CNSAS Dobrogea ca un lagăr - „Nu era departe de Auschwitz”. Ce s-a întâmplat la Salcia, Cernavodă și Capul Midia

Un document secret al Consiliului Securității Statului, întocmit la 17 martie 1968 și păstrat astăzi în arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), scoate la lumină regimul de exterminare la care au fost supuși deținuții din coloniile de muncă Salcia, Cernavodă și Capul Midia în anii 1952–1953. Nota a fost redactată într-un context politic precis: încercarea lui Nicolae Ceaușescu de a se delimita de abuzurile comise în timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej și de a-și construi o legitimare publică prin condamnarea „exceselor trecutului”.

Colonii create pentru „reeducare”, transformate în lagăre ale morții

Potrivit documentului, coloniile de muncă din Dobrogea au fost înființate oficial pentru „reeducarea prin muncă” a deținuților, ceea ce presupunea asigurarea unor condiții minime de cazare, alimentație, asistență medicală și educație. În realitate, mii de deținuți – inclusiv bolnavi, bătrâni, infirmi sau inapți de muncă – au fost trimiși în aceste colonii fără ca infrastructura să fie pregătită pentru primirea lor.

Cazarea era profund necorespunzătoare: în spații destinate pentru aproximativ 100 de persoane erau înghesuiți peste 300 de deținuți, mulți dormind în picioare sau pe jos. Lipsa cadrelor sanitare calificate și a medicamentelor a agravat dramatic situația, iar asistența medicală era adesea asigurată de milițieni fără pregătire sau de medici deținuți.

Munca forțată, subalimentarea și teroarea
 

Documentul CNSAS descrie un regim sistematic de teroare: deținuții erau scoși la muncă în condiții meteo extreme – ger, ploaie, caniculă – îmbrăcați sumar sau desculți, indiferent de starea lor de sănătate. Subalimentarea era generalizată, iar pentru cei care nu îndeplineau normele de muncă era instituit un regim deliberat de înfometare.

Numeroase declarații consemnate în anchetele Procuraturii militare din 1953 vorbesc despre bătăi zilnice, umilințe, pedepse colective și violențe extreme, uneori aplicate chiar în prezența sau cu participarea cadrelor de conducere ale lagărelor. Deținuții au fost legați, ținuți dezbrăcați în zăpadă, forțați să stea cu picioarele în apă înghețată, bătuți cu cazmale, curele sau bastoane, călcați în picioare sau supuși electrocutării.

Un fost deținut a declarat că tratamentul din colonia Salcia „nu era departe” de cel din lagărul nazist Auschwitz.

Sunt menționate inclusiv cazuri de execuții prin împușcare și profanarea cadavrelor.

Atrocitățile au devenit cunoscute și populației civile din satele din jurul coloniilor, care ar fi refuzat, la un moment dat, înhumarea deținuților în cimitirele comunale. Potrivit documentului, femei din localitățile apropiate mergeau noaptea să aprindă lumânări la mormintele celor morți, în semn de compasiune și protest tacit.

Torționarii au fost anchetați și apoi grațiați în timpul lui Ceaușescu
 

În urma anchetelor desfășurate în 1953, 24 de ofițeri și subofițeri ai Ministerului Afacerilor Interne, alături de 13 brigadieri deținuți, au fost condamnați în 1954 pentru acte de teroare. Pedepsele au variat de la muncă silnică pe viață până la închisoare corecțională.

Cu toate acestea, prin Decretele de grațiere nr. 403 din 22 august 1957 și nr. 484 din 1 octombrie 1957, toți cei condamnați au fost eliberați. Mai mult, foștii angajați ai MAI au fost reintegrați în sistem, li s-au acordat salarii compensatorii, concedii de odihnă și chiar recunoașterea perioadei de detenție ca vechime în muncă.

Mai mult decât atât, potrivit documentului CNSAS, toate aceste măsuri au fost luate cu știința și aprobarea conducerii Ministerului Afacerilor Interne de la acea vreme.

 
Sursă: CNSAS

Citește și: Cum controla Securitatea din Constanța „problema repatriaților”. Detalii din operațiunea de contraspionaj „ALFA”