Istoria Dobrogei – Bibliografie – Georgios Kedrenos (sec. XI-XII) – „Compendiu de istorii” (III)

Georgios Kedrenos a trăit în secolele XI-XII și istoriografia consideră că era călugăr. El a redactat o cronica universală, care include evenimentelor de la Facerea lumii la anul 1057, când începe domnia lui Isaac I Comnenul (1057-1059). Titlul „Compendiu de istorii” aratăcă lucrareeste o compilație, principalul său izvor istoric fiind cronica anonimă Pseudo-Simeon, care, la rândul său, este tot o compilație bazată pe Teofan Mărturisitorul, Georgios Monachos, „Epitome”și alte scrieri ecleziastice. Pentru perioada 811-1057 el a copiat opera istorică a lui loanSkylitzes  din aceasta cauzălucrarea lui Kedrenos fiind citată, pentru această perioadă, sub numele Skylitzes-Kedrenos. Deoarece până în 1975 nu fusese realizată încă de o ediție critică a lucrării lui Skylitzes, editorilor români le-a fost imposibil de a aprecia contribuția lui Kedrenos la redactarea acestei părți a operei. (A. Elian și N. Ș. Tanașoca)
 
 
19
679. Bulgarii năvălesc în Tracia. Romeii, învinși, încheie pace cu ei, consimțind să plătească tribut 
În anul al zecelea [al domniei lui Constantin al IV-lea(668-685) – nota editorilor români] bulgarii au năvălit în Tracia și împăratul pornind cu armata asupra lor, romeii sunt înfrânți și cad mulți. Împăratul, dornic să aibă pace cu toți, consimte să le plăteascătribut și, din pricina prostiei lui, creștinii [bizantinii] se fac de rușine.
 
20
680. Victoria definitivă a bulgarilor asupra bizantinilor și stabilirea lor în sudul Dunării
În anul al unsprezecelea [al domniei lui Constantin al IV-lea – n. e. r.], neamul bulgarilor au trecut Dunărea și, despărțindu-se de cei din aceeași seminție cu ei, au poposit în [regiunea – n. e. r.] Varnei în niște locuri adăpostite ( ?) și în munți. Iar împăratul a pornit cu corăbiiși cu armata și a năvălit asupra lor, iar bulgarii, văzând acest atac în masă, au pierdut nădejdea în salvarea lor, s-au refugiat într-un loc întărit și s-au pus în siguranță. Cum romeii nu puteau să dea lupta din pricina mlaștinilorși a dificultăților terenului, spurcatul neam a prins curaj. S-a întâmplat însă... [lacunăîn text – n. e. r.]... Și răspândindu-se între ei vestea căîmpăratul a fugit, romeii au luat-o la fugă, fără să-i urmărească nimeni. Bulgarii, văzând acest lucru, i-au urmărit din spate și au ucis pe mulți dintre ei. Și de atunci, trecând cu toții [Dunărea – n. e. r.]și prinzând tot mai multa îndrăznealăși întinzându-se în teritoriul romeilor, 1-au robit. De aceea și împăratul a fost silit săîncheie pace cu ei, cum s-a spus [mai sus – n. e. r.]. (...).
 


21
895. Împăratul Leon al VI-lea se aliază cu ungurii în războiul împotriva bulgarilor. Țarul Simion e nevoit să se retragă la Dristra. El reușește totuși în cele din urmă să-i învingă pe unguri
Profund zguduit de aceasta întâmplare și de ocara adusă de Simeon, împăratul [Leon VI cel Înțelept 886-912 – n. e. r.] 1-a trimis pe patriciul Nichita, numit și Skleros, peste Dunăre, la turcii numiți unguri [alungați dintre Don și Nipru de pecenegila nord de Delta Dunării – n. e. r.] pentru a-i convinge să treacăfluviulși să prăpădească pe cât le stăîn putință Bulgaria. Iar el, intrând în contact cu turcii, după ce i-a convins să ridice armele împotriva bulgarilor, a luat și ostateci și s-a întors la împărat. Dar însuși împăratul a hotărât să lupte și el împotriva bulgarilor pe uscat și pe mare[Neagră]. Trimite dar pe mare pe Eustathios patriciul și drungarul, iar pe uscat pe patriciul Nichifor Phocas, pe care 1-a numit, după moartea lui Andrei, domestic al scholelor. Aceștia ajung în Bulgaria, dar împăratul, dornic încă de pace, trimite la Simeon pe cvestorulKonstantinakios. [Simeon – n. e. r.] oprindu-1, îl pune sub pază, deoarece credea că a venit cu înșelăciune la el. Și pe când Simeon se ocupa de armata lui Phocas, turcii trec fluviulși pradăîntreaga Bulgarie. Simeon, îndată ce a aflat acest lucru, părăsindu-1 pe Phocas, s-a întors împotriva turcilor. Arzând de dorința de a se bate cu bulgarii, aceștia, la rândul lor, trec Istrul, se aruncă asupra bulgarilor și-i înving strașnic. Simeon s-a salvat cu greutate la Dorostolon, care se numește și Drista<...>Plecând cu o mare armatăîmpotriva turcilor, Simeon îi pune pe fugăși jefuiește toatățara, fără ca împăratul să le poată da acelora ajutor, din pricina caracterului brusc și neașteptat al atacului [896 – n. e. r.].
Editorii români notează că este vorba de războiul bulgaro-bizantin din 894-896, terminat cu victoria bulgarilor conduși de țarul Simeon (893-927), care a tăiat nasurile prizonierilor.
 
22
967-969. Instigați de împăratul Nichifor al II-lea Phocas, rușii lui Sviatoslav al Kievului atacă pe bulgari și-i înfrâng
Iar în al patrulea an al domniei sale [Nichifor II Phocas, 16 august 963–10 decembrie 969 – n. e. r.], în luna iunie, indicțiunea a zecea, a pornit să cerceteze orașele din Tracia și ajungând până la așa-numita mare fortificație, i-a scris lui Petru, domnul Bulgariei[țar, 927-969], să nu-i lase pe turci [unguri – n. e. r.] să treacăIstrulși să devasteze ținuturile romeilor. Acesta însă nu lua în seamă cele spuse și se eschivă prin felurite pretexte [să le îndeplinească – n. e. r.] ; deci Nichifor trimite la Sviatoslav [I, cneaz al Kievului, 957-973], domnul Rusiei, pe Kalokyros, fiul cârmuitorului din Cherson [ChersonesulTauric/Crimeea-Ucraina], pe care-1 investise cu demnitatea de patriciu, pentru ca, prin făgăduieli de multe daruri și onoruri, să-1 convingă să pornească la luptăîmpotriva bulgarilor. Odată convinși, rușii au atacat Bulgaria în luna august, indicțiunea a unsprezecea, în anul al cincilea al domniei lui Nichifor [968]și au distrus multe orașe și ținuturi ale bulgarilorși, luând cât mai multă pradă, s-au înapoiat în țara lor [atacată de pecenegi – n. e. r.]. Și în anul al șaselea al domniei acestuia [969], iarăși au pornit cu armata împotriva Bulgarieiși au făcut lucruri asemănătoare, ba chiar și mai rele decât cele dinainte.
Editorii români notează că prin tratatul cu bizantinii, dupăînfrângerea lor de către țarul Simeon, bulgarii se obligau săapere imperiul de atacurile ungurilor, în schimbul unui tribut anual. Dar Nichefor dorea să readucăgranița la Dunăre și profităde lupta țarului Petrucu boierimea, aliindu-se în acest scopcu Sviatoslav, nerespectarea tratatului de către bulgarifiind doar un pretext.
 
 
 
Bibliografie
GeorgiusCedrenus Ioannis Scylitzaeopeab I. Bekkerosuppletus et emendatus, III, Bonnae, 1838-1839.
Alexandru Elian&Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Georgios Kedrenos)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: