CNSAS Exterminarea din Dobrogea - Mărturii despre teroarea din colonia de muncă Salcia

Un document clasificat „Strict secret – de importanță deosebită”, întocmit în anul 1968 de Consiliul Securității Statului și aflat astăzi în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), dezvăluie în detaliu atrocitățile comise de cadrele comuniste în fosta colonie de muncă Salcia, Dobrogea, în anii 1952–1955, pe baza declarațiilor victimelor, ale martorilor oculari și ale persoanelor implicate în procesul penal declanșat împotriva cadrelor responsabile.

Colonia Salcia a funcționat ca un spațiu de internare administrativă și detenție în timpul comunismului, unde au fost aduși atât deținuți de drept comun, cât și persoane considerate indezirabile de regimul comunist. Deși capacitatea oficială era de aproximativ 2.000 de persoane, documentele indică perioade în care efectivele au ajuns la circa 4.000 de deținuți, înghesuiți în condiții improprii.
 

Bătăi, tortură și umilire continuă

Potrivit documentelor, cadrele coloniei au instituit un regim de teroare sistematică, asociindu-și brigadieri dintre deținuți, transformați în instrumente ale violenței. Fără justificare disciplinară, deținuții erau bătuți cu bare de fier, cazmale, lopeți, cravașe, iar în numeroase cazuri violențele au dus la moarte.
Un martor, locotenentul Cîrliga Ion, relata în aprilie 1953 că locotenentul Minciulea Petre a selectat zeci de deținuți și i-a bătut cu pumnii și picioarele, lovind unul dintre ei în piept „până a început să se zbată pe pământ, făcând spume la gură”.


Deținutul Rădulescu Andrei declara că a fost bătut pentru că nu mai putea munci, iar cumnatul său, Lunca Dionisie, a fost lovit până la moarte, apoi introdus dezbrăcat într-o carceră, de unde a fost scos mort a doua zi.

„Prin luna ianuarie 1953 am fost bătut cu parul de dl. lt. Popa pentru faptul că nu puteam munci și nu puteam merge în pas alergător cu targa. Cumnatul meu, Lunca Dionisie, într-o seară din luna ianuarie 1953, a fost bătut de lt. Popa cu parul și apoi a ordonat brigadierului Popovici (deținut) să-l bată până îl va omorî. După ce l-a bătut, l-a băgat în carceră, în pielea goală, iar a doua zi dimineață l-a scos mort din carceră.”, mărturisea Rădulescu Andrei, potrivit documentului CNSAS.
 

Metode de pedeapsă menite să distrugă fizic și psihic

Documentul CNSAS descrie metode de pedeapsă menite să distrugă fizic și psihic deținuții: trimiterea bolnavilor la muncă forțată, interzicerea tratamentului medical, obligarea deținuților să intre iarna în apă înghețată până la brâu pentru tăierea stufului, scoaterea acestora la lucru dezbrăcați pe digurile în construcție sau încarcerarea în spații deschise, în frig extrem.

Unele victime erau legate goale în aer liber, zi și noapte, pentru a fi mușcate de țânțari, iar altele erau călcate de cai în timpul așa-numitelor „alergări călare”. Documentele consemnează și cazuri de profanare a cadavrelor și îngropare de vii.

Sute de morți și victime rămase cu invalidități permanente

Între iunie 1952 și martie 1953, 63 de deținuți au murit ca urmare directă a violențelor. Alți zeci au rămas cu invalidități permanente. Martorii au descris reacția populației din satele din jur, care asistau neputincioși la atrocități.

Inginerul agronom Virgil Gavrilescu, martor ocular, a declarat în fața tribunalului că femeile din satele apropiate veneau noaptea în cimitir și aprindeau lumânări la mormintele deținuților uciși, ca gest de compasiune față de victime.
 

Procesul și tentativa de minimalizare a crimelor

Procesul deschis în 1953 a dus la condamnarea comandantului coloniei și a altor cadre pentru acte de teroare, iar sentințele au fost confirmate definitiv. Cu toate acestea, documentele arată că ulterior s-au făcut presiuni pentru reîncadrarea juridică a faptelor ca simple omoruri, sub pretextul „lipsei de intenție”.
Autorii documentului CNSAS resping aceste argumente, subliniind că atrocitățile au fost premeditate, sistematice și comise în masă, afectând grav percepția publică asupra regimului și compromițând aparatul de stat.
 
Sursă: CNSAS
 
Citește și: Dobrogea ca un lagăr - „Nu era departe de Auschwitz”. Ce s-a întâmplat la Salcia, Cernavodă și Capul Midia