Lumea marinarilor Un primar demn de o statuie. Cu suflet de marinar

Ar fi fost prea frumos ca anul acesta, pe 21 mai, redeschiderea Cazinoului din Constanța să fi coincis cu dezvelirea bustului său. Acest artist moldovean talentat, magistrat reputat și edil cu viziune și clarviziune în privința viitorului prosper al urbei, în fruntea căreia s-a aflat două mandate, merita recunoașterea partidului pe care l-a reprezentat și, evident, omagiul și recunoștința constănțenilor.


Afișul de promovare a primei ediții a Zilei Marinei, organizată la Constanța  pe 15 august 1902, de către un Comitet alcătuit dincomandorul IonSpiropol, comandantul crucișătorului „Elisabeta”, primarul Cristea Georgescu, inginerul Puklykiși un grup de patru ofițeri inferiori din Marina Militară
 
Deși multă vreme i s-a atribuit- parțial justificat,până anul acesta, când am publicat temeiul legal al adoptării, pe 21 mai 1902, a zilei de 15 august, Adormirea Maicii Domnului, ca patron al Marinei Militare -, paternitatea instituirii Zilei Marinei Române, a fost primul primar al Constanței care a promovat această sărbătoare pe plan național.
 
Banchetul fatal
Stranie coincidență, incidentul fatal s-a petrecut exact pe 21 mai 1908,data la care este serbată Ziua Constanței în prezent. S-a întâmplat la finalul primei zile a lucrărilor celui de-al IX-lea Congres al Camerelor de Comerț din România, deschise  în dimineața acelei fatidice zile în Sala „Elpis”, în prezența a numeroși comercianți. După ce i-a salutat pe participanți, în numele cetățenilor orașului, seara primarul Cristea Georgescu a avut220 de invitațila banchetul organizat chiar pe terasa Hotelului „Carol”. Care, în urmă cu un secol, avea să fie cumpărat de Marina Militară, devenind peste ani sediul Amiralității.
 
Alături de Anton Carp, ministrul Comerțului și Domeniilor, au fost prezenți prefectul județului, generalul IoanCulcer, comandantul Diviziei IX Infanterie, consilierii comunali și județeni, comandorul Ilie Irimescu, comandantul Diviziei de Mare, colonelul AlexandruSocec, precum și numeroși alți invitați.
 
La banchet s-a servit celebra marcă de șampanie Moët&Chandon, GrandCrémantImpérial, aceeași care s-a servit și la masa Curții Imperiale a Austriei, în onoarea principilor germani, și care a făcut deliciul comesenilor.

 
După toasturilor ministruluiAnton Carp și industriașului George G. Assan, președintele Camerei de Comerț din București, a urmat discursul edilului Constanței.
„Primarul Cristea Georgescu voind să răspundă, pe când vorbea i s-a făcut rău și a căzut brusc, lovindu-se cu capul de masă – relata corespondentul ziarului „Adevărul” în ediția de vineri, 23 mai 1908.
Cei de față au fost penibil impresionați. Ministrul, foarte emoționat, a părăsit banchetul. Primarul a fost ridicat, dus într-o cameră a hotelului și pus sub îngrijirea doctorului Sadoveanu.
Se crede că dânsul a fost lovit de un atac de paralizie sau de indigestie.”.



În cursul nopții, starea primarului Georgescu a fost foarte gravă, medicii diagnosticând o congestie cerebrală, survenită pe fondul surmenajului și a oboselii acumulate în ultima perioadă.

În noaptea de joi spre vineri, la ora 02.15,inima primarului Cristea Georgescu a încetat să mai bată. Conform ziarului „Voința Națională” din 25 mai 1908, „Vestea acestei dureroase întâmplări a umplut de jale inimile tuturor amicilor și cunoscuților regretatului defunct.
În Cristea Georgescu Partidul Național Liberal pierde un vechi și devotat membru, orașul Constanța pe unul dintre cei mai harnici primari pe care i-a avut.
Trimitem cu acest trist prilej îndureratei familii cele mai sincere condoleanțe.”.
Întrunit în ședință extraordinară luni, 8 iunie 1908, Consiliul comunal al Constanței a alocat 4000 lei pentru înmormântarea acestuia, hotărând construirea unui cavou în Cimitirul central.
 
Cine a fost edilul Constanței
Cristea Georgescu s-a născut pe 20 iulie 1860 la Huși. Licențiat al Facultății de Drept din Iași, în 1894 devine supleant la Tribunalul din Constanța. Trei ani mai târziu este numit judecător sindic, iar în 1889 judecător de ocol.
„Era un om frumos, cu statură de uriaș; în corul lui Musicescu era un falnic bariton – consemna în paginile sale ziarul „Neamul Românesc”, în ediția din 30 mai 1908.Măiastrul cântăreț se făcu un avocat bun și unul din cei mai buni primari ai țării.”.
 
În luna noiembrie 1892, distinsul bariton Cristea Georgescu s-a logodit la Iași cu grațioasa domnișoară Valentina Musicescu, fiica cea mare a regretatului Gavriil Musicescu, studentă la Facultatea de Științe.
În perioada septembrie-noiembrie 1901 activează ca președinte al Comisiei interimare în Constanța, respectiv ca ajutor de primar, girând afacerile Primăriei după demisia primarului PandeleȚărușanu.
 
Dinfebruarie 1902 până în septembrie 1904 ocupă funcția de primar al comunei Constanța. Din Consiliul comunal mai făceau parte domnii Spiru Diamandopol, Ioan Sântu, AbdulaHagi Zait, Athanasie Rainof, Virgil Andronescu, Dumitru Bărbulescu, Agop Tomasian și Petre Grigorescu.
 
În prezența prim-ministrului Dimitrie Sturdza, a ministrului de Interne Vasile Lascăr, inginerului Anghel Saligny, a șefilor autorităților civile și militare, a membrilor Consiliului județean și a unui public numeros, pe 17 august 1903 a avut loc solemnitatea punerii pietrei fundamentale a Palatului administrativ.
 
Cu această ocazie a fost pusă și piatra fundamentală a lucrărilor de lărgire, înspre mare, a bulevardului Elisabeta. Conform informațiilor consemnate de ziarul „Universul”, în cuvântul său, primarul Cristea Georgescu a subliniat faptul că, „față de mărețele lucrări făcute de stat, cum sunt podul peste Dunăre și portul Constanța, comuna sințea nevoia să iasă din starea de până acum, schimbându-și aspectul oriental.
Cu concursul energicului prefect al județului (Scarlat Vârnav – n.r.), Consiliul comunal a întocmit programul unei serii de îmbunătățiri menite a pune Constanța la înălțimea atenției sale.”.



La ora 19.30, la bordul pasagerului „Principesa Maria” a avut loc un banchet.
La miezul nopții, prim-ministrul Sturdza și prefectul Vârnav s-au întreținut cu prințul Ferdinand al Bulgariei, sosit de la București cu trenul Orient expres. După miezul nopții, prințul bulgar a fost preluat din portul Constanța de nava militară „Nadejda”.
 
Sărbătoarea Dobrogei și a întregii Românii
Tot Cristea Georgescu a fost cel care, în calitate de primar, pe 12 noiembrie 1903 a organizat Sărbătoarea Dobrogei, printr-un impresionant ceremonial dedicat împlinirii a 25 de ani de la intrarea armatei române în provincia dintre Dunăre și Mare.
„Elevii școlilor române și străine de la Constanța se găseau pe piață, împreună cu profesorii lor. Orașul era frumos pavoazat –  prezenta „Gazeta Transilvaniei” în ediția din 18 noiembrie 1903.
În fața statuii lui Ovidiu s-a intonat Imnul național. Apoi s-a oficiat un Te-Deum la Catedrală, în prezența dlui ministru-președinte de Război Sturdza, a generalului Năsturel, a corpului consular, a șefilor autorităților și a ofițerilor garnizoanei.
Trupele, care au luat parte la paradă, erau compuse din câte o companie de marină, Batalionul 2 Vânători, Regimentul 34, Escadronul 9 Călărași și muzica Batalionului 7 din Cernavodă. Parada a fost comandată de colonelul Mărășescu.
După terminarea liturghiei, dl general Năsturel a ținut o frumoasă cuvântare trupelor, arătând însemnătatea sărbătorii. După aceea, trupele au fost trecute în revistă.
Primarul Georgescu și prefectul Vârnav au ținut câte un discurs.
Dl Sturdza face istoricul zilei de 14 noiembrie, precum și al dezvoltării orașului Constanța.
După discursuri, Primăria a oferit un banchet de 150 de tacâmuri, la care au vorbit domnii Sturdza, general Năsturel, prefectul Vârnav și primarul Georgescu.
După banchet, comesenii au vizitat rezervoarele de petrol din port.”.


Cu acest prilej, primarul și membrii Consiliului Comunal au adresat Majestății Sale Regelui Carol I la Sinaia următorul Mesaj de felicitare:
„Împlinind azi un sfert de veac de când ați luat Dobrogea în stăpânire, am văzut de la prima zi a anexării și vedem mereu cum sub scutul puternic și înțeleapta conducere a Majestății Voastre, ordinea și legalitatea înlocuind desfrâul și anarhia din trecut, și garantând pe deplin siguranța persoanei și averii, a permis dezvoltarea și buna noastră stare.
Am văzut mai departe cum țara necruțând nici un sacrificiu, a asigurat, prin construirea podului peste Dunăre și construirea portului, dezvoltarea constantă a acestei provincii, și în special a orașului Constanța, și stăpâniți de sentimentul celei mai sfinte recunoștințe pentru aceste sacrificii, sărbătorind azi a 25-a aniversare a anexării, am văzut cu mândrie și cu multă mulțumire sufletească cum primul ministru al țării a venit să imprime sărbătorii noastre un caracter național, făcând din ea sărbătoarea țării.
Plini de recunoștință față de Majestatea Voastră, care veghează de aproape asupra bunei noastre stări și asupra dezvoltării țării, vă prezentăm, Sire, cu această solemnă ocazie, sentimentele noastre de iubire și respect și de cel mai nemărginit devotament pentru dinastie și tron.
Să trăiți, Majestate!
Să trăiască Majestatea Sa Regina!
Să trăiască AA.LL.RR. Principele Ferdinand și Principesa Maria, împreună cu auguștii lor fii!”.
 
Cazinoul – edificiul emblematic al Constanței
Vizionarului magistrat Georgescu, Constanța îi datorează monumentalul edificiu al Cazinoului.

„Ideea construirii unui cazinou comunal a fost concepută încă de acum 8-10 ani sub primariatul regretatului Cristea Georgescu, care, în 1903, făcu să se voteze 270000 lei pentru executarea proiectului întocmit de arhitectul Daniel Renard – consemna Mitu Andreescu în ediția de vineri, 6 noiembrie 1909 a ziarului „Minerva”. Planurile odată aprobate de minister, lucrările fură începute. Schimbându-se regimul, în locul dlui Georgescu veni la Primăria Constanței dl. Bănescu.
Noul primar nefiind de acord cu proiectul predecesorului său, însărcină pe dl. arhitect Antonescu din București cu întocmirea altor planuri, părăsind lucrările de fundație, care fuseseră deja începute.
Proiectul dlui Antonescu trebuia să coste 450000 lei, și lucrările de fundație, începură cu multă activitate, când schimbându-se din nou guvernul, în locul dlui Bănescu revine la Primărie fostul primar C. Georgescu.
Schimbarea aceasta implica – firește – din nou schimbarea planurilor.
Consiliul comunal a dat un vot prin care se hotărăște revenirea la primul proiect întocmit de Renard, însă cu mărirea dispozitivului interior, ceea ce mărea la 330000 lei valoarea lucrărilor.
Planurile odată schimbate, a trebuit să se facă al treilea rând de fundații, și fiindcă actualul primar dl GeorgeBoteanu n-a mai schimbat nimic, construcția a fost aproape terminată, rămânând să fie completate numai lucrările interioare și cele de mobilier.
Repetatele modificări ale planurilor, întârzierea lucrărilor dar mai ales schimbarea fundațiilor și a administrațiilor comunale au făcut ca construcția Cazinoului să coste 780000 lei - până acum -, mai trebuind circa 300000 lei pentru completarea definitivă.
Cu alte cuvinte, Cazinoul din Constanța va costa peste un milion de lei, în locul celor 270000 prevăzuți la început de răposatul primar Georgescu, 450000 ai arhitectului Antonescu sau 370000 lei cât se decisese că va urca valoarea lucrărilor după ultiuma modificare a planurilor întocmite de arhitectul Renard.”.
 
Constanța îndoliată
Președinte al Comisiei interimare între 15 martie și 25 iunie 1907, când a fost reales primar pentru al doilea mandat, succedându-i lui Ion Bănescu, Cristea Georgescu nu a mai apucat să se bucure de finalizarea acestui ambițios proiect arhitectonic, devenit, peste ani, fala tuturor constănțenilor. Destinul său a fost curmat brusc, la numai 48 de ani.
„Tot orașul e îndoliat; felinarele și globurile electrice sunt învelite în crep. Drapele negre au fost arborate la toate autoritățile” – anunța cotidianul „Universul” în ediția de duminică, 25 mai 1908.
 
Regretatul edil al Constanței a fost condus pe ultimul drum sîmbătă, 24 mai1908. Sicriul de zinc a fost depus pe un catafalc în mijlocul Catedralei, care era îmbrăcată în doliu, înconjurat fiind de peste 50 de coroane depuse de Primăria orașului, Prefectura poliției, toate autoritățile, toate comunitățile, cluburile, școli și diferite notabilități.
 
Serviciul religios a fost oficiat de către Sfinția Sa protoiereul I. Grigorescu, acompaniat de șapte preoți.
Calitățile alese de om și de primar cu care a fost înzestrat regretatul defunct au fost evocate de S.S. protoiereul Grigorescu, Ioan N. Roman, decanul avocaților constănțeni și Nicolae T.Negulescu, directorul Gimnaziului „Mircea cel Mare”.
 
La ora 17.00, cortegiul format din doi sergenți călări, școlile primare din localitate, Gimnaziul și Școala profesională, clerul, un car cu coroane și dricul, a pornit spre cimitir. Panglicile au fost ținute de domnii Scarlat Vârnav, prefectul județului, generalii Culcer și Boerescu, colonelul Mihail Coiciu, Ioan N. Roman, Virgil Andronescu, ajutor de primar și G. Christescu, directorul Prefecturii.
„Apoi urma familia defunctului, corpul consular, șefii autorităților, toate notabilitățile, corporațiile cu drapele, Societatea Traian cu drapel și un numeros public, care trecea de 3000 persoane – va consemna ziarul „Universul” în ediția de luni, 26 mai 1908.
Defunctul fiind decorat cu «Coroana României» în grad de Ofițer, onorurile au fost date la biserică de o companie din Regimentul Vânători.
Cortegiul a străbătut Piața Indepedenței, str. Carol și str. Mangaliei până la cimitir, unde s-a depus într-un cavou osemintele celui ce a fost harnicul primar Cristea Georgescu, bunul român care a lucrat așa de mult pentru prosperitatea Constanței.”.
 
În ediția de marți, 24 iunie 1908, ziarul „Opinia” informa că, în memoria sa, Camera de Comerț din Constanța a luat inițiativa ridicării unui bust fostului primar Cristea Georgescu, drept pentru care a trimis liste de subscripție tuturor Camerelor din țară.



În afara monumentului funerar din Cimitirul Central Constanța, care are la bază menționată contribuția Camerelor de Comerț și semnătura autorului – sculptorul gălățean Vasile Scutari, nu am cunoștință ca un asemenea bust să fi fost dezvelit în orașul căruia i s-a dedicat trup și suflet, cu talentul, pasiunea și entuziasmul tinereții sale.

Surprinzător mi se pare și faptul că pe 25 mai 1908, crucişătorul „Elisabeta” s-a deplasat la Sulina, având la bord Societatea muzicală „Gavriil Musicescu”, unde a ajuns a doua zi, la ora 2.00 dimineaţa. În dimineața zilei de 27 mai, nava a revenit în portulConstanţa cu aceeaşi societate muzicală, unde a ajuns la ora 10.00.
 
Dar legătura afectivă și spirituală a primarului Cristea Georgescu cu orașul de la malul mării și Marina Română a fost mult mai amplă. Detalii despre afinitățile și atașamentul său față de cultura șitradițiile marinărești ale urbei,într-unul din episoadele următoare.

Bibliografie:

Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu

Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.


Citește și:
Lumea marinarilor: Portul care ne lipsește