Lumea Marinarilor Mâna dreaptă a inginerului Anghel Saligny. Moștenirea lăsată Dobrogei

O șansă imensă să-i fii partener și să te bucuri de încrederea ilustrului inginer Anghel Salignyși un privilegiu să-ți pui semnătura pe proiectele unor ctitorii care au străbătut veacurile. Un fiu de țăran moldovean, școlit la Paris, venit la Constanța, să înalțe Dobrogea.
Aceasta este esența poveștii unei vieți, pe care am descoperit-o eu – și mulți alții înainte – zăbovind în Cimitirul central, în fața unui monument funerar atât de impozant și de expresiv.
Omul unui veac – peste veacuri
 


Născut în anul 1863în comuna vasluiană Chetrești, Ion Pâslă a absolvit, ca șef de promoție, Școala de Poduri și Șosele din București.
După o specializare de doi ani în Franța, la înapoierea în țară a fost numit ca inginer în Direcția C.F.R., în Serviciul de Poduri și Docuri, ca ajutor al ilustrului Anghel Saligny.
Prin Înaltul Decret nr. 1507 din 20 mai 1888 a fost înaintat în gradul de sublocotenent în rezervă în Arma Geniului, fiind repartizat la Regimentul 2 Geniu.
Pe 1 aprilie 1890 elevul inginer Ion Pâslăa fost avansat inginer ordinar clasa a III-a în Corpul Tehnic al Ministerului Lucrărilor Publice.
În această perioadă a condus lucrările de construcție a stației de cale ferată Râmnicu Sărat și a făcut parte din echipa de tehnicieni care au coordonat lucrările de construcție a podului “Regele Carol I” de la Cernavodă.
Pe 5 aprilie 1897 s-a numărat printre cei mai distinși 205 de ingineri, printre care 19 inspectori generali, reuniți în Sala “Hugo” din Capitală pentru a sărbători numirea în fruntea Ministerului Lucrărilor Publice a inginerului Ion Brătianu.
Pe 1 aprilie 1898, inginerul Ion Pâslă, șef Secție la Serviciul Podurilor și Docurilor, inginer ordinar clasa I de la 1 ianuarie 1895, a fost înaintat la gradul de inginer-șef clasa a II-a.

Pe 15 septembrie st.n. 1898, inginerul Ion Pâslă, șef de secție clasa I la Serviciul Podurilor, a fost înaintat șef de divizie în cadrul aceluiași serviciu.
Promovat șef al Serviciului de construcții și lucrări noi ale Diviziei CFR Constanța-Fetești, a realizat lucrări remarcabile, precum gările de-a lungul acestui tronson important de cale ferată și, în mod cu totul deosebit, tunelul Palas-Port, adevărată operă de artă.
Pe 1 iulie 1903 a fost înaintat inginer șef clasa I.
În mai 1904 a fost numit director al lucrărilor de construcție și modernizare a portului Constanța, având, de asemenea, lucrări și rezultate de excepție.


Duminică, 3 decembrie 1906 a participat la banchetul Școlii Politehnice, organizat în sala Clubului German din strada Brezoianu din Capitală, pentru a marca împlinirea a 25 de ani de la înființarea societății.
În 1908 a fost distins cu „Steaua României” în grad de Ofițer.
Prin Decretul Regal nr. 1862 din 2 iunie 1909, pe 1/14 iunie 1909 inginerul inspector general clasa a II-a Ion Pâslă, inginerul- diriginte al Construcției exploatării portului Constanța în cadrul Direcției Generale a Porturilor, a fost avansat în postul de șef al acestui serviciu.

 
O misiune fatală
Duminică, 5 iulie 1909, a fost delegat de șeful său, inginerul Anghel Saligny, să întâmpine la Cernavodă misiunea turcăcondusă de Gabriel Efendi Noradunghian, însoțit de ministrul Lucrărilor Publice, generalul de divizie Halil Pașa, veniți să viziteze și să admire cel mai mare pod care exista la acea vreme în Europa.
Însoțit de Cadri Bey, cu care plecase dimineața din Constanța, după ce s-au asigurat că toate pregătirile finalizate impecabil, cei doi a luat masa la Hotel “Bristol”. La ora 13, GustavBurkhardt, șeful gării Cernavodă a venit să-i preia pentru a-i conduce la tren, dar cum trăsura întârzia, au pornit pe jos.
În toiul amiezii și pe o vreme caniculară, inginerul Pâslă, care suferea de nefrită și anghină pectorală, a urcat anevoie dealul spre gară, fapt care l-a epuizat.
Ajuns cu greu pe peron, în timpul salutului cu primarul Nicolae D.Chirescu și polițistul Ștefu și Iordăchescu, șeful Siguranței, se prăbușește și, la 13.45, sucombă.
Chemat de urgență în ajutor, dr. Jarki nu face decât să constate decesul.
 


La numai 46 de ani, unul din eminenții ingineri ai țării și-a dat obștescul sfârșit la picioarele dorobanțului de bronz care străjuia grandiosul pod la construcția căruia contribuise efectiv.
Marele dispărut a fost condus pe ultimul drum marți, 7 iulie 1909. În vederea înmormântării, dis de dimineață au sosit la Constanța Vasile G.Morțun, ministrul Lucrărilor Publice și inginerul Anghel Saligny, directorul P.C.A.
Toate birourile și atelierele din port au arborat  drapelul de doliu.
Pe catafalc au fost depuse numoeroase coroane de flori, din partea Reginei, Ministerului Lucrărilor Publice, P.C.A., Direcției Generale a Portului Constanța, Serviciului Construcției și Exploatării Portului Constanța, conducerii Serviciului Maritim Român, Societății Marinarilor Civili “Regina Elisabeta”, personalului și lucrătorilor Silozurilor, Serviciului Porturilor, Atelierului Portului Constanța, maiștrilor și funcționarilor portului, funcționarilor Biroului central, personalului exploatării Uzinei electrice, societăților petroliere, Societății Americano-Române, funcționarilor și personalului de supraveghere a portului, Societății „Politehnica” București, inginerilor portului Constanța, inginerilor CFR, personalului Diviziei de Mare, inginerilor Serviciului Hidraulic, inginerilor Serviciului Lucrărilor noi, elevilor Școlii de Poduri și Șosele din București, personalului inferior al Docurilor din Brăila, doamnei și domnului Cadri Bey, consulul Turciei la Constanța ș.a.
Prin comandorul aghiotant Nicolae Gracovski, Regele Carol Ia înaintat inginerului Anghel Saligny o telegramă cu următorul mesaj: “Am onoarea a vă comunica că AALLRR au luat cunoștință cu mare părere de rău de neașteptata încetare din viață a eminentului inginer inspector Pâslă, care lasă un gol atât de greu de împlinit în Corpul Tehnic ce dirijați.
Binevoiți a prezența din partea lor neconsolatei văduve condoleanțe și comunicați-i că vor păstra o frumoasă amintire de merituosul ei soț, a cărui colaborare la construcția portului Constanța a fost atât de prețioasă.”.
La rândul său, Regina Elisabeta i-a transmis inginerului Saligny: “Nu pot să vă spun cât de rău îmi pare și cât sunt de mâhnită de pierderea unui om așa de prețios.
Nu-l voi uita niciodată și vă rog spuneți-i doamnei Pâslă cât împărtășesc durerea ei.
Și pentru dv. este o pierdere nespusă pe cât v-a fost mâna dreaptă.”.
Cornelia, soția defunctului, care tocmai adusese pe lume un băiat în urmă cu câteva zile, nu fusese încă anunțată de cumplita tragedie.
Pelerinaj la mormântul inginerului Pâslă
        În semn de protest față de acuzațiile aduse la adresa răposatului inginer inspector Ion Pâslă de deturnare a banului public, reprezentanții Corpului Tehnic din întreaga țară care au participat, pe 27 septembrie 1909, la festivitățile ocazionate de inaugurarea portului Constanța, au făcut un pelerinaj, la ora 17.00, la mormântul acestuia.
        Alături de inginerii constănțeni, au fost prezențiAlexandru Cottescu, directorul general al CFR, Alexandru Periețeanu, inspector la CFR, StelianPetrescu, șeful Economatului CFR, Ion Ionescu, șef de divizie la Serviciul Hidraulic, FloreaPașcanu, șef de divizie la CFR, Ștefan Gheorghiu, inspector general la CFR, Sava Lințescu, subșeful Serviciului Economatului la CFR, profesorul GrigorePfeiffer de la Școala de Poduri și Șosele, inginerul AlexandruWagner de la CFR, IonConstantinescu, inspector de Tracțiune, Ion Negulici, subinspector de Tracțiune la CFR, Grigore Antipa, directorul Serviciului Pescăriilor Statului, doctorul Alexandru Tălășescu, medicul portului Constanța ș.a.
Inginerul Traian Grigorescu de la Serviciul Construcției Portului Constanța a depus jerbe de flori pe mormântul încă proaspăt al neuitatului Pâslă iar inginerul AlexandruPeriețeanu, inspector CFR, i-a adus un frumos și binemeritat omagiu.
 


Pe 5 iulie 1912, inginerul Constantin D. Buşilă, care timp de cinci ani a lucrat sub conducerea sa, l-a omagiat în paginile „Buletinului inginerilor români”: “Se  împlinesc trei ani de când a murit inspectorul general Ion Pâslă, şeful Serviciului construcţiei și exploatării portului Constanţa, un distins inginer şi camarad, care a lăsat amintiri neşterse şefilor, camarazilor şi celor care au avut ocazia a face serviciu sub conducerea sa.
Fiu de ţăran născut în 1864, în comuna Chetreşti din judeţul Vaslui, Pâslă şi-a cîştigat locul şi reputaţia în Corpul Tehnic Române numai prin calităţile sale intelectuale şi prin puterea sa de muncă.
Absolvent al Şcolii Naţionale de Poduri şi Șosele, în anu 1886, a fost trimis, de Minister, în străinătate, unde câţiva ani a lucrat în birourile şi pe şantierele caselor mari de construcţii metalice şi poduri.
La întoarcerea sa în ţară a intrat în Serviciul Podurilor din Administraţia C.F.R., unde a lucrat pînă în 1904, când a fost numit inginer diriginte al construcţiei portului Constanţa.
În timpul cât a fost în serviciul căilor ferate a luat parte la mai multe lucrări de construcţie şi de consolidare de poduri metalice, construcţia gării Râmnicu Sărat, lucrările de refacere a liniei Cernavodă-Constanţa, construcţia tunelului de pe linia de acces în portul Constanţa, şi a importantelor consolidări făcute la tranşeea dinaintea acelui tunel. În toate aceste lucrări s-a arătat un inginer inteligent şi cu mult spirit practic în conducerea de lucrări importante, ceea ce a făcut pe Anghel Saligny să-i încredinţeze, în 1904, conducerea importantelor lucrări ale portului Constanţa, atunci cînd locul de inginer diriginte devenise vacant, prin chemarea titularului la o altă însărcinare.
Sarcina ce i s-a încredinţat în 1904 era cu atât mai grea, întrucât succeda d-lui Petre Zahariade care timp de 7 ani, a condus acele lucrări, pentru cea mai mare cinste a ingineriei româneşti, care, fără să fi executat alte lucrări maritime, era chemată să execute ceea ce antreprenorii străini, deprinşi cu lucrări la mare nu au putut duce la bun sfârşit.
Pâslă a fost un demn urmaş al predecesorului său, şi modul cum a condus variatele lucrări în cei cinci ani, cât a fost în capul Serviciului portului Constanţa, a făcut ca reputaţia Corpului Tehnic românesc şi încrederea în inginerii români, să crească.
Modest şi simplu, Pâslăera înzestrat cu mari calitaţi intelectuale şi morale şi dispunea de o mare putere de muncă, ceea ce i-au asigurat încrederea şefilor săi, respectul şi dragostea subalternilor săi, şi tuturor celor ce aveau relaţii cu dânsul.
Conştiincios în tot ceeace avea de făcut, Pâslă îşi consacra tot timpul şi toată activitatea sa numai serviciului, studiind şi ocupându-se de toate chestiunile variate ce se prezentau, dând prin aceasta un bun exemplu de muncă celor mai tineri ce aveam ocazia a lucra sub el.
Om de mare caracter, drept cu toată lumea, muncitor fără întrerupere, sever fără exagerare, simplu şi prietenos, erau calitaţile care făcuseră din Pâslă un şef ideal, iubit de subalterni, care lucrau cu toată dragostea ce le-o putea insufla un astfel de şef.
La portul Constanţa, unde şi-a petrecut cei mai rodnici ani ai activităţii sale inginereşti, Pâslă moare la 5 iulie 1909, cu ocazia împlinirii unei însărcinări oficiale pe lângă o misiune străină ce venea să viziteze podul peste Dunăre şi lucrările portului Constanţa; nu a avut nici măcar ocazia de a vedea inaugurarea lucrărilor ce condusese timp de cinci ani.
Moartea lui Pâslă a fost o pierdere mare pentru portul Constanţa, pentru care lucrase cu atâta dragoste şi căldură, pentru Corpul Tehnic românesc, care a pierdut un distins membru şi un bun camarad, pentru toţi acei ce avusesem ocazia a lucra sub conducerea sa, şi care am pierdut un bun sfătuitor şi prieten. Manifestarea inginerilor români, cu ocazia morţii lui, dă o probă de modul cum era apreciat de camarazi.
Pâslă va rămâne o figură care a făcut cinste Corpului Tehnic, un inginer care a ştiut să utilizeze inteligenţa, cunoştinţele şi puterea sa de muncă în executarea de lucrări de interes general.
El rămâne şeful admirat şi respectat, a cărui viaţa tehnică ne va servi de exemplu tuturor acelora ce am lucrat sub el.”.
După 20 de ani...
În prezența unei numeroase asistențe, duminică,  6 octombrie 1929 a fost comemorată memoria inginerului Ion Pâslă, considerat unul dintre primii ctitori ai portului Constanța și al podului “Regele Carol I” de la Cernavodă.
La împlinirea a două decenii de la moartea acestui vrednic constructor, toate instituțiile din portul Constanța au luat parte la serviciul religios oficiat la Catedrala episcopală de către arhimandritul Dincă, și ulterior, la parastasul oficiat la mormântul defunctului din Cimitirul ortodox.
Alături de reprezentanții Societății Marinarilor Civili, a muncitorilor portuari, Invalizilor, Ceferiștilor etc, cu drapelele lor, s-a aflat și o distinsă asistență, între care au fost remarcați inginerul IonVardala, directorul general al Regiei Autonome a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă (P.C.A.), comandorul Gheorghe Mărgineanu, directorul Serviciului Maritim Român (S.M.R.), inspectorul Ștefan Guralivu, șeful Circumscripției Vamale, comandorul Nicolae Ionescu-Johnson, inspector general al S.M.R., Nicolae Jipescu, șeful principal al Vămii, inspectorul Veselovski de la S.M.R., inginerul Pio Benzi, director și inginerul Mircea Protopopescu, subdirector al Serviciului Porturilor și mulți alți șefi de autorități.



La cimitir, după parastasul oficiat de către preotul Popescu, personalitatea defunctului a fost evocată de inginerulIon Vardala și de Constantin Filip, funcționar în portul Constanța.
În perioada interbelică, unul dintre remorcherele Serviciului Porturilor Maritime Constanța a purtat numele “Ing. Pâslă”.



Câți dintre cei care, în drum spre faleza Cazinoului, când trec prin fața imobilului în stil neoromânesc, clasificat Monument istoric, de pe Bulevardul Elisabeta nr. 3, vor fi știind că de la ferestrele sale scăldate în soarele dimineților senine, inginerul Ion Pâslă privea cu nesaț și încântare, acum mai bine de un secol, cum priveliștea portului Constanța se preschimba, de la o zi la alta, din bine în mai bine, sub atenta și competenta sa coordonare?
Un OM căruia Constanța îi datorează, pe deplin, respect și recunoștință, ÎNTRU NEUITARE!

Bibliografie:

Sursa foto:Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.



Citește și
Lumea marinarilor Fiul primarului Constanței pe front. Trofeul care i-a purtat numele