#ConstanțaEsteBine Ziua 166 – 15.06.2022. Astăzi sărbătoresc șuruburile

Am simțit adeseori că sunt formată din zeci de bucățele, care sunt prinse între ele prin încheieturi fine, șuruburi și piulițe. Uneori, aceste conexiuni între părți sunt mai stabile, mobile, flexibile, alteori sunt mai ruginite, înțepenite și scârțâie.

Când mă refer la încheieturile fizice le denumesc articulații și reprezintă conexiunile între diferitele părți ale corpului, mai ales la membre și coloana vertebrală.

Corpul fizic este destinat să fie mișcat, să fie flexibilizat și folosit zilnic.

Societatea modernă, cu programarea începută din băncile de școală și apoi la servicii pline de ecrane și câmpuri electromagnetice ne impune să avem poziții stagnante și sedentare, ore întregi. Stagnările limfatice și lipsa dinamizării articulațiilor se simte pe măsură ce anii de experiență pe pământ trec în ritmul respirațiilor.

Primele articulații care cedează sunt genunchii.

Semnele tinereții sau bătrâneții unei persoane se văd la nivelul genunchilor.

Datorită lor, putem să facem legătura constantă cu pământul și cerul și putem să trăim real smerenia, fără a ne simți umiliți.
Statul pe scaune înțepenește genunchii vesticilor. Nu se observă același lucru în culturile asiatice din India, Thailanda, Vietnam sau Japonia, în care scaunele nu reprezintă o piesă importantă de mobilier.

Menținerea flexibilității articulațiilor genunchilor este un efort intenționat zilnic pentru un vestic consumator zilnic de uleiuri și grăsimi, sedentar în fotolii (scaune) și expus la câmpuri electromagnetice, plus propriile sale gânduri agresive.

Șuruburile care mențin laolaltă articulațiile fizice ale corpului sunt reprezentate de hidratare și combinațiile inspirate și nutritive de alimente.
Vom discuta despre aceste subiecte și mult mai multe la întâlnirea noastră dinaintea Solstițiului de vară:

https://bit.ly/AlchidaWebinarTonificareFlexibilizareArticulară

Șuruburile energetice care mențin laolaltă articulațiile dintre noi și ceilalți oameni sunt cuvintele și vibrația sunetului din spatele lor.

Cele mai cunoscute șuruburi dintre noi sunt:
- Ordinele
- Solicitările
Cum știm că dăm / primim un ordin sau o solicitare?
”Fă-ți patul” sau ”Te rog să-ți faci patul” este un ordin sau o solicitare?

Orice adolescent îți va spune că ambele sunt un ordin.

Pentru că deși părintele a adăugat ”te rog”, reacția dacă adolescentul nu împlinește ordinul este supărarea și ofensa. Părintele se supără dacă adolescentul nu face ce-i spune.

Diferența între un ordin și o solicitare este modul în care cel care o face reacționează când i se spune ”nu” sau nu o împlinește. Dacă te superi sau devii agresiv, înseamnă că ai dat UN ORDIN, indiferent cât de meșteșugit l-ai formulat. Doreai supunere și doreai să fie îndeplinit, fără să ții seama de nevoia/dorința celuilalt.

O solicitare este întotdeauna neutru formulată și intenționată, astfel încât să lase loc pentru un refuz. Unul dintre cele mai frumoase șuruburi de conexiune verbală între noi, oamenii, este darul de a-i lăsa loc celuilalt loc să-ți poată refuza solicitarea. Și să continui relația cu el, chiar dacă o face. Pentru că ȘTII că refuză solicitarea și NU TE REFUZĂ pe tine, atâta timp cât relația continuă.

Suntem foarte puțin generoși cu cei din jurul nostru.

Formulăm continuu ordine, suntem niște dictatori camuflați în vorbitori meșteșugiți.

Nu oferim empatia și căldura inimilor noastre celor pe care-i iubim.

Îi împovărăm cu sarcini uriașe de a ne face pe plac și de a-și ceda propriile energii și nevoi, pentru a ne împlini nevoile noastre.

În special femeile (și spun asta în cunoștință de cauză, dragele mele, cu toată înțelegerea și compasiunea) sunt complet lipsite de generozitate.
Au atâtea nevoi neîmplinite, cu care se agață de ceilalți, manipulând la fiecare replică.

Am realizat cum nevoia mea de validare, acceptare și integrare mă face să iau fiecare refuz al cuiva apropiat foarte personal, nu ca o respingere a propunerii pe care o fac, ci ca o respingere a mea, ca persoană.

Am simțit asta de atâtea ori, încât este deja o reacție automată. Un șurub cu care este prins orice ”nu” de mine, ca persoană, nu de solicitarea pe care o fac.

Astăzi sărbătoresc șuruburile pentru a le observa existența în viața mea de zi cu zi.

Activez la maxim observatorul interior, îl trezesc și-l mențin vigilent și urmăresc emoțiile ce apar atunci când îmi sunt refuzate propunerile sau solicitările, de la cele mai mărunte, la cele oarecum mai importante.

”Vrei să mergem la plimbare?” ”Nu pot că am treabă” sau ”Aș dori să mă odihnesc, ai putea să mergem altădată?” etc

Sau

”Punem șervețelele colorate pe masă sau cele albe?”, ”Pune-le pe cele albe, că arată mai bine” (tu le-ai fi vrut pe cele colorate, dar ai mai cerut o părere).

Observăm emoțiile ce apar atunci când sugestiile, solicitările și nevoile noastre nu sunt împlinite. Nevoia de ordine, de curățenie, nevoia de claritate, nevoia de siguranță, nevoia de mângâiere, nevoia de comunicare de la inimă la inimă, nevoia de împărtășire, nevoia de validare, nevoia de valorizare, nevoia de compasiune, nevoia de estetic și multe altele.

Sărbătoarea zilei celebrează șuruburile, micii conectori verbali, non-verbali (emoționali) sau fizici dintre noi. Căutăm darurile pe care le primim din refuzuri și respingeri. Ce învățăm despre noi înșine astăzi? Cum percepem toate piesele din interior, conectate între ele prin șuruburi și apoi, conectate mai departe cu ceilalți?

Să avem o zi cât mai înșurubată în Fluxul vieții, pentru a duce mai ușor valul de emoții declanșat de observarea dinamicii relațiilor umane.

Cu iubire, tuturor

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda