Istoria Dobrogei - Bibliografie Leon Diaconul (sec. X) - „Istoria” (I)

• Leon s-a născut în Caloe, Asia Mică (Turcia Asiatică) și a deținut demnitatea clericală de diacon. El a luat parte la campania împotriva bulgarilor din 986 a împăratului bizantin Vasile II Bulgaroctonul (ucigașul de bulgari). În 992 a redactat „Istoria”, în zece cărți, relatând evenimentele dintre 959 si 976, la care a fost martor ocular, lucrarea sa având astfel o „remarcabilă” valoare documentară. Stilul său literar este arhaizant și îngrijit, după modelul lui Agathias (sec. VI)  și Teofilact din Simocata (sec. VII), dar amintește aminte și de Procopius din Caesareea . (H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
Cartea II

2 (p. 18-19). (...) În vreme aceea trecuse Dunărea o oaste scitică [denumire generică dată de bizantini populațiilor barbare de la nordul Dunării de Jos] (neamul acesta e numit al hunilor [pecenegi]) și comandantul Leon nu era în stare să se măsoare în lupta deschisă, deoarece se auzea că au o mulțime nenumărată de luptători, iar el ducea cu sine numai o oaste slabă și incapabilă de luptă. De aceea a luat hotărârea să nu se arunce într-o primejdie vădită, pe el însuși pe cei care îl urmau, ci mai degrabă să năvălească asupra sciților pe ascuns, iar după ce va săvârși fapte vrednice de un bărbat, să obțină o glorie strălucită. Așadar, în vreme ce înainta în taină prin păduri și iscodea pe nevăzute așezările hunilor, cercetând cu atenție numărul lor, într-o noapte și-a împărțit oastea în trei pâlcuri și a năvălit pe neașteptate asupra sciților; și a pricinuit într-o clipă atâta măcel încât dintr-o mulțime nenumărată numai câțiva au scăpat cu fugă. 
Editorii români notează că Leon Focas era fratele împăratului Nichefor Focas (963-969) și că evenimentul a avut loc în 961.
 


Cartea IV
6 (p. 63) ... iar pe Calocyres, onorat cu titlu de patricius, de altfel un bărbat cutezător și înflăcărat, 1-a trimis la taurosciți [sciții din Taurida/Crimeea-Ucraina], pe care în limba comună obișnuim să-i numim ruși, spre a le da aur, înmânat de el, în greutate de cincisprezece sute de livre ca să înainteze și să cuprindă țara moesilor . (...)
Editorii români notează că Calocyres a fost trimis la curtea de la Kiev în 966 și că țara moesilor era numele antic al teritoriului Bulgariei.
 
 
Cartea V
 
1 (p. 77) .... în timp ce împăratul săvârșea toate acestea în Siria și în Bizanț, patricianul Calocyres, trimis cu poruncă împărătească la taurosciți, a ajuns în Sciția și, după ce a fost primit cu dragoste de către conducătorul taurilor, 1-a înduplecat prin daruri și cuvinte măgulitoare (căci neamul scitic e din cale-afară de lacom și deosebit de pornit spre făgăduială sau primire de daruri) să strângă o oaste bine înarmată și să năvălească asupra moesilor, să-i înfrângă în lupte, să le supună țara și s-o cuprindă spre a se așeza ei înșiși într-însa ; apoi să se ridice împotriva romanilorl și să le ia domnia spre a dobândi împărăția romană. Făgăduia că-i va aduce câștiguri mari și nemaipomenite din tezaurele imperiale.
 


3 (pp. 79-80). Apoi, pentru că nu mai trăgea nădejde în solia de pe lângă tauri (căci știa că patricianul Calocyres se abătuse de la calea cea dreaptă și râvnise domnia, dar avea multă trecere pe lângă Sviatoslav și anevoie se supunea voinței sale), s-a sfătuit că ar fi bine să trimită o solie pe lângă moesi, care erau de aceeași religie cu dânșii și îndată a trimis la ei soli pe patricianul euhaiților  le-a amintit de religie (căci moesii respectă fără murmur credința creștinilor ), apoi le-a cerut fecioare de neam domnesc spre a le mărita cu vlăstare din familia imperială, ca să întărească prin încuscrire înțelegerea și prietenia dintre romani și moesi. Moesii au primit bucuroși solia, au adus în care fete de sânge domnesc (căci femeile moesilor au obiceiul să fie purtate în care) și le-au trimis împăratului Nichifor, rugându-1 să le vină în ajutor cât mai repede, să îndepărteze securea taurilor care le atârna deasupra grumajilor și s-o facă lipsită de primejdie. Iar daca le va da ajutor, va dobândi izbânda împotriva taurilor și împotriva tuturor celor pe care îi va înfrunta armata romană.
Editorii români notează că împăratul Nichifor Focas, speriat de așezarea lui Sviatoslav în Bulgaria, a încercat încheierea unei înțelegeri cu bulgarii.
 
4 (p. 81). Moesii întindeau mâini rugătoare, cerând împăratului să le vină în ajutor la nevoie.
Editorii români notează că evenimentul a avut loc în anul 969, când țarul Boris II a fost detronat.
 


Cartea VI
8 (pp. 102-103). Împăratul Ioan [Tzimiskes, 969-976 – n. e. r.] era cuprins de griji și la această răscruce nu știa pe ce drum să apuce spre a nu se abate de la calea cea dreaptă. Hotărî să înceapă tratative de pace cu Sviatoslav, conducătorul armatei ruse, îi trimise la dânsul soli, vestindu-i să primească răsplata promisă de împăratul Nichifor pentru invadarea Moesiei și să se retragă în ținuturile lor de baștină și în Bosforul cimerian, iar Moesia s-o lase romanilor, cărora li se cuvine, precum și partea care ținea din vechime de Macedonia. Căci se zice că moesii au fost coloniștii cotragilor de la miazănoapte, a chazarilor și a cumanilor, dar aceștia s-au mutat din locurile lor și, după ce au rătăcit prin Europa, au pus mâna pe Moesia și s-au stabilit aici în vremea când împărățea peste romani Constantin [IV, 668-685], poreclit Bărbosul; iar după numele lui Bulgar (șeful lor), țara aceasta s-a numit Bulgaria.
 
 
Bibliografie
Leonis Diaconi Caloensis Historiae libri decem..., e recensione C. B. Hasii, Bonn, 1828.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LXXXIV. Leon Diaconul)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Theophanes Continuatus (sec. X)