CNSAS Cum a fost înființată Colonia de muncă M.A.I. Tulcea. Un pretext pentru muncă forțată în agricultură

Documente păstrate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) oferă detalii despre înființarea, organizarea și funcționarea Coloniei de muncă M.A.I. Tulcea, cunoscută și sub indicativul Formațiunea 0971 – Grupa „D”, unitate creată în primii ani ai regimului comunist pentru exploatarea muncii deținuților în agricultură.

Potrivit documentelor oficiale, Colonia de muncă Tulcea a fost înființată la 15 mai 1950, în baza unui ordin emis de Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) și Direcția Generală a Penitenciarelor și Coloniilor de Muncă (D.G.P.C.M.). Scopul declarat al coloniei era asigurarea forței de muncă pentru Ferma Horticolă Tulcea și pentru unitatea I.E.M.S., prin transferul deținuților din penitenciarele din întreaga țară.

Colonia a fost amplasată pe terenurile Fermei Horticole Tulcea, care a pus la dispoziție clădiri pentru birouri, cazare și activități administrative.


Conducerea coloniei



La momentul înființării, comandant al coloniei a fost căpitanul Filip A. Ion, funcție pe care a deținut-o până la 19 iunie 1950. Ulterior, conducerea a fost preluată de căpitanul Fizsa Refic, iar Filip A. Ion a fost numit locțiitor pentru pază și regim.

Colonia funcționa sub comandament militar, iar paza și escortarea deținuților erau asigurate de militari în termen, înarmați cu puști și automate, inclusiv pe timp de noapte.



Structura coloniei


Conform documentelor CNSAS, Colonia M.A.I. Tulcea era organizată în trei secții distincte, cu o capacitate totală de aproximativ 1.000 de deținuți, condamnați la pedepse de până la 10 ani.

• Secția I, situată în apropierea Dunării, lângă fabrica de făină de pește din Tulcea, avea o capacitate de aproximativ 450 de deținuți. Aceștia erau folosiți în special la sortarea stufului destinat exportului.
• Secția a II-a, amplasată pe teritoriul Fermei Horticole, în zona satului Malcoci, era destinată exclusiv femeilor deținute, folosite la munci agricole și de grădinărit. Capacitatea secției era de circa 250 de persoane.
• Secția a III-a, situată la nord de comuna Ada Marinescu, avea o capacitate de aproximativ 500 de deținute, folosite, de asemenea, la lucrări agricole.

Secțiile erau împrejmuite cu sârmă ghimpată, prevăzute cu corpuri de gardă, carceră, infirmerie, bucătărie, magazii și sisteme proprii de iluminat, inclusiv generatoare electrice de rezervă.


Regimul de muncă și condițiile de detenție



Deținuții erau folosiți la munci agricole, recoltarea și sortarea stufului, lucrări de grădinărit și activități sezoniere, în baza unor contracte încheiate între conducerea coloniei și beneficiarii civili.
Hrana era acordată „conform normelor în vigoare”, iar documentele menționează diferențieri de regim:

• deținuții considerați „harnici” beneficiau de pachete, vorbitor și o alimentație mai bună;
• cei care nu îndeplineau norma erau sancționați conform regulamentelor D.G.P.C.M.

Asistența medicală era asigurată în cadrul coloniei, iar cazurile grave erau transferate la Spitalul Tulcea.


Supraveghere informativă și suspiciuni de „activitate duşmănoasă”


Un document din 3 septembrie 1958, privind deschiderea „dosarului de evidență pe obiectiv” al coloniei, relevă îngrijorarea constantă a autorităților față de posibile acțiuni ostile regimului.

Deși oficial în colonie se aflau doar deținuți de drept comun, documentele CNSAS arată că printre aceștia se regăseau și:

• foști membri ai partidelor istorice,
• legionari,
• persoane suspectate de activități politice sau legături cu organizații subversive.

Se menționează explicit necesitatea creării unei rețele de informatori, atât din rândul deținuților, cât și al cadrelor, pentru prevenirea evadărilor, sabotajelor, legăturilor ilegale cu exteriorul sau a unor presupuse acțiuni „contrarevoluționare”.


Un mecanism represiv al muncii forțate


Documentele CNSAS arată că Colonia M.A.I. Tulcea nu a fost doar un loc de executare a pedepselor, ci o componentă a unui sistem mai larg de exploatare a muncii forțate, strict supravegheat de aparatul represiv al statului comunist.

Prin structură militarizată, supraveghere informativă permanentă și utilizarea deținuților ca forță de muncă, colonia se înscrie în rețeaua coloniilor de muncă din Dobrogea, care au funcționat în paralel cu alte unități similare din țară, inclusiv cele de pe Canalul Dunăre–Marea Neagră.


Sursă: CNSAS

Citește și: CNSAS: Exterminarea din Dobrogea - Mărturii despre teroarea din colonia de muncă Salcia