Istoria Dobrogei - Populație - Popoare Pecenegii (sec. X-XII)

Pecenegii,numiţi în izvoarele bizantine Patzinakitai sau sciți, au fost un neam turcic,menționat pentru prima oară în istoriografie în anul 896, când aintervenit în favoarea primului stat bulgar în conflictul cu ungurii, care au fost nevoiți să migreze de la nordul Dunării de Jos în Câmpia Pannonică (Ungaria).
 
Prima lor expediție în provinciilebizantine sud-dunărene, în alianță cu bulgarii şi maghiarii,a avut în 934, cândau avansat dincolo demunţii Balcani (sudul Bulgariei).
 
Participarea pecenegilor alături de cneazul kievean Sviatoslav la expediţiile din perioada 968-971 în nord-estul Peninsulei Balcanice nu este clară, dar la sfârșitul războiului bizantino-bulgaro-rus în vara lui 971, împăratul Ioan I Tzimiskes a încheiat oalianţă cu pecenegii prin care a asiguratpacea la Dunărea Inferioară. În acest context, Maria Cursaru Herlea (1978-) considera „posibil”(2008) ca grupări pecenege să sefi stabilitpașnic între Dunăre și Marea Neagră, cu acordul autorității bizantine. Descoperireacăldărilor de lut, datate la sfârşitul secolului al X-lea, confirmă această ipoteză, arheologul Petre Diaconu (1924-2007) arătând (1994) că pecenegii sedentarizați la Capidava, Dinogeţia şi Noviodunum au prelucrat în lut forma unor căldări făurite inițial din metal.
 
După apogeul atins în timpul domniei lui Vasile II (976-1025), Imperiul Bizantin a intrat într-o perioadă de decădere, deschisă de cele patru invazii pecenege din 1027-1035, dintre care  Dobrogeaa fost vizată„poate”(M. C.-H.) doar de incursiunea din 1027. În acest sens, arheologul Gh. Mănucu-Adameşteanu(2001) a adus ca dovezi bordeiele incendiate la Capidava şiDinogeţia și problemacirculaţiei monetare de la Dervent (sud-vestul jud. Constanța).
 
Tripla campanie a pecenegilor din primăvara anului 1036 este atestată de distrugerile evidențiate de descoperirile arheologice de la Capidava, Dervent, Dinogeţia, Troesmis, Aegyssus, Enisala, 6 Martie-Sălcioara, Ghiolul Pietrei, Histria.
Ca urmare a tratatului încheiat în 1036, până în 1046nu mai au loc invazii ale pecenegilor la sud de Dunăre, localitățile distruse fiind reconstruite.
 
Dar conflictul dintre conducătorii pecenegi TyrachşiKegen acondus la stabilirea negociată în imperiu a lui Kegen, care a fost creștinat,și lamarea invazierăzbunătoarea lui Tyrachdin 1046. O epidemie i-a decimat oastea lui Tyrach, care a capitulat, a fost creștinat și colonizat la sud de Dunăre. Gruparea sa a fost folosită fără succes în conflictul cu turcii selgiucizi din Asia Mică și ulterior a fost recolonizată în regiunea neidentificată a celor „o sută de coline” dintre Dunăre și Marea Neagră. Printre localitățile distruse în acest an s-au numărat Capidava, Dinogeţia, Păcuiul lui Soare, Cernavodă,  Babadag, Luncaviţa, Beştepe, Nalbant, Valea Teilor.
 
Conform acordului încheiat în 1053 de împăratul Constantin IX cu pecenegii, aceştiaau primit un teritoriul autonom numitPatzinakia, undeva în nord-estul Bulgariei.
Însă în 1059, ungurii aliaţi cu pecenegii au atacat Imperiul, iarintervenţiaimperială a determinat pe agresori să solicite pacea. Singurul care a continuat rezistenţa a fost pecenegul Seltes, care a fost înfrânt într-o zonă stâncoasă danubiană, localizabilăîn regiuneaTroesmis-Noviodunum.
 


În 1072 a începutrevolta antibizantinăde amploare a orașelor din provincia Paristrion (Paradunavon) aliate cu pecenegiisedentarizați în frunte cu Tatos din Durostorum și Sesthlav şi Satza din Vicina. Coaliția paristriano-pecenegă a fostînfrântă decisiv abia în 1091 de Alexie I Comnenul (1081-1118), în alianță cu cumanii turcici nord-dunăreni, la Lebunion (Enos/Turcia europeană).
 
Ultima expediție a pecenegilora fost documentată în 1122, când au fost înfrânți de împăratul Ioan II Comnenul (1118-1143).
 
Invaziile pecenegilor la sud de Dunăre au fost menționate de următorii cronicari bizantini contemporani și ulteriori, în ordine cronologică: Simeon, Leo Grammaticus, Constantin VII, Theophanes Continuatus, Leon Diaconul, Mauropus, Teofilact, Kekaumenos, Psellos, Oxites, Skylitzes Attaliates Bryennios Ana Comnena Kedrenos, Kataskepenos Glycas Straboromanos, Zonaras Kinnamos Choniates Skutariotes.
 
Impactulpecenegilor în Dobrogea este reprezentate de numele satului Pecineaga (sud-estul județului Constanța), numit Ghrengik/Gherengiiîn perioada otomană, iar la nord de Dunăre de râul Pecineaga, afluent al râului Slănic din județul Buzău.
 
Bibliografie
Barnea I., Ştefănescu Ș., Din istoria Dobrogei, III. Bizantini, români şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971.
Brătescu Constantin, Pecenegii. Pagini de istorie medievală (sec. XI), în „Analele Dobrogei”, V-VI, 1925-1926.
Comşa E., Bichir Gh., O nouă descoperire de monede şi obiecte de podoabă din secolele X-XI în aşezarea de la Garvăn (Dinogeţia), în „Sudii și Cercetări Numismatice”, III, 1960.
Cursaru-Herlea Maria, Dobrogea în perioada migraţiilor pecenege (sec. al XI-lea), Comunicare la sesiunea anuală a Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu “Nicolae Lupu” Sibiu, din 4-5 aprilie 2008; „Revista Transilvania”, Sibiu, 3, 2009, p. 27-34.
Diaconu Petre, K voprossu o glineanîhkotlah na territorii RNR, „Dacia”, N.S, 8, 1964.
Diaconu, Petre,Despre pecenegi la Dunărea de jos în prima jumătate a secolului al XI-lea,, în „Studii și Cercetări de Istorie Veche”, 18, 1967, 3.
Diaconu, Petre,LesPetchénègues au Bas-Danube, Bucureşti, 1970.
Diaconu, Petre, Vâlceanu, Dumitru, Păcuiul lui Soare. I. Cetatea bizantină, București, 1972.
Diaconu Petre, Lesrives du Danube á la lumière de quelquespassages de la chronique de Skylitzes, în „R.E.S.E.E.”, XIV, 1976, 2.
Diaconu Petre, Un tezaur de monede bizantine din secolul al XI-lea descoperit la Păcuiul lui Soare, în „Muzeul Naţional”, III, 1976,
Diaconu Petre, Din nou despre căldările de lut, in„Recenzii și discuții arheologice”, I, Călăraşi, 1994.
Elian Al., Tanaşoca N. Ș. (ed.), Izvorele istoriei României, III. Scriitori bizantini (sec.XI-XIV), Bucureşti, 1975.
Florescu Gr., Florescu R., Ceacalopol G., Săpăturile arheologice de la Capidava, în „Materiale şi cercetări arheologice”, VIII,1962.
Madgearu A., Observaţii asupra revoltei din Paradunavon din 1072-1091, Internet, www.unibuc.ro, 11. XI.2005.
Opaiţ A., Sion A., Vasiliu I., Aegyssus ’79, în „Materiale şi cercetări arheologice”, Tulcea, 1980.
Spinei Victor, Pecenegii la nordul Dunării de Jos în secolele X-XI, in „D. Prodan. Puterea modelului,”, Cluj Napoca, 1995.
Rădulescu Adrian, Bitoleanu Ion, Istoria Dobrogei, ed, II, Ex Ponto, Constanța, 1998.
Spinei Victor, Marile migraţii din spaţiul nord-pontic în secolele IX-XIII,Iaşi, 1995.
Spinei Victor, Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos,Iaşi, 1996.
Stănescu Eugen, Les ,,mixobarbares” du Bas-Danube au XIesiècle. (Quelquesproblemes de la terminologie des textes), în „N.E.H.” (NovellesÉtudesd’Histoire), III, 1965
Ştefan Gh., Barnea I., Comşa M., ComşaE, Dinogeţia I. Aşezarea feudală timpurie de la Bisericuţa Garvăn, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București, 1967
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: