„Strict Secret” în Epoca de Aur Cum se murea în fabricile lui Ceaușescu și de ce Securitatea căuta sabotori în loc de soluții

08 Jun, 2026 09:39 Claudia CORBU 182 Marime text

Documente de arhivă declasificate recent scot la iveală o realitate sumbră și bine tăinuită de propaganda regimului comunist: eșecul structural și costul uman imens al industrializării forțate. Un raport de analiză întocmit de Direcția a II-a (Contrainformații în domeniul economic) din cadrul Departamentului Securității Statului, datat 18 februarie 1976, dezvăluie că numai în cursul anului 1975, în industria metalurgică din România au avut loc 10 „evenimente” tehnice deosebit de grave, soldate cu 9 decese și pierderi materiale uriașe.

Conform logicii aparatului de represiune, principala îngrijorare a securiștilor nu a fost siguranța muncitorilor, ci identificarea unor presupuse acte de sabotaj sau diversiune comise de „elemente dușmănoase”. Raportul strict secret penalizează dur eșecul ofițerilor și al rețelelor de informatori, care nu au raportat la timp deficiențele catastrofale din uzine.

Cronica dezastrelor din 1975: Improvizații fatale și pagube de milioane

Documentul, marcat „Strict Secret” și distribuit într-un număr limitat de exemplare, oferă detalii tehnice precise despre modul în care s-au produs accidentele în marile combinate ale țării. La baza acestora au stat indisciplina crasă, lipsa calificării, dar și utilajele defectuoase.

1. Explozia de la Întreprinderea de Alumină Oradea (22 aprilie 1975)

În timpul unei revizii curente la secția de evaporare, un șef de echipă a murit, iar doi muncitori au fost răniți. Deși regulamentul interzicea strict folosirea flăcării deschise în interiorul recipientelor din cauza riscului de acumulare de gaze, victima a aprins un ziar pentru a lumina interiorul rezervorului proaspăt spălat cu acid sulfuric, declanșând o explozie instantanee.

2. Pagube de 20 de milioane de lei la Combinatul Siderurgic Galați (13 august 1975)

O defecțiune la un regulator din stația de gaz metan a provocat o creștere masivă a presiunii, generând o explozie urmată de un incendiu devastator. Producția în sectoare vitale (furnale, oțelării, laminare) a fost paralizată timp de 8 ore, pierderile fiind evaluate la uriașa sumă de 20.000.000 de lei. Ancheta a stabilit că utilajul emitea zgomote suspecte, iar reviziile fuseseră amânate. Mai mult, în momentul avariei, majoritatea angajaților absentau nemotivat, în stație aflându-se un singur muncitor care nu a putut manevra vanele de siguranță de unul singur. Securitatea a reclamat faptul că stația nu era „asigurată informativ”.

3. Proiectil militar în cuptorul de la Hunedoara (3 septembrie 1975)

La Combinatul Siderurgic Hunedoara, încărcarea cu fier vechi a unui cuptor a provocat o explozie violentă. S-a descoperit că printre deșeurile metalice colectate din sectorul agricol de către Întreprinderea de Colectare din Ialomița-Călărași se afla un proiectil militar activ. Sortarea fusese făcută de mântuială, fără ca elementele periculoase să fie predate armatei pentru dezamorsare.

Incendii de proporții și decesul unor specialiști străini

Documentul oficial arată că marile proiecte industriale de tip „cincinal”, deși realizate sub asistență străină, erau subminate de nerespectarea normelor elementare de protecție.

Tragedia din convertizorul de la Galați (27 mai 1975): O echipă de zidari a intrat în convertizorul nr. 2 pentru a-l căptuși cu material refractar. Deși spațiul fusese testat cu oxigen și trebuia aerisit, muncitorilor nu li s-au ridicat chibriturile la intrare. Unul dintre ei a încercat să-și aprindă o țigară în atmosfera saturată cu oxigen, declanșând un incendiu violent în care el și alți doi colegi care au încercat să-l salveze au ars de vii.
Moartea specialiștilor din RFG (3 Serptembrie 1975): Tot la Galați, în secția cocso-chimică, o manevră greșită executată în timpul unor probe de funcționare a dus la amestecarea gazelor de cocserie cu aerul. Incendiul izbucnit instantaneu s-a soldat cu moartea a doi specialiști vest-germani trimiși de firma furnizoare și a unui maistru român.
Defecțiuni de proiectare ascunse la Câmpia Turzii (25 noiembrie 1975): Două incendii succesive la laminorul nr. 3 au distrus aparatură de 350.000 de lei și au blocat producția a 12.000 de tone de sârmă. Ancheta a demonstrat că se folosiseră piese neconforme, carcasele de plastic ale transformatoarelor topindu-se de 10 ori în perioada de garanție. Deși problema era cunoscută de conducerea tehnică și de institutul IPROLAM București, nu s-a cerut remedierea de către firma străină furnizoare. Totodată, instalațiile de avertizare la incendiu, obligatorii prin ordin de ministru încă din 1974, nu erau montate.

Logica Securității: Mai mulți spioni, mai puțină tehnică

Analiza semnată de contrainformațiile economice comuniste înfățișează o viziune pur opresivă asupra managementului industrial. În loc să pună accent pe retehnologizare, instruire reală și piese de calitate, Securitatea a concluzionat că vinovate sunt rețelele de turnători din fabrici, deoarece „nu au fost instruite în amănunțime” și „nu au fost prezente în toate locurile și schimburile”.

„Analizînd împrejurările în care s-au produs incendiile în cursul anului 1975 în industria metalurgică, rezultă că majoritatea s-au declanșat la utilaje și instalații aflate în revizii tehnice, reparații, puneri în funcțiune. În toate cazurile rețeaua informativă cunoștea despre existența deficiențelor [...], însă nefiind instruită corespunzător, nu le-a semnalat în timp util.” – extras din documentul oficial al Direcției a II-a, 1976.

În urma acestor evenimente, Direcția a II-a a dispus măsuri stricte de control politic:

Modificarea planurilor de căutare a informațiilor pentru a verifica dacă accidentele sunt generate de „elemente dușmănoase”;
Trecerea sub supraveghere informativă totală a perioadelor de revizii și reparații;
Identificarea personalului vinovat de neglijență și „clarificarea poziției lor față de interesele economiei naționale”;
Cooperarea intensă cu Miliția și organele de control de tip ISCIR pentru lichidarea stărilor de pericol.

Aceste documente confirmă faptul că spatele mărețelor realizări industriale raportate de regimul Ceaușescu se ascundea o uriașă gaură neagră economică, marcată de uzură morală, dezinformare și sacrificarea vieților omenești pe altarul ideologiei de partid.