Istoria Dobrogei - Bibliografie Oxites (sec. XI) - „Cuvântare adresată împăratului Alexios Comnenul”

• Ioan Oxites a fost patriarh al Antiohiei (Antakya/sud-estul Turciei asiatice) în anii 1089-1100, sub numele de loan IV și a fost depus din demnitatea sa la 9 octombrie 1100, în urma conflictului cu împăratul Alexie I Comnenul (1081-1118). Apoi s-a retras într-o mănăstire din insula Oxia, din Marea Marmara (între Turcia europeană și Asia Mică/Turcia asiatică), în care locuise și înainte de înscăunarea ca patriarh. Oxites a fost una dintre cele mai importante personalități religioase bizantine, apărând cu putere drepturile bisericii în fața încercărilor monarhului de a o subordona. În două discursuri pronunțate în februarie și martie 1091, în fața suveranului, Oxites, reținut în Constantinopol de blocarea căilor maritime și terestre de către turcii selgiucizi (Asia Mică) și pecenegi (Peninsula Balcanică), deși fusese numit de doi ani patriarh al Antiohei, s-a opus intenției împăratului de a confisca bunurile ecleziastice în vederea sporirii bugetului militar. Primul discurs cuprinde informații prețioase privind la invaziile neamurilor turcice ale pecenegilor și uzilor. Discursurile s-au păstrat în codicele 139 din Marea Lava de la Sfântul Munte Atos (Grecia), astăzi dispărut, fiind editate inițial de Alexandros Lavriotes, la începutul secolului XX și reeditate în 1970 de bizantinistul francez Paul Gautier. Oxites a scris o vastă operă teologică, editată parțial, fiind autorul unor tratate despre viața călugărească, azimă, euharistie etc. (A. Elian & N. Ș. Tanașoca)

 
A PREASFÂNTULUI PATRIARH AL ANTIOHIEI, A LUI KYR IOAN, CUVÂNTARE ADRESATA ÎMPĂRATULUI, KYR ALEXIE COMNENUL [februarie 1091]
 
1
1091, februarie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, împăratul Alexie I Comnenul a izbutit să scape de încercuirea pecenegilor, revenind la Constantinopol de la Choirobanchoi
Să-i mulțumim lui Dumnezeu, mărite împărat, căci este bine să începem cu Dumnezeu [cuvântarea noastră – nota editorilor români] și să-i aducem încă de la început mulțumiri, ca și acum ni te-a readus din campania militară, smulgându-te din mijlocul câinilor care te înconjurau [pecenegii îl înconjuraseră pe Alexie la Choirobanchoi, în apropiere de Constantinopol – n. e. r.] și redând iarăși turmei sale pe păstorul și apărătorul ei, spre încurajarea obștească, spre ușurarea de neliniștea care-i stăpânea pe toți, pentru ca să nu se prăbușească cu totul nădejdile de mai bine. Căci acestea ne-au fost date de întoarcerea ta.
 
2
1091, februarie. Pecenegii care amenințau Imperiul bizantin erau altădată înfricoșați de faima lui Alexie I Comnenul
Și cine nu știe că forța de care dispuneai împotriva tuturor celorlalți era mare și înfricoșătoare? Înșiși sciții [pecenegii – n. e. r.] care acum te copleșesc, împărate, din pricina cărora am ajuns chiar în primejdie de moarte, se înfiorau când auzeau numele tău.
 


3
După 1085. Sub pretextul luptei contra pecenegilor, Alexie I Comnenul impune la noi dări pe locuitorii imperiului
Căci, cum trebuia să facem fortificații împotriva sciților [pecenegilor – n. e. r.] și a năvălirilor [lor – n. e. r.] asupra țării, precum și să ne îngrijim de insule de teama barbarilor din Răsărit [turcii selgiucizi – n. e. r.], ce cuvântare ar putea să deplângă Iliadele [Iliada, poemul lui Homer (sec. VIII î. H.) despre Războiul Troiei] de nenorociri [locuțiune retorică împrumutată de la oratorul atenian Demostene  (sec. IV î. H.): „șir nesfârșit de nenorociri” – n. e. r.] pe care le îndurau creștinii  [bizantinii] sau mai bine zis pe care le indurau mereu, sub pretextul cheltuielilor militare și care sporesc zi de zi?
 
4
1090. Insulele egeene sunt ocupate de turcii selgiucizi. Pecenegii ocupă părțile europene ale Imperiului bizantin
Nu era cu putință nici ca Dumnezeu să-și stăpânească <mânia – n. e. r.>, nici ca El, văzând cele făptuite [spolierea populației sub pretextul apărării imperiului – n. e. r.], să le încuviințeze. Și nici nu le suportă, ci mânia Lui urma pas cu pas și pedeapsa nu întârzia. A fost luat, vai, Chios [insulă din Marea Egee/Grecia]; a fost smulsă Mitilene [oraș în Lesbos, insulă în Marea Egee/Grecia]; și Ciprul, Creta fruntașele insulelor, s-au răsculat 8. Turmele sciților [pecenegilor - n. e. r.] pășteau peste cea mai mare parte a Apusului [Peninsula Balcanică – n. e. r.] ; iar din Răsărit [Asia Mică/Turcia asiatică – n. e. r.] nu mai rămânea nici măcar vreo rămășiță.
Editorii români notează că cucerirea insulelor din Marea Egee de către emirul din Smirna Izmir/Turcia asiatică, a avut loc la sfârșitul lui 1089-începutul lui 1090, fiind recucerite de bizantini în 1092; simultan guvernatorii Cretei și Ciprului, s-au răzvrătit împotriva puterii centrale, restabilirea autorității imperiale având loc în 1093.
 
 
5
1091, februarie. Grelele pierderi ale Bizanțului în luptele cu pecenegii. Imperiul e redus la perimetrul Constantinopolului
Desigur, împăratul, hotărând să lupte împotriva unui detașament al dușmanilor, vreau să spun împotriva acestor sciți [pecenegi – n. e. r.], a pornit de mai multe ori asupra lor, dar niciodată nu s-a întors fără să fi pierdut cea mai mare parte a armatei, sau chiar pe toți oștenii. Și din nou, când lucrurile stau astfel, nimeni nu socotește necesar să caute și să afle cauzele nenorocirii și să încerce a descoperi un mijloc de vindecare. Ci, hotarele împărăției romeilor au ajuns să fie către răsărit acropola Bizanțului, iar către apus Poarta de Aur. Iar noi stăruim să considerăm și să practicăm drept lucruri folositoare și salutare acelea pe care săvârșindu-le în număr mare și de multe ori, am ajuns într-o stare atât de primejdioasă.
Editorii români notează că măsurile criticate erau creșterea impozitelor și intenția împăratului de a confisca bunuri bisericești, pentru acoperirea bugetului militar.
 


6
1065. Constantin al X-lea Ducas a reușit să-i învingă numai prin puterea evlaviei sale
pe uzii care năvăliseră în imperiu

Îl știi pe răposatul Constantin, al cărui nume de familie era Ducas [Constantin X Ducas, împărat 1059-1067 – n. e. r.], căci nu cu multă vreme înainte de a te sui tu în scaunul împărăției, și-a pierdut și cârmuirea și viața. Când neamul hunilor [uzilor – n. e. r.] a pornit război împotriva noastră, de ce fel de arme s-a folosit el? Ce aliați a adunat, trimițând solii la străini și cheltuind tezaure de bani și spoliind pe săraci sub pretextul războiului și înarmând huni împotriva hunilor, așa cum voi înarmați sciți împotriva sciților [cumanii împotriva pecenegilor – n. e. r.] și pe alții, care sunt dintre cei mai înverșunați dușmani ai noștri, împotriva celor care le sunt cei mai apropiați [alianța lui Alexie cu sultanul de Niceea/Iznik-Turcia asiatică împotriva emirului din Smirna – n. e. r.]? Oare distrugerea multelor zeci de mii dintr-acești dușmani n-a fost rodul credinței împăratului care și-a atras bunăvoința lui Dumnezeu prin multe lacrimi si printr-o stăruitoare rugăciune?
 
 
 
Bibliografie
Paul Gautier, Diatribes de Jean l'Oxite contre Alexis ler Comnen, „Revue des etudes byzantines", XXVIII, 1970, p. 5-55.
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Ioan Oxites)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Psellos (sec. XI) - „Cronografia”