CNSAS Pe 18 decembrie 1989 nu faptul că se împușcau oameni era problema, ci felul în care se trăgea în ei. Nota general-maiorului Ștefan Alexie

Documente din agenda generalului-maior Ștefan Alexie scot la iveală modul în care conducerea Departamentului Securității Statului privea reprimarea sângeroasă a Revoluției de la Timișoara, se arată în postarea de pe Facebook a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), publicată astăzi, 18 decembrie 2025.

În seara zilei de 18 decembrie 1989, la ora 20.45, șeful Departamentului Securității Statului (DSS), generalul Iulian Vlad, era nemulțumit nu de faptul că forțele de ordine și trupele Ministerului Apărării Naționale trăseseră în populație, ci de maniera în care o făcuseră.

Potrivit notei consemnate de Alexie, Iulian Vlad critica folosirea armelor „fără socoteală”, dezordonat și cu urme prea vizibile. Mesajul transmis subordonaților nu era unul de oprire a represiunii, ci de eficientizare a acesteia: focul de armă trebuia folosit mai „discret”, iar intervențiile să se bazeze pe scuturi, bastoane și arestări, pentru a evita expunerea publică a violenței.

Afirmația „să nu se mai facă uz de armă, decât dacă e nevoie” confirmă implicit că, până în acel moment, se făcuse deja uz de armă împotriva civililor. Contextul era unul dramatic: după masacrul din după-amiaza de 17 decembrie și noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, Timișoara arăta ca un oraș devastat de un conflict armat.


Această realitate contrazicea însă discursul oficial pregătit la București. Nicolae Ceaușescu îi etichetase deja pe manifestanții timișoreni drept „huligani” și agenți ai unor puteri străine. Imaginea unui oraș însângerat, cu civili împușcați, nu „dădea bine” pentru tentativa de mușamalizare a represiunii.

În acest context, conducerea Securității a ordonat declanșarea unei operațiuni de „curățenie”, cunoscută sub numele de cod „Trandafirul”. Aceasta a constat în transportarea cadavrelor celor uciși la București, unde au fost incinerate, cu scopul de a șterge orice urmă a represiunii armate de la Timișoara.

Nici Iulian Vlad, nici Ștefan Alexie și nici Nicolae Ceaușescu nu au realizat însă că mecanismul represiv nu mai putea fi controlat. Regimul a continuat să funcționeze după aceleași reflexe criminale, ignorând realitatea din stradă. În zilele care au urmat, alte zeci de oameni aveau să fie uciși înainte ca dictatura să se prăbușească, se arată în documentele publicate de CNSAS.


Sursă: CNSAS

CItește și: Constanța la Revoluție - 18 decembrie 1989, orașul se afla sub comandă militară