Istoria Dobrogei - Bibliografie Constantin VII - „Despre conducerea împărăției”

• Constantin VII s-a născut în 905, în sala de purpură a palatului imperial din Constantinopol, fiind numit în consecință și Porfirogenetul. El a devenit împărat minor fiind în 913, dar a preluat puterea efectiv în 1945, și a murit în 959. Constantin VII a promovat activitatea literară, organizând culegerea de surse istorice sau de scrieri de utilitate generală. El însuși a scris, în limba greacă, „Viața împăratului Vasile I” (sec. IX),  „Despre ceremonii” (de la curtea bizantină), „Despre provincii” (ZIUA DE CONSTANȚA) (ale Imperiului Bizantin) (930) și „Despre conducerea împărăției” (945), care reprezintă o culegere de sfaturi pentru fiul și succesorul său, în care descrie și obiceiurile vecinilor și modalități avantajoase de promovare a diplomației față de aceștia. Editorii români H. Mihăescu și Gh. Ștefan apreciază că lucrările sale au o valoare documentară „deosebită” pentru istoria Imperiului Bizantin din secolul X.

 

DESPRE CONDUCEREA ÎMPĂRAȚIEI

5, 3-13. Se pare că și pentru bulgari ar ajunge mai de temut împăratul romanilor și i-ar putea sili să se liniștească cu ajutorul pecenegilor [popor turcic la nordul Dunării de Jos], deoarece pecenegii de care am amintit sunt vecini și cu bulgarii și, când doresc, sau pentru câștigul lor sau de dragul împăratului roman, ei pot ușor porni cu război împotriva bulgarilor: cu mulțimea lor mare și cu puterea lor îi înving cu totul și îi subjugă. (...) Deoarece au fost înfrânți de ei în multe rânduri, bulgarii știu din experiență că e bine și folositor să trăiască totdeauna în pace cu dânșii.
 
 9, 78-101. De la această insula (a sfântului Grigorie) dânșii nu se tem de pecenegi până ce ajung la brațul Sulina. (...) Apoi pornesc din nou și plutesc până la Sulina, un braț al fluviului Dunărea. Până ce trec de brațul Sulina, îi însoțesc pecenegii. Dacă marea [Neagră] aruncă o barcă pe țărm, ei descarcă toate lucrurile, spre a putea înfrunta pe pecenegi. De la Sulina înainte nu se mai tern de nimeni, ci intră în țara bulgarilor, și ajung la Gura Dunării. De la Dunăre se îndreaptă spre Conopa, iar de la Conopa spre Constanța, apoi spre Varna, iar de la Varna plutesc spre râul Ditzina: toate acestea se află pe pământul Bulgariei.
Editorii români notează că insula Sfântului Grigorie se afla în fața localității Zaporoje de la gurile Niprului (Ucraina) și că Conopa era „probabil” un ostrov între brațul Sf. Gheorghe și Razelm.
 


25, 15-32. Locuiau atunci în părțile de la miazănoapte până la Dunăre goții și multe neamuri foarte mari. Dintre aceștia cele mai vrednice de luat în seamă sunt goții, vizigoții [goții vestici], gepizii [popor germanic care a luat locul hunilor în Europa Central în sec. V-VI] și vandalii [popor germanic așezat în final în Africa de Nord în sec. V], care se deosebesc între ei numai prin nume și prin nimic altceva și vorbesc o singură limbă. Toți țin de secta vătămătoare a lui Arius [erezia preotului Arie din Alexandria a fost condamnată de Primul Sinod Ecumenic al Bisericii Creștine din 325]. Ei au trecut Dunărea pe timpul lui Arcadius [primul împărat al Imperiului Roman de Răsărit 395-408] și Honorius [primul împărat al Imperiului Roman de Apus 395-423] și s-au așezat pe pământul romanilor. (...) Goții https://www.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi/articol/istoria-dobrogei-populatie-popoare-gotii-iii-6494.html  [ostrogoții – goții estici] au ocupat mai întâi Pannonia [Ungaria], apoi cu îngăduința împăratului Theodosius cel Tânăr [împărat al Imperiului Roman de Răsărit 408-450], în al nouăsprezecelea an al domniei sale, s-au așezat în ținuturile Traciei ; și după ce au stat în Tracia 58 de ani, sub conducerea lui Theoderich, patrician și consul, și cu îngăduința împăratului Zenon [împărat al Imperiului Roman de Răsărit 474-491], au pus stăpânire pe împărătia de apus [desființată de mercenarul herul germanic Odoacru în 476].
Editorii români notează că, de fapt, mai întâi, vizigoții au trecut Dunărea în 376, în timpul domniei lui Valens, și că ostrogoții au început expediția în Italia în 488.
 


29, 14-46. Împărăția romanilor se întindea până la fluviul Dunărea . (...)
 
40, 35-44. Cu turcii (= ungurii) se învecinează în partea de răsărit bulgarii, unde îi desparte fluviul Istru, fluviu numit și Dunăre; (...).
 
53, 124-137. Dupa moartea lui Constans a domnit în Roma [Imperiul Roman de Răsărit] fiul său Constantin. Când s-a dus el în Bizanț s-a produs o revoltă împotriva sa în Sciția. I s-a amintit cele spuse de tatăl său Constans despre bunăvoința și ajutorul de arme al celor din Chersones. El a trimis soli la cei din Chersones [Chersonesul Tauric - Crimeea/Ucraina] cu rugămintea de a trece prin țara sciților și de a lupta împotriva celor care i se împotrivesc. Atunci a fost încoronat și domnea asupra chersoniților Diogenes, fiul lui Diogenes. Chersoniții au primit cu plăcere rugămintea și au pregătit în grabă arme de luptă și mașinile de aruncat, au pus stăpânire pe fluviul Istru, au trecut peste acest fluviu, s-au rânduit în luptă împotriva celor revoltați și i-au învins. Aflând de izbânda obținută de ei, împăratul le-a poruncit să se întoarcă în țara lor, iar pe conducătorii acestora i-a chemat în Bizanț, le-a oferit daruri foarte mari și le-a spus...
Editorii români notează că este vorba despre împărații Constans II (641-668) și Constantin IV (668-685), fiind citat în acest sens studiul publicat de arheologul Ion Barnea în 1965, în volumul colectiv Omagiu lui P. Constantinescu-Iași.
 
Bibliografie
Constantine Porphyrogenitus, De administrando imperio. Greek Text edited by Gy. Moravcsik, English Translation by R. J. H. Jenkins, Buda,pesta 1949;
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LXXXII. Constantin Porfirogenetul)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Constantin VII (905-959) - „Despre provincii”