Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
21:35 18 09 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Troesmis (galerie foto)

ro

28 Feb, 2019 00:00 1483 Marime text
Orașul roman Troesmis (com. Turcoaia, jud. Tulcea) s-a dezvoltat în jurul unui castru de legiune ridicat pe locul unei foste cetăți getice, pe malul dobrogean al Dunării.

Terminologie

 
Ala (latină) = Unitate romană auxiliară de cavalerie constituite în timpul împăratului Augustus (30 î. H. - 14 d. H.). Era formată inițial din populațiile supuse, ulterior fiind completate cu recruți din regiunea de garnizoană. Era compusă din 500 sau 1000 de soldați conduși de un praefectus. După 25 de ani de serviciu, în care primeau solde mai mari decât cohortele auxiliare de infanterie, veteranii primeau diplome și cetățenie.
 
Basilica (latină) = Edifici public roman din forum folosit pentru adunări, procese, comerț etc. Avea o formă dreptunghiulară alungită și era împărțită în trei nave prin șiruri de coloane
 
Canabae (latină) = Așezare civilă dezvoltată în jurul unui castrum și formată din veterani, negustori și meșteșugari necesari garnizoanei. Organizarea era asemănătoare vicus-ului.
 
Castrum (latină/„fortăreață”) = Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (fossa), iar în interior cu un val de pământ (agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
 
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un legatus augusti de rang senatorial.
 
Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
 
Statio (latină) = Posturi vamale, fiscale și poștale așezate pe drumurile principale ale provinciilor și administrate de un beneficiarus.
 

Izvoare scrise

 
Troesmis este menționat de Publius Ovidius Naso (43 î. H.- 17 d.H.) în ciclul poetic Ex Ponto (IV, 9, 75-80), scris în colonia grecească Tomis, unde fusese exilat (8 d. H. – 17 d. H.) de împăratul Augustus (30 î. H.- 14 d.H.). Poetul latin amintește orașul în contextul luptelor duse în anul 15 de Lucius Pomponius Flaccus, praefectus ripae Thraciae sau prafectus orae maritimae, pentru eliberarea sa de sub ocupația geților transdunăreni: „Mai ieri în aste locuri era mai mare Flaccus / Sub dânsul n-avea teamă la Istrul (Dunărea) cel barbar / Căci el sub ascultare ținu aice lumea / și-nspăimânta pe geții ce se învârt în arc / Cu brațul lui cel tare luă-napoi Troesmisul / și Dunărea cu sânge barbar o înroși”.
 
Marele geograf grec Klaudios Ptolemaios/Ptolemeu (sec. II) evidențiază în Geographia (III, 10, 5) prezența la Troesmis a legio V Macedonica. Această legiune a fost mutată aici din localitatea dunăreană Oescus (Ghighen, Bulgaria) de împăratul Traianus (98-117), după cucerirea Daciei în 106. El a reorganizat limes-ul scitic construit de Vespasianus (69-79) cu rolul de a apăra provincia Moesia Inferior/Dunărea de Jos.
 
Documentul topografic latin Peutingeriana Tabula Itineraria din sec. IV-V (Oriens, XXXIX, 22, 29, 31) amintește în cele două cetăți construite în sec. IV la Troesmis prezența legio II Herculea, înființată de împăratul Diocletianus (284-305), și Milites secundi Constantini.
 
În schimb, o altă sursă topografică, Itinerarium Antonini Augusti (sec. II), menționează ca unitate de garnizoană legio I Iovia. Procopius din Caesareea Palestinei precizează în De aedificiis/Despre construcțiiCetatea de est a fost refăcută în timpul împăratului Iustinian I (527-565), conducător al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin cu care a istoricul a fost contemporan.
 
Documentul bisericesc Notitia Episcopatuum menționează orașul printre cele 15 eparhii din provincia Scythia Minor, cu reședința mitropolitană la Tomis, înființată de reformatorul Diocletianus
 
Ultimul izvor literar care amintește de Troesmis este lucrarea De thematibus/Despre provincii a împăratului Constantin VII Porfirogenetul (913-959). Și împăratul-cărturar menționează orașul printre localitățile din eparhiei Scythiei/Dobrogea în timpul domniei lui Constantin IV Pogonatul (668-685), confruntat cu invazia peste Dunăre a bulgarilor turanici.
 

Izvoare epigrafice

 
Numeroase inscripții indică prezența legio V Macedonica la Troesmis până în anul 167, când a fost necesară mutarea sa la Potaissa/Turda pentru protejarea graniței nordice a provinciei Dacia.
De asemenea, acest surse se referă la locuitorii așezării civile.
 

Rol militar

 
Troesmis reprezenta punctul strategic în care se întâlneau zonele de responsabilitate ale legiunilor II Herculea și I Iovia: prima pentru sectorul Axiopolis – Troesmis (cartierul general), iar a doua de aici și până la vărsarea Dunării în Pontus Euxinus/Marea Neagră.
 
Orașul și castrul au fost distruse în timpul atacurilor carpilor/daci liberi și goților germanici de la mijlocul sec. III. Pericolul reprezentat de goți era atât de mare încât o inscripție de la Carcaliu (19 km de Turcoaia) îi califică ca latrunculi/tâlhari.
 
În sec. IV, pe locul municipium-ului și al castrului au fost construite două cetăți, descoperite în sec. XIX. Au fost menținute înfăţişarea ansamblului stradal şi conturul zidurilor masive, dar caracterul urban decade, ca în toate localitățile de pe limesul dunărean.
 
O unitate auxiliară însărcinată cu apărarea Troesmisului a fost ala I Pannoniarum (Ungaria).
Portul fluvial găzduia și o bază a flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Existau și băi publice cu funcționalitate cazonă. După 971, când Imperiul Bizantin a recucerit Dunărea de Jos de la primul stat bulgar (681-1018), cetatea Troesmis este refăcută ca și alte fortificații din fostul limes scitic, încadrate în thema/provincia Paristrion-Paradunavon.
 

Așezare civilă

 
În territorium legionis s-au dezvoltat o canabae legio V Macedonica (sec. II) și o așezare civilă separată din punct de vedere administrativ. Sursele epigrafice îi prezintă separat pe cetățenii și veteranii din oraș de cei din canabae. De asemenea, inscripțiile arată că veteranii stabiliți aici proveneau din unitățile auxiliare provinciale, ca mulți alți camarazi așezați în Moesia Inferior.
 
După 167 cele două așezări s-au unit, localitatea formată primind titlul de municipium. Troesmis a devenit unul din cele patru orașe care a primit acest rang în timpul domniei lui Marcus Aurelius (161-180), alături de Durostorum/Silistra (Bulgaria), Tropaeum Traiani/Adamclisi și Noviodunum/Isaccea (jud. Tulcea). Ordo municipii Troesmensium alegea magistrații: duumviri quinquennales, duumviri, quaestores/chestori și aediles/edili. Vestigiile arheologice datate în contextul invaziilor slavilor, avarilor și bulgarilor din sec. VI-VII indică o continuitate a populației romanice, ca și în alte zone ale Dobrogei.
 

Religie

 
Funcții religioase menționate: flamen pontifici, augures și augustales. Importanța religioasă a orașului este relevată de funcția sacerdos provinciae care slujea cultul imperial și de organismul concilium provinciae condus de acesta. Acest preot de rang superior era secondat de un flamen Augusti municipalis, serviri Augustales și sodales.
 
Mărturiile arheologice indică existența a unui sanctuar, ca și în alte localități din Dobrogea romană. Unele din stelele funerare descoperite dovedesc influența romană asupra mediului local prin interpretatio romana. O stelă funerară este dedicată lui Valerius Thiumpus, prefect al legio II Herculea.
 

Economie

 
Prin Troesmis trecea unul din cele trei drumuri imperiale din Dobrogea determinate de academicianul Vasile Pârvan (1882-1927/Universitatea București) și anume cel care urma linia Dunării și făcea legătura cu Axiopolis/Cernavoda, Capidava și Carsium/Hârșova. De asemenea, drumul imperial care traversa Dobrogea pe axa centrală Sud – Nord se ramifica de la Ibida/Slava Rusă (jud. Tulcea) spre Troesmis. Troesmis a fost una din localitățile dunărene cu rol vamal și comercial, așa cum arată itinerariile, stâlpii miliari și posturile de beneficiari.
 

Cercetări arheologice

 
Primele cercetări au fost întreprinse în perioada 1861-1868 (Dobrogea otomană) de francezii Edmond Engelhardt (delegat în Comisia Europeană a Dunării), G. Boissiere, A. Baudry și Ernest Desjardins. Ruinele au fost menționate și de călătorul german Wilhelm Brennecke în 1868.
Primul arheolog român care a efectuat săpături la Troesmis a fost Grigore Tocilescu (1850-1909/Universitatea București), lucrările începând după 1880. Aceste cercetări efectuate cu mijloacele sec. XIX au dus la descoperirea Cetății de est și Cetății de vest, datate în sec. IV-VI. În ziduri au fost găsite până în 1976 circa 80 de inscripții și fragmente arhitecturale și sculpturale.
 
Cetatea de est are forma unui dreptunghi cu laturile 145 m x120 m. Era apărată pe țărmul abrupt al Dunării de un șanț și un val, iar în incintă s-au găsit ruinele a trei bazilici (biserici paleocreștine) de sec. VI. Prezintă o împărțire stradală simetrică plecând de la două străzi axiale, derivată din adaptarea la scopurile militare.
 
Cetatea de vest, mai puțin cercetată până în 1976, este așezată pe un promontoriu înalt, la 500 m de cealaltă, și are formă de trapez cu laturile de 150 m, iar bazele de 100 m și 80 m. La est era apărată de un șanț adânc și alte două șanțuri săpate ulterior. A fost descoperit un strat gros de locuire din sec. X-XII. În sec. XIX, mare parte din zidurile celor două cetăți au fost folosite ca materie primă pentru construcții.
 
 
Bibliografie cronologică
 
GRIGORE TOCILESCU, Monumente epigrafice și sculpturale, București, 1902, p. 68.
VASILE PÂRVAN, Salsovia, București, 1906, p. 19-24.
VASILE PÂRVAN, Ulmetum, I, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, seria II, tom 34, 1912, p. 576.
RADU VULPE, „Studii și cercetări de istorie veche”, București, IV, 1953, 3-4, p. 557-582.
EMILIA DORUȚIU-BOILĂ, „Dacia”, nouvelle serie, Bucharest, XVI, 1972, p. 133-144.
ION BARNEA & GHEORGHE ȘTEFAN, Actes du IX e Congres International d 'etudes sur le frontieres romaines, Mamaia, 1972, Bucharest, 1974, p. 15-25.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 25-26, 84-85, 127, 138-139, 368-370, 373-374, 586-587, 613 (ala/Dumitru TUDOR; bazilica/Ion BARNEA; canabae/ Emilia DORUȚIU-BOILĂ; castru/Cristian VLĂDESCU; legiune/E. D.-B. & D. T.; limes/C. V.; Troesmis/E. D.-B.; statio/E. D. B.).
EMILIA DORUȚIU-BOILĂ, Inscriptiones Scythiae Minoris: V. Capidava – Troesmis – Noviodunum, București, 1980,
ALEXANDRU SUCEVEANU & ALEXANDRU BARNEA, La Dobroudja romaine, Bucharest, 1991, p. 47.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 81-83, 85, 87, 92-94, 102-108, 111, 117, 121-122, 128, 135, 142, 146, 149, 159, 161-163, 167-168, 184 (cap. VII-X/A. R.).
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 54, 662-664, 666-668, 670 (II.La începuturile istoriei – IX.Istoria Daciei de la Burebista la cucerirea romană/Adrian RĂDULESCU & Constantin PETOLESCU)
 
Despre Marius Teja  
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citește și: 

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Carsium (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii