Istoria Dobrogei - Bibliografie Skutariotes (sec. XIII) - „Cronică pe scurt” (I)

• Teodor Skutariotes a trăit în a doua jumătate a secolului XIII, fiind colaborator al  împăratului Teodor II Lascaris (1254-1258) și al patriarhului Arsenie al Constantinopolului. Sub Mihail VIII Paleologul (1259-1282), el a deținut funcția de mitropolit al Cizicului (litoralul vestic al Turciei asiatice) și în 1277 a fost trimis într-o delegație la papă, în legătură cu problema unirii Bisericilor Catolice și Ortodoxă, decisă la conciliul de la Lyon (Franța) din 1274. Activitatea unionistă i-a adus persecuții din partea antiunionistului Andronic II Paleolog (1282-1328), care l-a obligat să-și părăsească eparhia.

Scrierea istorică a lui Skutariotes este o cronică universală de la Facerea Lumii până la recucerirea Constantinopolului ]n 1261 de către bizantini de la Cruciada IV occidentală (1204), istoria Bizanțului fiind relatată detaliat începând cu dinastia Comnenilor (1081-1185). Lucrarea are caracter de compilație, pentru perioada până în 1118 fiind folosite ca surse operele lui Ioan Malalas, Georgios Kedrenos, una din variantele cronicii continuatorului lui Georgios Monachos, o altă sursă necunoscută folosită și de Constantin Manasses, iar pentru a doua parte a lucrării, Skutariotes folosește drept izvoare pe Nichita Choniates,  Georgios Akropolites (ZIUA 5 decembrie 2025) și o operă anonimă utilizată și de Ioan Zonaras. Skutariotes parafrazează pagini întregi din autorii amintiți, făcând rareori mențiuni personale, el fiind un reprezentant al istoriografiei bizantine caracterizată de compilații controversate. Cronica lui Skutariotes a fost multă timp cunoscută sub numele de Cronica Anonimului lui Sathas, întrucât manuscrisul publicat de C. Sathas nu indica numele autorului, cercetări recente demonstrând că acesta este Teodor Skutariotes. (Al. Elian & N. Ș. Tanașoca)
 
1
705. Revenind din exilul său de la Cherson, Iustinian al II-lea Rhinotmetos trece Dunărea și, cu sprijinul bulgarilor lui Tervel, își reia tronul
(...) Și străbătând fără primejdie furtuna, intră în fluviul Dunărea și, trimițând pe una din slugile sale, pe Ștefan, la Terbulis [hanul bulgar păgân Tervel, 702-718 – nota editorilor români], domnul Bulgariei, îi făgăduiește multe, dar cere să primească ajutor de la dânsul ca să-și recapete împărăția. Terbulis îl primi cu multă cinste, după care, înarmându-se strașnic amândoi în cursul întregului an, s-au îndreptat spre Constantinopol. (...)
Editorii români notează că Iustinian al II-lea Rhinotmetos (685-695; 705-711) fusese detronat („Nas tăiat”) și exilat în provincia Cherson [Crimeea-Ucraina] și a revenit, în 705, în fruntea unei armate slavo-bulgare și l-a înlăturat pe Tiberiu al II-lea (698-705), fiind citat în acest sens Teophanes.
 


2
1122. Victoria lui Ioan at II-lea Comnenul asupra ultimilor năvăliri pecenege în Imperiul bizantin
Către al cincilea an al domniei sale [Ioan II Comnen, 1118-1143 – n. e. r.], sciții [pecenegii – n. e. r.]  trecând Istrul și prădând părțile Traciei [denumire antică generică dată de bizantini teritoriului din estul Peninsulei Balcanice locuit în antichitate de traci], iese împotriva lor, strângând oștile romeice și înarmându-se cât se putea mai bine ; [procedase astfel – n. e. r.] deoarece armata dușmanilor era superioară nu numai prin mulțime și număr, ci și prin aceea că ataca cu trufie barbară, iar el își aducea aminte de cele săvârșite [de sciți – n. e. r.] în vremea când Alexie Comnenul [1081-1118 – n. e. r.] conducea imperiul, când era pustiită cea mai mare parte din Tracia și din Macedonia. Le-a trimis desigur și o solie alcătuită din oameni ce vorbeau aceeași limbă cu sciții [denumire antică generică dată de bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos], încercând să vadă daca nu cumva ar putea ajunge la o înțelegere și o convenție cu ei, fie cu toți laolaltă, fie cu unii dintre ei, căci erau împărțiți în mai multe triburi ; și atrăgându-i de partea lui pe unii dintre conducătorii lor în acest fel, le-a arătat toata bunăvoința, nu numai [oferindu-le – n. e. r.] ospețe bogate, dar și dăruindu-le daruri și vesminte de mătase. Din aceasta pricină, ei stăteau la îndoială, gândindu-se pe de o parte să încheie pace cu romeii, pe de alta să îndrăznească a porni la luptă, ca unii ce sunt obișnuiți să învingă. Plecând din părțile Beroei [Stara Zagora/sudul Bulgariei], căci acolo își așezase tabăra, pe când era încă noapte întunecată, se ciocnește în luptă cu sciții. (...) Armata scitică însă, adunând toate carele, le așeză în chip de cerc și așezând deasupra lor o parte nu mică din propria lor oștire, se folosea de acest dispozitiv ca de un meterez, practicând totodată printre care și căi de ieșire. Și atunci când erau constrânși de romei, [sciții – n. e. r.] fugeau în spațiul împrejmuit de care, ca după un zid puternic. Apoi, după ce se odihneau, ieșind ca pe niște porți deschise, făceau fapte de vitejie. Se întâmpla întocmai ca într-un asediu, improvizat în mijlocul câmpiei.
(...) Și cum fortăreața de care s-a desfăcut și s-a încins lupta, se produce fuga vrăjmașilor și retragerea lor lipsită de glorie și romeii îi urmăresc cu avânt și cad cu miile sciții, iar lucrurile lor sunt luate și mulțimea prizonierilor capturați este nenumărată, ca și aceea a transfugilor de bunăvoie, aduși de dorul celor de același neam cu ei care fuseseră prinși, încât din aceștia s-au făcut și colonizări de sate și nu puțini au fost înrolați și în unități de aliați. Dobândind o victorie atât de mare asupra sciților, împăratul înălță rugăciuni lui Dumnezeu, așezând ceremonia sărbătorească numită până în zilele noastre „a pecenegilor”, în amintirea celor făptuite și ca o sărbătoare de mulțumire [adusă Domnului – n. e. r.] [N. Choniates – n. e. r.].
 
 
Bibliografie
C. Sathas, Mesaionike Bibliotheke, vol. VII, Paris-Venetia, 1894, p. 1-556.
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Teodor Skutariotes)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei – Bibliografie Akropolites (sec. XIII) – „Istorie”