Comunitatea greacă din Dobrogea, sub lupa autorităților postbelice. Ce dezvăluie un document CNSAS din 1946

Un document intern al Inspectoratului Regional de Poliție Constanța, redactat în 1946 și aflat astăzi în arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), oferă o imagine rară asupra modului în care erau monitorizate minoritățile din Dobrogea în primii ani de după Al Doilea Război Mondial. Materialul, parte dintr-un amplu „Plan regional de informațiuni”, surprinde politicile statului român față de comunitățile etnice și preocupările autorităților într-o perioadă marcată de instalarea regimului comunist.

Deși documentul analizează situația tuturor minorităților – ruși-lipoveni, armeni, turci și evrei – o secțiune consistentă este dedicată comunității grecești, una dintre cele mai vechi și mai numeroase din Dobrogea.

O comunitate prosperă, bine organizată și atent supravegheată

Conform raportului, în 1946 trăiau în zona urbană a Inspectoratului Regional Constanța 4.864 de greci, dintre care aproximativ 2.000 în Constanța și 1.680 în Tulcea. Documentul amintește că vechimea așezărilor grecești și situația materială bună a membrilor comunității au permis dezvoltarea unei rețele solide de instituții culturale, religioase și educaționale.


Comunitățile grecești dispuneau de:
 

• biserici în Constanța, Tulcea, Sulina și Mangalia
• un gimnaziu în Constanța
• o școală primară mixtă în Tulcea
• asociații sportive („Ipis” la Constanța și Sulina, „Aiki”)
• o asociație culturală „Palomos” la Tulcea
• o comunitate elenă cu rol cultural și filantropic în Constanța

Această infrastructură era privită de autorități ca un indiciu al solidarității interne, dar și ca un potențial spațiu de manifestare a unor influențe politice „neconforme” cu noua orientare socialistă.

Percepțiile autorităților: anticomunism, legături occidentale și simpatii politice clare


Raportul subliniază că majoritatea grecilor din regiune erau comercianți și aveau o situație materială peste medie – un factor care, în interpretarea aparatului de siguranță, îi făcea „refractari unui regim social și politic progresist”.

Potrivit documentului, simpatia politică a grecilor se îndrepta spre:
 

• partidele istorice românești, cu orientare burgheză
• anglo-americani, percepuți ca garanți ai democrației occidentale
• curente similare din Grecia, aflată atunci în plin Război Civil

În Constanța era activă și Uniunea Democratică Elenă (E.A.M.), o organizație cu „orientare democratică progresistă”, dar raportul semnalează că nu reflecta poziția întregii comunități.

Securitatea cere supraveghere „atentă și discretă”


Deși statul român se angajase internațional să acorde drepturi egale minorităților, raportul insistă că acestea trebuie în același timp să manifeste „supunere totală” față de direcția politică a țării.

Pentru comunitatea greacă, Poliția de Siguranță recomanda:
 

• monitorizarea tuturor activităților culturale, sportive și religioase
• verificarea statutelor organizațiilor elene
• supravegherea discretă a liderilor comunitari
• cunoașterea antecedentelor, convingerilor politice ale preoților și profesorilor
• prevenirea propagării unor „convingeri contrare siguranței statului”

Documentul reflectă începuturile unui mecanism de control care se va intensifica ulterior, odată cu consolidarea regimului comunist.
 


Citește și:
Viața la sate sub lupa Securității. Satul Păulești, un micro-univers al „Big Brother” din ultimii ani ai regimului comunist