Istoria Dobrogei - Bibliografie Kekaumenos (sec. XI) - „Sfaturi și povestiri”

• Despre biografia lui Kekaumenos nu se cunoaște nimic, neputând fi identificat cu celebrul strateg Katakalon Kekaumenos. El făcea parte din familia Kekaumenos din Tesalia (Grecia), de origine armeano-georgiană. Kekaumenos este autorul scrierii moralizatoare numită mult timp „Strategikon”, care este o culegere de sfaturi adresate fiilor săi în cariera civilă sau militară a nobililor bizantini. Primii editori ai manuscrisului, bizantinologii ruși V. Vasilievski (1838-1899) și V. Jernstedt (1854-1902), au separat ultima parte a volumului, dându-i titlul „Sfaturi către împărat”, atribuind opusculul unui autor anonim, Dar cercetările ulterioare au dovedit că este vorba de o singură lucrare, aparținând unui singur autor și care ar putea fi intitulată mai potrivit „Sfaturi și povestiri”. Sub acest titlu a fost editată, în 1972, de bizantinistul sovietic G. G. Litavrin. Redactate între 1075 si 1078, „Sfaturile” lui Kekaumenos cuprind multe date istorice și etnografice despre invaziile pecenegilor turcici din nordul Dunării de Jos în Imperiul bizantin, în secolul XI. Autorul a utilizat documente din arhiva familiei și amintiri personale, într-un stil „simplu” și „plin de autenticitate”. (A. Elian & N. Ș. Tanașoca)

 
1
Însemnare etimologică despre cuvântul bulgar „bogat”
( . . . ) Căci bogatul este Dumnezeu pentru cel sărac prin aceea că-i acordă binefaceri. De aceea și bulgarii îl numesc pe cel avut „bogat”, ceea ce ar însemna asemănător cu Dumnezeu.
Editorii români notează că, în opinia lui Litavrin, această însemnare etimologică este o dovadă că Kekaumenos cunoștea limba bulgară, etimologia propusă de el coincizând cu cea dată de lingvistica modernă (I. Duicev, Niakolko belejki kam Kekavmen, „Zbornik radova vizantoloskog Instituta”, 5, 1).
 
2
1048. Pecenegii invadează Imperiul bizantin. Nepriceperea trupelor de graniță a dăunat mult acestuia
Și de ce, părăsind cele întâmplate de curând, am revenit către lucrurile de demult? Doar așa au pătruns în Romania [denumire dată de bizantini imperiului lor – nota editorilor români] pecenegii și știți, cum știu toți, câte lucruri vrednice de milă și de plâns s-au întâmplat de pe urma lor. Dar din ce pricină s-au putut întâmpla acestea? Știu bine că mai ales din pricina nepriceperii oștenilor de la hotar . Căci, dacă ei sunt nepricepuți în știința și chibzuința militară și nu țin seama de ce anume poate să decurgă dintr-o situație sau din alta, ci procedează cu pricepere și transmit prin soli și spun împăraților lucruri care să le facă plăcere, atunci nu numai acestea, dar chiar și altele, mai rele, se pot întâmpla.
Editorii români notează că este vorba despre colonizarea în la sud de Dunăre a pecenegilor conduși de Kegen, în urma mesajului trimis împăratului Constantin IX Monomahul (1042-1055) de către Mihail, strategul themei Paristrion. Dar Kegen a început să-i atace pe pecenegii conduși de Tyrah, rămași la nordul Dunării de Jos, fapt ce a provocat invazia lui Tyrah în imperiu.
 


3
1049. Pecenegii înfrâng armata bizantină condusă de Constantin Arianites
Ieșind pecenegii [din ținuturile lor – n. e. r.], cu îngăduința lui Dumnezeu șj încălcând hotarele romeilor, a fost trimis rectorul Constantin de către preaevlaviosul împărat al romeilor Monomahul, cu armată și putere multă să se războiască cu pecenegii. Acesta a pornit și bizuindu-se pe armata aceea lipsită de experiență nu și-a așezat tabăra, nici nu a ridicat cortul său, nici n-a lăsat armata ostenită să se odihnească, ci îndată a pornit la atac împotriva [pecenegilor – n. e. r.]. Iar pecenegii, odihniți [și – n. e. r.] plini de fală s-au așezat în linie de luptă împotriva lor. Căci se întâmplă că trufia și odihna să-i facă mai îndrăzneți chiar pe cei foarte bătuți de soartă. Iar romeiil și caii lor, nervoși fie din pricina oboselii provocate de marș, fie din pricina arșiței și a setei, n-au fost în stare să țină piept nici micului atac al acelora, ci îndată au rupt-o la fugă și s-a întâmplat măcel mare. Căci au căzut acolo cei mai viguroși și mai curajoși dintre romei; căci au pierit multe zeci de mii șj aproape toata țara romeilor s-a umplut de bocete.
Editorii români notează că evenimentul menționat este bătălia de la Diampolis (Iambol/sud-estul Bulgariei), în care rectorul Constantin, „probabil” magistrul Constantin Arianites, duce de Adrianopol, a fost învins de pecenegi.
 
4
1053. Armata bizantină condusă de Vasile Monachos și de Mihail Akoluthos se retrage din fața pecenegilor
Dar să-ți vorbesc despre un eveniment de acest fel. Monahul Vasile [călugăr devenit, conform tradiției, politician și militar – n. e. r.], care era și pronoetes [guvernator, cf. N. Bănescu, Les duches byzantins de Paristrion et de Bulgarie, 1946 – n. e. r. ] al bulgarilor, a fost trimis de slăvitul împărat Monomahul să lupte împotriva pecenegilor. Plecând deci, s-a apropiat de ei și-1 avea drept colaborator al său pe Mihail Akoluthos [akoluthos = comandantul mercenarilor – n. e. r.]. Armata era de amândouă părțile multă. Pornind, cum ziceam, și apropiindu-se de aceia, din nepricepere nu a vrut să se lupte cu ei îndată, ci a tărăgănat lucrurile zi după zi. Lipsea hrana pentru oștire și pentru animale. Iar dușmanii, veseli, veneau aproape de tabără, scoțând strigăte de luptă și iar se retrăgeau. Romeii, suferind de lipsa celor necesare, înspăimântați pe deasupra de faptul de a-i vedea pe aceia în fiece zi și de a le auzi strigătele, s-au retras singuri, fără luptă.
Încălecându-și dar noaptea caii, au fugit. Dar n-au scăpat din mâinile vrăjmașilor și s-a produs o risipire nesilită a armatei de pe urma nepriceperii [o nouă înfrângere la Preslav, fosta capitală a Bulgariei – n. e .r.]. Căci acelora care suferă de pe urma oboselii și a strădaniilor și a lipsurilor, chiar dacă le stă înainte speranța victoriei, grija și tulburarea li se strecoară în suflete și-i face să se retragă fără luptă. Fugi, strategule, de plăceri, ca să nu cazi ca pasărea în cursă.
Editorii români notează că în 1049, bizantinii au suferit trei înfrângeri în fața pecenegilor, la Diampolis, Diakene si Adrianopol, „cel mai probabil” autorul referindu-se aici la bătălia de la Diampolis.
 
 

5
1040. Însemnare despre cuvântul bulgar „celnilk” 
După ce a luat-o în stăpânire [cetatea Demetrias din Tesalia cucerită în 1040 de bulgarul răsculat Petru Delian – n. e. r.], a trimis într-însa un oștean vechi și priceput în războaie (iar strategul e numit în graiul bulgarilor „celnik” [cuvântul nu mai există în limbile slave moderne – n. e. r.] ), pe Litovoi Diabolites [originar din Devol/azi în sud-estul extrem al Albaniei – n. e. r.], dându-i și armată pentru paza cetății.
 
Bibliografie
Soveti i rasskazi Kekavmena. Socinenie vizantiiskogo polkovodla XI veka, podgotovka teksta, vvedenie, perevod i kommentarii G. G. Litavrina, Moscova, 1972.
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Kekaumenos)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei – Teofilact (sec. XI) – „Către episcopul Vidinului”, „Martiriul Sfinților 15 martiri”, „Scrisoare către împăratul kyr Alexios Comnenul”