Lumea marinarilor Old Nick. Suflet de marinar

Pe „piratul” din tablou l-am descoperit cu totul întâmplător, la începutul anilor ’90, într-o cafenea din Sinaia. Mă privea insistent de pe peretele barului, parcă întrebându-mă ce mai e prin Marină. Abia când am aflat că era bunicul patronului, mi-am dat seama că-l am în fața ochilor pe unul dintre pictorii Marinei Române.
 
O familie de artiști
 
Nicolae N. Savopol s-a născut în urmă cu 120 de ani, pe 29 octombrie 1905, la Ocnele Mari, judeţul Vâlcea.
În privința originii familiei sale, Radu Savopol, nepotul său pe linie paternă, mărturisește: „Noi avem și un arbore genealogic al familiei de pe la 1700, când un grec Savopulu făcea negoț cu sare în zona Ocnele Mari. S-a îndrăgostit de o țigancă, Bubuca, s-a căsătorit cu ea și a rămas în zonă. Acolo, sute de ani după, au fost rădăcinile familiei. De acolo s-a transformat și numele în Savopol.
A fost o familie destul de mică, dar care a avut ceva de spus. De exemplu, una dintre ramurile familiei s-a stabilit la Craiova, unde Alexandru Savopola înființat primul club de radioamatorism din România.
Altul a fost căpitanul Gheorghe Savopol, cel care a inventat grenada defensivă și chiar a murit la Pulberăria Dudești în urma catastrofalei explozii de la 27 iulie 1916; la înmormântarea lui a venit însuși regele Ferdinand, însoțit de regina Maria, principele Carol, președintele Consiliului de Miniștri și ministru de RăzboiIon I. Brătianuș.a. [...]
A fost un pictor foarte apreciat, lucrările lui au fost și încă sunt foarte apreciate. A pictat marea cu totul altfel decât o vedem noi.
Apoi tata, după ce s-a pensionat s-a apucat de pictat, tot nativ. Eu am fost singurul care a studiat arta, am pictat și eu, dar m-am lăsat de mulți ani.
Verișoara mea, inginer constructor de meserie, s-a apucat de pictură și a început Școala de Belle Arte la 50 de ani.
A mai fost fratele bunicului tatălui meu, Traian Savopol, fost medic militar și un foarte bun pictor.
Eugen Savopol a fost prim solist la operetă…

Suntem o familie cu înclinații artistice.”.
 



Remarcat de comandorul Macellariu
 
Nicolae Savopol a absolvit Şcoala de Mecanici şi Electricieni în urmă cu un secol.
Avansat la 1 noiembrie 1925 la gradul de maistru militar stagiar, a fost ambarcat pe torpiloarele „Zborul” (1925-1926, 1928, 1929), „Vijelia” (1926-1927) și „Năluca” (1927-1928).

La 1 iunie 1930 a fost înaintat la gradul de maistru militar clasa a III-a.
Cu vădite aptitudini tehnice și o conduită ireproșabilă, la 1 iulie 1931 a absolvit Şcoala de Aplicație, Secția Ofiţeri Mecanici, cu gradul desublocotenent.
 
 


După trecerea sa în corpul ofițerilor, și-a desfășurat activitatea la Baza Navală Maritimă, fiind ambarcat pe nava-bază pentru submarine „Constanța” (1 aprilie – 5 mai 1932).
Începând cu 5 mai 1932, îl regăsim în statul major al distrugătorului „Mărăşti”, aflat cu comanda căpitanului-comandorAlexandru Dumitrescu.
Între 15 octombrie 1932 și 5 ianuarie 1934, respectiv 12 mai și 30 octombrie 1934 a fost ambarcat pe distrugătorul “Regele Ferdinand”.
În perioada 6 ianuarie - 12 mai 1934 a fost ambarcat pe distrugătorul „Mărășești”, sub comanda comandorului Teodor Isvoranu.
Între 30 octombrie 1934 și 28 iunie 1937 a fost ambarcat pe distrugătorul NMS „Regina Maria”, navă comandată de căpitan-comandorul August Roman. În acest context, a luat parte lamarșul executat în Oceanul Atlantic pentru a participa la revista navală de la Spithead - Portsmouth (20 mai 1937), prilejuită deîncoronarea regelui George al VI-lea al Angliei.
La 15 martie 1937 a fost înaintat la gradul de locotenent.
Mutat la Depozitele Fluviale de Echipaje şi Materiale din Galați, Nicolae Savopola activat ca mecanic șef pe monitoarele „Mihail Kogălniceanu” (1937, 1939), „Alexandru Lahovary” (1938) și „Lascăr Catargiu” (1939-1940).
La 15 august 1940 a fost înaintat la gradul de căpitan.



În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost încadrat la Comandamentul Marinei Regale (1940-1941), respectiv în Subsecretariatul de Stat al Marinei (1941-1943).
Pe 24 iunie 1941 a făcut parte din Comisia de rechiziții a Subsecretariatului de Stat al Marinei, alături de locotenent-comandorul Anton Foca și de căpitanul Stoiculescu Dumitru.
La 1 iulie 1941 a fost numit conducătorulSecției Auto a Subsecretariatului de Stat al Marinei.
În perioada 7 martie 1943 – 9 iunie 1944 a fost șef mecanic pe distrugătorul NMS „Regele Ferdinand”.



În anul 1946 a solicitat trecerea în cadrul disponibil, cu gradul de locotenent-comandor.
După trecerea în rezervă, o perioadă a activat ca maistru mecanic la Fabrica de pompe „Aversa” din Capitală.
 
Generos și romantic
 
„Bătrânul lup de mare”, cum îi spuneau toţi cei care l-au cunoscut, a început să picteze singur, în anul 1968, călăuzit numai de instinctul talentului nativşi credinţa în capacitatea sa de a restitui mării obolul admirației și recunoștinței sale de împătimit slujitor al Marinei.
S-a înscris la Cercul de pictură al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Sectorul 3 Bucureşti, unde a fost îndrumat de pictorul Gheorghe Petraşcu.
Tema sa favorită a fost Marea.Asupra acestei teme, pictorul marinar Nicolae Savopol avea să stăruie îndelung. A pictat cele mai diverse aspecte ale ei: corăbii şi vapoare, furtuni şi uragane, răsărituri de soare şi amurguri, ţărmuri şi porturi, bătălii şi întreceri marinăreşti - totul văzut cu ochiul celui care cunoştea marea cu toată lumea şi misterele ei, dar şi cu ochii pictorului.



A realizat un număr impresionant de tablouri, în primii ani de activitate deschizând zece expoziţii personale: la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Sectorul 3 (1967, 1968), la Casa de Cultură Mangalia (1969), la Casa Centrală a Armatei (1970, 1973), la Ocnele Mari - Vâlcea (1971), în Aula Bibliotecii Centrale Universitare (1972), la Casa de Creaţie a municipiului Bucureşti (1973), la Muzeul de Artă din Piteşti (1974), la Ministerul Industriei Constructoare de Mașini (1975), la Clubul Şantierului Naval Olteniţa (1975) ș.a.
 
 
A luat parte la expoziţii de grup şi la bienalele republicane de amatori din 1970 şi 1972, precum şi la Festivalul Naţional „Cântarea României”.
Entuziasmat de succesul de public al veteranului său camarad de breaslă, locotenentul major Ion Ciubucă, reputat jurnalist militar, astăzi comandor în retragere, încredința gazetei „Flota Patriei” următoarele impresii: „Dragă Redacție, Sunt încă profund impresionat atât de elogiul pe care un ofițer de marină îl aduce, prin creația sa, Marinei în general și Marinei Militare, în special, cât și de simpatia cu care aici, pe malul Dâmboviței, este primită o expoziție autentică aleasă din meseria noastră.
De aceea, trimit această scurtă cronică pe care am intitulat-o «Marină»:
De curând a fost deschisă, în holul sălii de spectacole a Casei Centrale a Armatei, expoziția de pictură marină aparținând căpitanului de rangul 3 în rezervă Nicolae Savopol, aflat acum la a zecea expoziție personală din ultimii cinci ani.
Pictorul marinar reușește, prin exponatele sale – indiferent dacă reprezintă corăbii sau porturi, furtuni sau răsărituri de soare, întreceri marinărești sau lansări de nave – să transmită privitorilor o parte din măreția mării, o parte din nemărginitul curaj al celor care, cunoscându-i primejdiile, o înfruntă, zi de zi, păstrându-i aceeași pătimașă dragoste.
Fiind cunoscător al mării, pe care a colindat-o mai multe decenii, pictorul marinar Savopol prezintă un buchet de lucrări pline de prospețime și expresivitate, din care remarcăm pe cele intitulate «Amurg», «Geamia din Mangalia», «Valuri», «Lansare la Șantierul Naval Oltenița», «Mare agitată», «Zorile».
Bineînțeles, un loc aparte în creația artistului îl ocupă picturile cu subiecte din activitatea Marinei Militare, din care evidențiem lucrările «Calm marin», «Nave militare», «Distrugător», «Nava-școală „Mircea”» (în trei variante), și atât de expresiva «Lansare a rachetei».
O nouă expoziție consacrată aniversării eliberării patriei – un nou succes al acestui cunoscut pictor de peisaje marine...»”.
 



Nicolae Savopol și-a expus lucrările în galerii internaţionale din Africa, Argentina, Austria, Cehoslovacia, Elveţia, Franţa, R.D. Germania, Italia, Iugoslavia, Polonia, SUA și Ungaria.
La 3 august 1969, comandantul Marinei Militare, viceamiralul ing. Grigore Marteş, menţiona: „Picturile marine... mi-au plăcut foarte mult. Marea în veşnică mişcare este prezentă în aceste tablouri.
Pictorul a pus în ele tot entuziasmul şi dragostea de frumos.”
La rândul său, criticul de artă I. Holt aprecia: „Personajele pânzelor sale sunt marea, oamenii ei temerari, vapoarele ce străbat lumea porturilor. Fiecare tablou vorbeşte despre alt val, alt glas al mării, alt cer, altă mare.
De data aceasta culoarea impresionează cel mai mult în picturile lui Nicolae Savopol, fiind folosită cu un real simţ al armoniei.
Pasiunea cu care artistul şi-a lucrat pânzele străbate nu o dată până în sufletul privitorului. Căci nu este decât pasiune şi o impresionantă pagină de poezie a vocaţiei artistice şi a mării.”.
În anul 1974, cu prilejul vernisajului unei expoziţii de Nicolae Savopol, criticul de artă Ion Tătaru spunea: „În acest gen atât de dificil şi pe care puţini l-au abordat şi mai puţin au izbutit în el, artistul aduce o notă personală, distinctă.
Este vorba de acel cald lirism care răzbate din fiecare pânză a sa, de mişcarea firească, naturală a fiecărei lucrări, de varietatea aspectelor surprinse, de coloritul viu şi luminos lipsit de orice fel de artificialitate .
Încet dar sigur, muncind cu o neostoită pasiune, necăutând succesul ieftin ci realizarea unor lucrări de autentică artă, Nicolae Savopol începe să-și vadă realizată dorința lui de-a transpune pe pânze o parte din frumusețile mării căreia el i-a închinat mulți și buni ani de viață.
Pictura lui, dincolo de anumite trăsături care țin de niște legi ale artei, este o expresie vie și directă a omului așa cum îl cunosc eu și mulți alții.
E o pictură generoasă şi uneori romantică, cu căutări şi îndrăzneli, o pictură clară şi luminoasă, expresie a unui suflet de autentic marinar.
Pentru toate acestea, pentru munca, pasiunea și dăruirea sa, pentru ceea ce a realizat în domeniul marinelor românești, merită deopotrivă stima, dragostea și recunoștința noastră”.



Stilul expresiv, temperamentul și alura sa pitorească de pirat al secolului XX i-au atras simpatia publicului și aprecieri dintre cele mai elogioase din partea criticilor.
„M-a emoționat pasiunea lui Nicolae Savopol, pictura; asemenea dăruire întâlnești rar și de aceea trebuie prețuită – consemna criticul de artă Marin Mihalache.
Nicolae Savopol are sentimentul naturii, are dragoste pentru ceea ce face.”
„Felicitări pentru neobosita dăruire în amintiri și restituirea lor nouă, celor ce n-au gustat frumusețea mărilor, a valurilor și a vânturilor, cu frenezia cu care ne dăruie Nicolae Savopol. Îi datorăm această dimensiune a trăirilor noastre” – constata criticul de artă Vasile Savonea.
„Universul tematic al lui Nicolae Savopol cuprinde marine și remarcabile peisaje; culoarea bogată caracterizează pânzele sale, ajutându-l să pună în lumină o lume inedită și fascinantă” – avea să adauge criticul de artă Alexandrina Prut.
La 15 august 1977, la închiderea expoziţiei personale găzduite de Muzeul Marinei Române, a donat acestei prestigioase instituţii şase dintre lucrările sale: „Distrugătorul «Mărăști»”, „Distrugătorul «Regele Ferdinand»”, „Şantierul Naval Galaţi”, „Pescadorul «Marea Neagră»”, „Nava-şcoală «Mircea»” şi „Coasta de la Agigea”.



Old Nick, cel „care obișnuia să comande câte două pahare din cel mai faimos whisky canadian de secară într-un local de pe malul Dunării, în amintirea cumnatului său ce se stabilise în Canada”, a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici Amatori.
Pentru meritele sale profesionale a fost distins cu „Medalia Maritimă” clasa a III-a navigant (1937), Medalia „Victoria”, Ordinul „Sf. Sava” în grad de Cavaler și Crucea comemorativă.


S-a stins din viață la începutul lunii martie 1982, fiind înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar din Capitală.
„Asociația Artiștilor Plastici Amatori din București și Centrul de îndrumare deplâng cu adâncă durere dispariția din mijlocul lor a pictorului Nicolae Savopol, laureat al Festivalului Național Cântarea României, distinsă personalitate a artei plastice amatoare și exprimă familiei îndoliate sincere condoleanțe” – a fost mesajul colegilor de breaslă.
Mesaje similare au venit de la colegii din Marina Militară din București și Constanța: „Comandantul Școlii Militare Maiștri de Marină exprimă sincere condoleanțe pentru încetarea din viață a celui ce a fost comandor NICOLAE SAVOPOL. Tablourile sale donate Școlii vor duce numele pictorului mării din generație în generație.”.
„În zorii zilei de 24 aprilie se împlinesc șase săptămâni de când dragul nostru soț și părinte, marinarul și pictorul mării comandor (r) Nicolae Savopol, și-a luat rămas bun de la noi toți ce l-am iubit“ – anunța familia în presa centrală.
Sâmbătă, 24 aprilie, la ora 12, la Cimitirul Militar Ghencea, parcela 7, îi vom închina un gând pios și vom dori ca pe mările și oceanele infinitului, unde a plecat pentru totdeauna, să aibă același «Bun cart înainte!»”.
CARTURI ÎNSTELATE ÎN VOIAJUL VEȘNICIEI, OLD NICK!
Bibliografie:

1. Marian Moșneagu „Dicționarul marinarilor români”, Editura Militară, București, 2008
2. Colecția ziarelor “Contemporanul”, „Flota patriei”, „Munca”, „România liberă” și „Scânteia tineretului”

Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.

Citește și:
Lumea marinarilor Puterea navală a României. La discreția aliatului strategic