator al provinciei Filipopole (Plovdiv-centrul Bulgariei). După cucerirea Constantinopolului de către Cruciada IV în 1204, s-a refugiat la Niceea (Iznik-Turcia asiatică), unde a îndeplinit funcții la curtea dinastiei Lascaride, continuatoarea Imperiului Bizantin până la recucerirea capitalei în 1261, și a decedat prin 1213.

Nichita Choniates a redactat numeroase lucrări religioase și laice. Principala scriere laică este „Istoria”, alcătuită din 21 cărți, în care relatează obiectiv evenimentele dintre 1118 și 1206, grupate după domniile împăraților. El a folosit ca surse propriile amintiri, tradiții orale și mărturii contemporane, precum și propriilor cuvântări rostite în fața suveranilor. Istoricii moderni au stabilit că autorul a folosit ca izvoare scrise lucrările mitropolitului Eustathios al Tesalonicului și a contemporanului său loan Kinnamos. „Istoria” lui Nichita Choniates s-a păstrat într-o variantă scurtă, probabil elaborată inițial, și o alta extinsă. Manuscrisele sunt numeroase și prezintă diferențe importante, care fac dificilă redactarea unei ediții critice,  existând între ele și o parafrază neogreacă din secolul XIV. Prima ediție critică, elaborată de Jan-Louis van Dieten cu puțin timp înainte de apariția volumului românesc, nu a fost accesibilă editorilor români. Stilul său literar este „arhaizant”, cu perioade ample, numeroase figuri retorice și citate din clasicii antici și din Biblie. Ca urmare, traducerea operei sale este foarte dificilă, editorii români fiind nevoiți, pentru a reda un text inteligibil, să nu respecte ad-litteram originalul.
Discursurile sale fuseseră publicate anterior într-o excelentă ediție critică de același van Dieten, care a adăugat un comentariu detaliat, care a fost „un neprețuit” ajutor pentru editorii români. (Al. Elian & N. Ș. Tanașoca)
 


9
1186. Întinderea răscoalei lui Petru și Asan în Balcani. Bulgarii și vlahii se unesc sub conducerea lor, iar Petru se proclamă împărat. Prima expediție a lui Isaac al II-lea Anghelos împotriva răsculaților. Alianța acestora cu cumanii din nordul Dunării. Campaniile conduse de sebastocratorul Ioan Anghelos, de Ioan Cantacuzino și de Alexie Branas
Despre Isaac Anghelos
I, 5 (...) Iar capii răului și ai armatei, adică [frații armâni] Petru și Asan și tovarășii lor de răscoală, câți erau, ca și turma de porci despre care se spune în Evanghelie ca s-au aruncat în mare [Matei, 8, 28-32 – nota editorilor români], s-au năpustit spre Istru și trecându-1 s-au unit cu sciții [cumanii – n. e. r.] din vecinătate. Împăratul [Isaac II Anghelos, 1185-1195 – n. e. r.], ținând seama că nu era nimeni care să-1 împiedice, trebuia să străbată toată Moesia și să pună străji în cetățile de acolo, care sunt numeroase prin Haemus [munții Balcani], iar cele mai multe, ba chiar aproape toate, sunt clădite pe stânci abrupte și pe culmi învăluite în nori, [împăratul – n. e. r.] n-a făcut însă nimic de felul acesta, ci, dând foc la clăile de grâne, amăgit de vorbele înșelătoare ale vlahilor pe care i-a văzut, face îndată cale-ntoarsă, fără să mai se îngrijească de situația încă gravă a regiunii. (...)
6. (...) Iar barbarii lui Asan care au trecut Istrul și s-au unit cu sciții [denumire generică dată de bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos], după ce au înrolat de acolo, în voie, o mare mulțime de aliați, se întoarseră în patria lor, în Moesia. Și deoarece au găsit-o pur și simplu părăsită și golită de armata romeilor, au intrat într-însa cu și mai multă semeție, aducând duhuri ca pe niște legiuni de trupele ajutătoare de sciți. Și nu s-au mai mulțumit să poată păstra ce era al lor și să dobândească doar toparhia Moesiei, ci nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor și să nu unească domnia misienilor [vlahi – n. e. r.]  și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară. (...)
 
12
1187-1188. A doua campanie a lui Isaac al II-lea Anghelos în Balcani. Victoria de la Lardeea (11 octombrie 1187). În timpul iernii împăratul se retrage la Constantinopol, iar armata rămâne lângă Sofia. Campania din primăvara lui 1188.
Despre Isaac II Anghelos
II, 1.(...) După ce i-am văzut și noi și ne-au văzut și ei (căci și eu îl urmam atunci pe împărat în calitate de ajutor de secretar), sciții [cumanii – n. e. r.] și vlahii, încredințând prada unora dintre ai lor, le-au poruncit să aleagă cele mai scurte căi și să-și grăbească înaintarea, până ce vor ajunge în munți [Balcani]. (...) Și poate că în ziua aceea sciții ar fi dobândit multă glorie și ar fi râs de noi și am fi devenit obiect de batjocură al unui popor fără minte, dacă însuși împăratul nu ar fi dat ajutor [armatei sale – n. e. r.], având încă neatinsa falanga celor din preajma sa.
Editorii români notează că scriitorii bizantini aveau un profund dispreț pentru barbari, interpretând înfrângerile în fața unor inamici inferiori ca semne ale mâniei lui Dumnezeu, care dorea să-i pedepsească pe bizantini pentru păcatele lor.
 


14
1190. A patra expediție a lui Isaac al II-lea Anghelos în Balcani se termină cu succes
Despre Isaac Anghelos
III, 3. Cum însă. în Apus [provinciile bizantine balcanice – n. e. r.]  situația se înrăutățea și vlahii împreună cu cumanii năvă1eau necontenit în țara romeilor jefuind-o și pustiind-o, împăratul [Isaac II Anghelos – n. e. r.] pornește din nou împotriva lor. (...) Și pe deasupra teama împăratului de năvălirea sciților [cumanii – n. e. r.] (căci era tocmai vremea potrivită pentru trecerea lor [peste Dunăre – n. e. r.] 1-a silit să plece repede de acolo. (...)
 
17
1195, martie. Din nou insuccese ale armatelor bizantine în luptele cu Petru și Asan. Isaac al II-lea Anghelos pornește împotriva acestora, având și sprijinul Ungariei. Este detronat însă de fratele său, Alexie.
Despre Isaac Anghelos
III, 8. Împăratul [Isaac II – n. e. r.] nu mai putea suporta năvălirile și prădăciunile pe care le făceau vlahii împreună cu sciții [cumanii – n. e. r.] și era afectat de faptul el Alexie Gidos și Vasile Vatatzes, dintre care unul conducea trupele din Răsărit [Asia Mică/Turcia asiatică], iar Vatatzes era în fruntea celor din Apus, nu numai ca n-au izbutit să facă nimic folositor, ba chiar Gidos a fugit în dezordine, după ce a pierdut cea mai mare parte din oaste, iar celălalt a pierit împreună cu trupele de sub comanda sa, atunci când ei s-au ciocnit cu dușmanii undeva în apropiere de orășelul întemeiat de Arcadius [primul împărat al Imperiului Roman de Răsărit 395-408] [Luleburgaz/Turcia europeană – n. e. r]. (...)
 

Bibliografie

 Nicetae Choniatae, Historia, recensuit I. Bekker, Bonn, 1835 ;
Nicetae Choniatae, Orationes et epistulae, recensuit Ioannes Aloysius van Dieten, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 1972 (comentariul e publicat separat : Niketas Choniates. Erlduterungen zu den Reden and Briefen nebst einer Biographie, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 1971)
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Nichita Choniates)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: 

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Choniates (sec. XII-XIII) - „Istoria” (II)