Lumea marinarilor Doliu în Forțele Navale! Viceamiralul Dorin Dănilă a plecat în ultimul voiaj

În această dimineață, viceamiralul în retragere Dorin Dănilă, fost șef al Statului Major al Forțelor Navale în perioada 2006-2010, a acostat în Portul Eternității, după o grea suferință.

“Clubul Amiralilor” anunță cu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a viceamiralului Dorin Dănilă, personalitate marcantă a Forțelor Navale Române și membru de onoare al comunității noastre.

Viceamiralul Dorin Dănilă a servit Marina Militară cu devotament, profesionalism și demnitate, lăsând o amprentă durabilă asupra generațiilor de marinari pe care le-a format și condus. Prin întreaga sa activitate, a fost un exemplu de leadership, onoare și loialitate față de valorile militare.
„Clubul Amiralilor” adresează sincere condoleanțe familiei îndoliate, camarazilor și tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat. Ne înclinăm cu respect în fața memoriei sale.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.” – este Mesajul foștilor săi camarazi.


Pe aripile destinului

Fiul Mariei şi al căpitan-comandorului de aviaţie Nicolae Dănilă, viceamiralul Dorin Dănilă s-a născut pe 29 iunie 1953, la Braşov.


După perioade mai scurte sau mai lungi, trăite aproape de aerodromurile militare din Ploieşti şi Bucureşti, în anul 1958 tatăl este numit lector la Catedra de Radio a Şcolii Militare de Maiştri de Aviaţie ,,Traian Vuia” din Mediaş.

După absolvirea claselor primare la Şcoala generală nr. 1 din Mediaş - învăţător  doamna Calcatinge, respectiv a cursurilor gimnaziale în cadrul Liceului nr. 1 „Stephan Ludwig Roth” din acelaşi burg transilvănean, a urmat clasa a IX-a liceală în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ.

Dorinţa de a călători pe mare îi este trezită în clasa a II-a de lectura cărţii lui Jules Verne ,,Doi ani de vacanţă” -, după cum a afirmat în mai multe rânduri - şi-l va face să se îndrăgostească pentru totdeauna de mare şi oamenii ei.

Oraşul transilvan devine pentru viitorul viceamiral locul trăirilor de neuitat ale copilăriei şi a unei părţi din adolescenţă, care-i vor marca personalitatea. Calmul, rigurozitatea, ambiţia, tenacitatea, seriozitatea şi patriotismul ardelenilor se vor imprima adânc în felul său de a fi.

Vacanţele de vară trăite în apropierea Cetăţii Neamţului, pe locurile de baştină ale părinţilor, descendenţa germană pe linie maternă (stră-stră-bunicul, arhitectul Johan Brandel, cel care a restaurat Palatul de la Ruginoasa, construit biserici şi mănăstiri în judeţul Neamţ) vor trezi în sufletul copilului şi adolescentului dragostea de frumos, visările călătorilor plecaţi pe întinsurile de apă dar, mai ales, dragostea pentru oameni şi locurile mirifice ale României. 


Preocupat de studiul ştiintelor exacte, între anii 1966 și 1972 se evidenţiază în cadrul olimpiadelor de matematică pe plan local şi judeţean. Are şansa să studieze matematica, fizica şi chimia cu profesori deosebiţi, printe care profesorii Eva Sireteanu (fiica părintelui rachetei cu trepte şi zborurilor spaţiale, Hermann Oberth) Teodora Barna, Vlădescu, Langa, dar și mentori reputați la ştiinţele umaniste, precum Ileana Rîpaş, Florina Capşa, Elena Jimon, Elena Vlăduţiu și Daniel Cosmescu.

Preocupat de practicarea disciplinelor sportive atât de vară cât şi de iarnă, obține rezultate meritorii, pe plan local şi județean, în atletismul de semifond şi fond în cadrul ,,Crosului tineretului” şi în competiţiie şcolare.

Pasiunea pentru sport o va impune mai târziu şi subordonaţilor săi din unitățile Marinei Militare, fiind un susţinător al educaţiei prin sport atât individual, cât şi în echipă.

În anul 1970 s-a transferat  în clasa a X-a la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza, pe care l-a absolvit în anul 1972.

Dirigintele clasei, profesorul de fizică Dorin Niţă, profesorii Ştefan Marinescu, Claudia Giumanca, Viorica Dumitru, Iulian Soiu, maiorul Florea Niţă, locotenentul Mihai Floca şi alţii au contribuit, cu mult tact şi răbdare, la formarea și educația sa multilaterală.

Marea de sub Cerul Dobrogei

În perioada 1972-1976 a urmat cursurile Facultăţii de Navigaţie, Secţia Militară a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, pe care a absolvit-o al doilea în promoţie.

A fost ajutat să-și împlinească visul de a ajunge ofiţer de marină de comandanţi şi profesori de excepţie, cărora le va fi recunoscător de-a lungul întregii sale cariere: amiralul ing. Ilie Ştefan, comandantul de cursă lungă Constantin-Bibi Costăchescu, faimosul comandant al submarinului „Delfinul”, viceamiralul în retragere veteran de război Zamfir Petre, comandorul Eugeniu Bălăbănescu, comandorul Gheorghe Ciobanu, contraamiralul de flotilă în retragere Eugen Ispas, comandorul Mihai Spălăţelu şi mulţi alţii care l-au învăţat tainele marinăriei, secretele vieţii pe mare trăită între apă şi cer, dragostea de patrie şi valorile ei şi, nu în ultimul rând, i-au insuflat spiritul de învingător.

 A efectuat practica la bordul navelor militare şi a navei-şcoală „Mircea”, cu care a participat la voiajul de instrucţie din 1974 în estul Mării Mediterane, cu escale în porturile Alexandria şi Beirut.

Participă la concursurile atletice locale şi spartachiadele militare de vară între şcolile militare la Sibiu, fiind declarat campion militar cu echipa, la patrula militară în 1974 și 1976, cu ştafeta 4x400 metri în anul 1975 şi se clasează la individual pe locul III, la 800 metri în 1974 și 1975, şi la 1500 metri în 1975.

Consecvent, tenace și performant

Avansat locotenent la 23 august 1976, şi-a început cariera militară în cadrul Divizionului 50 Vânătoare de Submarine Mangalia, în funcţiile de comandant Unitate de Luptă Observare, Transmisiuni şi Radiotehnică pe vânătorul de submarine 2 (1976-1978), specialist cu Transmisiunile şi Observarea Radiotehnică (1978-1980), respectiv comandant al vânătorului de submarine 1 (1980-1981).

Preocupat de tot ceea ce însemna lupta cu submarinul, în aceasta perioadă participă la majoritatea exerciţiilor de căutare reală a submarinelor desfăşurate în Marea Neagră, atât ca ofiţer de stat major cu transmisiunile, cu navigaţia dar şi în calitate de comandant de navă.

În paralel, participă la competiţiile sportive militare, astfel încât  în anul 1977 devine campion pe Marina Militară la înot la 100 metri spate.
Urmare a aprecierilor şi a rezultatelor remarcabile obţinute în pregătire, în anul 1979 a fost înaintat la gradul de locotenent-major la Excepţional.

În acelaşi an a absolvit primul Cursul de specialişti cu transmisiunile în cadrul Centrului de Instrucţie al Marinei Militare Mangalia.

În perioada 1981-1983 a urmat cursurile Facultăţii de Comandă şi Stat Major, Secţia Marină din cadrul Academiei Militare Bucureşti.

După absolvire, a fost repartizat ca şef de stat-major şi prim-locţiitor al comandantului Divizionului 174 Dragoare de Radă Tulcea din Brigada 27 Fluvial-Maritimă, unitate de nave care în perioada iulie 1986-februarie 1990 a fost redislocată în garnizoana Sulina.

În anul 1984 a fost avansat la gradul de căpitan-locotenent.

În anul 1987 a urmat Cursul postacademic de marină în cadrul Academiei Militare din Bucureşti.

În perioada octombrie 1989-februarie 1990 a îndeplinit funcţia de ofiţer 2 în Biroul Operaţii din statul major al Diviziei 42 Maritime Mangalia iar între 1990 și 1994 a fost şef de stat-major al Divizionului 50 Vânătoare de Submarine.

În anul 1990 a fost înaintat la gradul de căpitan de rangul 3 iar în anul 1993 la gradul de căpitan-comandor, la Excepţional, pentru a doua oară în carieră.
În perioada 1994-1999 a îndeplinit funcţia de comandant al Divizionului 50 Corvete din Mangalia.

 La 31 iulie 1997 a fost avansat la gradul de comandor.

În acest timp a urmat Cursul de Drept umanitar internaţional (1995) şi Cursul de limba franceză (1998).

În perioada 1999-2000 a fost şef de stat major al Brigăzii 56 Nave Antisubmarin iar între 2000-2001 locţiitor al comandantului Flotilei 2 Maritime.
În anul 2001 a urmat Cursul de comunicare şi relaţii publice pentru comandanţi de mari unităţi.

În perioada 1999-2002 a fost numit comandant al marşurilor fregatelor participante la misiunile organizate în Marea Neagră în cadrul „Parteneriatului pentru Pace” (1996 și 2001), „Cooperative Partner” (Ucraina - 2000; Georgia - 2001), „Sea Breeze” (Ucraina - 1998) şi „Black Sea Partnership” (Turcia - 1996, 2000 și 2003).

În perioada iulie 2001-februarie 2002 a îndeplinit funcţia de şef al Secţiei Doctrină şi Regulamente (Învăţământ) în Statul Major al Forţelor Navale.

 Între 14 februarie 2002 și 6 decembrie 2005 a fost comandantul Centrului 39 Scafandri Constanţa.

În anul 2004 a absolvit Cursul postuniversitar de conducere strategică în cadrul Colegiului de Război, la Universitatea Naţională de Apărare din Bucureşti.

În perioada decembrie 2005-mai 2006 a îndeplinit funcţia de comandant al Bazei Maritime Constanţa.

Între 1 iunie și 3 noiembrie 2006 a fost comandantul Comandamentului Flotei.

La apogeul carierei sale, în perioada 3 noiembrie 2006-30 iunie 2010, a fost şeful Statului Major al Forţelor Navale Bucureşti.

Prin Decretul Prezidenţial nr. 1237 din 3 noiembrie 2006 a fost înaintat în gradul de contraamiral de flotilă.

Un palmares de excepție

Printre realizările mandatului său se numără participarea unor fregate, corvete, dragoare maritime şi militari din cadrul Forţelor Navale Române la exerciţii internaţionale NATO şi regionale, precum „TURKISH MINEX”, „DOGU AKDENIZ”, „MCM LIVEX ANDROMEDA”, „BLACKSEAFOR”, „BLACKSEA PARTNERSHIP”, „NOBLE MIDAS”, „NUSRET”, „MCM POSEIDON”, „BREEZE/CERTEX”, „EURASIA PARTNERSHIP CAPSTONE” şi operaţia „ACTIVE ENDEAVOUR” din Marea Mediterană, Forţele Navale Române reuşind să-şi îndeplinească angajamentele asumate în cadrul NATO şi al iniţiativelor regionale la Marea Neagră.

În acelaşi trend ascendent se înscrie efectuarea de către nava-şcoală „Mircea” a unor marşuri de instrucţie în Marea Neagră, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic (9 iunie-10 august 2007, în Marea Mediterană şi participarea la competiţia nautică „Tall Ships Races 2007 Mediterranea”; 26 mai-18 septembrie 2008, 115 zile în Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului şi Marea Baltică, cu 10 escale în porturile Cagliari, Malaga, Rouen, Brest, Rotterdam, Copenhaga, Rostock, Fowey, Lisabona şi Valletta şi participarea la trei festivaluri maritime - „L’Armada de Rouen 2008”, „La Fete du Brest” şi „Hanse Sail Rostock 2008”; 12 aprilie-25 august 2009, în Marea Egee, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic, cu escale în porturile Catania, Cadiz, Tenerife, Hamilton, Charleston, Boston, Ponta Delgada şi Melilla şi participarea la competiţia nautică „Tall Ships Atlantic Challenge 2009” şi 30 mai-24 iunie 2010, în Marea Neagră şi Marea Mediterană, cu escale în porturile Istanbul, Brindisi şi Izmir).

La acestea se adaugă implementarea programului de instruire a soldaţilor voluntari în cadrul Centrului de Instrucţie Mangalia, înfiinţarea Grupului de Elicoptere Tuzla (1 mai 2006) şi intrarea în serviciu a primului elicopter IAR 330 PUMA NAVAL (13 iulie 2007), înfiinţarea Centrului de Instruire, Simulare şi Evaluare al Forţelor Navale, ca structură specializată în implementarea şi conducerea instrucţiei operaţionale/colective a navelor şi echipajelor în acord cu prevederile aliate în acest domeniu, precum şi alinierea procesului de evaluare la procedurile NATO (1 iunie 2007).

Tot în mandatul său s-a înfiinţat Asociaţia Absolvenţilor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” (17 martie 2007), a fost oficializată cooperarea dintre Liga Navală din S.U.A. şi Liga Navală Română (6 aprilie 2009) și s-a intensificat participarea Forţelor Navale Române la activităţi ştiinţifice şi de promovare, precum Salonul Nautic Internaţional Bucureşti (25 februarie 2009), expoziţia de tehnică navală Naval Defense Exhibition (2009), Târgul internaţional BLACK SEA DEFENSE & AEROSPACE 2010 Bucureşti, MIL FEST ş.a.

În calitate de şef al Statului Major al Forţelor Navale, viceamiralul Dorin Dănilă a participat la Conferinţa internaţională de la Varna (24 aprilie 2007), Reuniunea comandanţilor Marinelor Militare din Europa CHENS (8-9 mai 2008 Stockhlom; 5-6 mai 2009 Varna-Bulgaria), Reuniunea comandanţilor Marinelor Militare din Marea Neagră şi Reuniunea anuală a comandanţilor Marinelor Militare din BLACKSEAFOR (BSNC) Istanbul-Turcia 2007; Partenit-Ucraina 2008 şi Varna-Bulgaria 2009.

În perioada 16-19 octombrie 2007 a participat la Simpozionul anual al comandanţilor Marinelor Militare „SEAPOWER 2007” cu tema „O strategie a cooperării pentru puterea maritimă în secolul 21”, organizat la Newport, Rhode Island-S.U.A. iar între 14 și 17 octombrie 2008, la Simpozionul anual al comandanţilor Marinelor Militare „SEAPOWER 2008”, organizat la Veneţia, cu tema „Dialogul şi cooperarea, două aspecte complementare ale securităţii maritime”, alături de delegaţii din 27 de ţări, printre care S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franţa, Japonia, Belgia, Olanda, Portugalia, Spania, India, Turcia şi Bulgaria.

În cadrul unei ceremonii organizate la Istanbul în perioada 30 martie-1 aprilie 2009, şeful Statului Major al Forţelor Navale Române, contraamiralul Dorin Dănilă, în numele Guvernului României şi comandantul Forţelor Navale Turce, amiralul Metin Atac, au semnat Memorandumul de înţelegere între Guvernul român şi cel turc privind cooperarea sub egida Operaţiunii Black Sea Harmony (OBSH), operaţiune iniţiată de Forţele Navale Turce în scopul asigurării securităţii maritime în Marea Neagră. Semnarea documentului menţionat se înscrie pe linia eforturilor României de asigurare a securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre, precum şi a relaţiilor tradiţionale de cooperare cu Republica Turcia.

În perioada 26 iunie-15 august 2009, nava-şcoală şi de transport „Albatros” aparţinând Academiei Navale „Mircea cel Bătrân" a repatriat din portul Shuaybah (Kuweit), tehnica militară utilizată de militarii români în teatrul de operaţii din Irak.

Prin Decretul Prezidenţial nr. 1011 din 29 octombrie 2008 a fost avansat la gradul de contraamiral.

În spiritul camaraderiei și al respectului dintre generații, a încurajat şi susţinut constant conlucrarea eficientă dintre “Clubul Amiralilor”, Liga Navală Română, Liga Ofiţerilor din Marina Militară şi Liga Maiştrilor Militari de Marină, promovarea culturii şi a tradiţiilor marinăreşti, diversificarea activităţii mass-media a Forţelor Navale şi a publicaţiilor cu tematică marinărească, precum şi impulsionarea activităţii editoriale, culturale şi sportive din Forţele Navale.

La trecerea în rezervă, pe 30 iunie 2010 a fost avansat la gradul de viceamiral.

Ulterior a continuat să slujească Marina ca membru al Ligii Ofiţerilor din Marina Militară, Asociaţiei Absolvenţilor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, prim-vicepreşedinte al Ligii Navale Române și președinte al “Clubului Amiralilor”.

A publicat articole şi studii de specialitate în presa militară şi de specialitate, precum „Buletinul Forţelor Navale”, „Gândirea Militară Românească”, „Impact strategic”, „Marina Română”, „Spirit Militar Modern” ş.a. De asemenea, a coordonat realizarea a peste 30 de regulamente, instrucţiuni şi manuale, printre care „Doctrina Forţelor Navale”, „Manualul pentru organizarea de Stat Major şi operaţii ale Forţelor Navale”, „Concepţia privind comanda şi controlul în Forţele Navale”, „Manualul pentru executarea sprijinului prin foc cu artileria de la bordul navelor”, „Manualul pentru operaţii amfibii”, „Instrucţiuni pentru vitalitatea navelor de suprafaţă în Forţele Navale”, „Manualul de proceduri tactice navale” ş.a.

Pentru activitatea merituorie şi performanţele profesionale notabile a fost distins cu Medalia „Meritul Militar” clasele a III-a, a II-a şi I, Ordinul „Meritul Militar” clasele a III-a, a II-a şi I şi Ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de Comandor (2004) şi în grad de Mare Ofiţer (15 august 2009).

Alături de o bogată moștenire afectivă și spirituală, viceamiralul Dorin Dănilă lasă în siajul carierei sale amintirea unui ofițer integru, pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu toate virtuțile: ofițer integru și competent, comandant destoinic, principial și virtuos, caracter și conduită ireproșabile, altruism, atitudine calmă și conciliantă, stăpânire de sine, tact și sensibilitate, camarad, soț și tată profund atașat valorilor morale, creștine și sociale.

DUMNEZEU SĂ-L IERTE ȘI SĂ-I CĂLĂUZEASCĂ CĂLĂTORIA CELESTĂ!
       
Bibliografie:

Marian Moșneagu, “Șefii Statului Major al Forțelor Navale. Dicționar enciclopedic”, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2016
Marian Moșneagu, “Amiralii României. Dicționar enciclopedic”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017

Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu

Despre Marian Moşneagu

Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).

Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.




Citește și:
Lumea marinarilor: Dinspre Cotroceni, pe mare. Neica Grigoriu