Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:15 16 10 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lumea marinarilor Ce folos că-i marea noastră? „Gloria”, „Petromar”, Marea Neagră

ro

17 Sep, 2021 00:00 3199 Marime text
 
Au trecut deja 45 de ani. Abia acostasem pe bulevardul Lenin din Constanța, cadet în Anul I la Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”, când avea loc acest eveniment memorabil, dătător de speranțe tuturor românilor.

Copleșit de emoțiile începutului de drum, cu siguranță atunci n-am realizat semnificația majoră a momentului.
Pentru că joi, 16 septembrie 1976, avea loc inaugurarea oficială a intrării în exploatare a primei platforme de foraj marin, „Gloria”, construită integral în România, după o licență americană a Offshore Co.


Unicat în România

Concepută cu utilaje și instalații românești realizate la Galați, București, Reșița, Timișoara, Bârlad, Câmpina, Oradea, Roman, Cluj-Napoca, Ploiești și Arad, prima „insulă de metal” românească era o platformă tip mobil, fiind transportată pe apă prin remorcare, autoridicătoare, cu patru picioare din zăbrele tubulare, lungi de 121,9 metri.

Platforma fixă nr. 1 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră, cod 376.876, proiect 894.48-00.00.00.0, 894.51-00.00.00.0, 255.72-00.00.00.0, 255.73-00.00.00.0, 1656-1.0, era compusă din: platformă fixă, suport sondă cu 4 montanți din virole ø 900 x 25 x 53, 308 mm, 4 piloți, diagonale traverse interioare și exterioare, sistem de inundare conducte evacuare, puntea inferioară, panou acostare, scări de acces și sistem de protecție catodică;

Platforma fixă suport faclă cu 3 montanți, 3 piloți, diagonale traverse, podeț inferior, sistem de inundare și sistem de protecție catodică; braț suport cu 9 tălpi superioare, 14 tălpi inferioare, diagonale și montanți pe tălpi, suport reazim și suport arzător, montanți pentru balustradă scară și apărătoare picior; exclusiv puntea inferioară și puntea intermediară; materiale de bază OCS 52.7.A și RV 152.

Platforma se livrează pe părți gabaritice, inclusiv probele de presiune hidraulică și pneumatică ale instalațiilor de inundare, conducte de cimentare și conducte evacuare producție, protecția cu vopsele speciale și catodică, cât și preasamblarea la Fabrica de Construcții și Reparații Navale „2 Mai” Mangalia.

Greutate 11620 tone.

Cod 402.6 din Catalogul normelor de amortizare și duratelor de serviciu normate ale fondurilor fixe (anexă la Legea nr. 62/1968).

Ca urmare, Prin Decretul Prezidențial nr. 283 din 30 decembrie 1985, președintele României a aprobat „prețul de producție și de livrare pentru platforma fixă nr. 1 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră, cu descrierea prevăzută în anexa la prezentul decret, la 82.600.000 lei bucata.


Prețul de producție și de livrare prevăzut la alineatul precedent se înțelege în condiția de livrare franco dană șantier.”.
Iată motivarea acestui act normativ: „În conformitate cu sarcinile stabilite de Conducerea Superioară, Întreprinderea de Utilaj Chimic Ploiești, din subordinea Ministerului Industriei de Utilaj Greu, execută pentru Întreprinderea de Foraj și Exploatarea Sondelor Marine «Petromar» Constanța, din cadrul Ministerului Petrolului, platforma fixă nr. 1 și platforma fixă nr. 2 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră.
Pentru platforma fixă nr. 1, pe baza costurilor de producție antecalculate potrivit normelor de consum pentru materii prime și materiale, a normelor de muncă, a normelor de amortizare și a normelor financiare, se propune prețul de producție și de livrare de 82.600.000 lei bucata, față de 135.000.000 lei bucata cât a fost prevăzut în nota de comandă pentru exploatarea zăcământului «Albian» de pe structura «Lebăda Est» din Marea Neagră.
Din lipsa unui etalon de comparație, prețul propus a fost determinat în urma analizei critice a costurilor, la care s-a aplicat o cotă de venit net de 14,5% față de total costuri și 18,9% față de costurile de producție, exclusiv valoarea subansamblurilor mari din industria orizontală.
Pentru platforma fixă nr. 2, care încă nu are documentația tehnică și tehnologia de execuție definitivate, se propune, pe baza costurilor de producție, determinate prin comparație cu costurile platformei fixe nr. 1, prețul plafon de 117.000.000 lei bucata, față de 205.000.000 lei bucata cât a fost prevăzut în Nota de comandă pentru investiția sus-menționată.
Prețul plafon propus conține un venit net de 14,5% față de total costuri și 18,9% față de costurile de producție, exclusiv valoarea subansamblurilor mari din industria orizontală.
Caracteristicile tehnice și funcționale ale produselor noi sunt redate în fișele anexe nr. 1 a, 1 b și 1 c.
Structura prețului de producție și de livrare și a prețului plafon, precum și datele generale la nivelul Întreprinderii de Utilaj Chimic Ploiești sunt redate în fișele anexe nr. 2 a, 2 b și 2 c.
Materialele prelucrate în întreprindere sunt incluse în costurile de producție antecalculate cu un coeficient de utilizare a laminatelor de 0,920, la nivelul celui planificat la grupa de produse.
Producția platformelor fixe nr. 1 și nr. 2 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră are caracter de unicat, urmând a se executa câte un exemplar din fiecare.
Urmare aplicării la costurile de producție antecalculate, analizate critic, a unei cote de venit net limitată la 18,9% față de cota de venit net planificată la grupa de producție de 52,8% și a exceptării de la calculul venitului net a subansamblelor mari din industria orizontală, se propune modificarea corespunzătoare a indicatorilor economici și financiari de plan la Ministerul Industriei de Utilaj Greu și Ministerul Petrolului, cu menținerea în acest fel a echilibrului bugetar.
În conformitate cu prevederile Decretului Prezidențial nr. 200/1975, anexa nr. 1, punctul 11, prețurile unicatelor cu valori peste 10.000.000 lei se stabilesc prin decret prezidențial. În acest scop, am întocmit proiectul de decret prezidențial alăturat, cu care vă rugăm a fi de acord și a-l supune spre aprobare Președintelui Republicii Socialiste România.
După aprobare, propunem ca decretul prezidențial să fie difuzat Ministerului Industriei de Utilaj Greu, Ministerului Petrolului, Comitetului de Stat pentru Prețuri, Comitetului de Stat al Planificării, Ministerului Finanțelor și Consiliului Legislativ.”.

Această Expunere de motive, datată, semnată și parafată la 25 octombrie 1985, poartă girul lui Mihai Moraru, ministru Industriei de Utilaj Greu, întrunind acceptul unanim al ministerelor implicate, prin Aneta Spornic, președintele Comitetului de Stat pentru Prețuri, Ilie Cîșu, ministrul Petrolului, Ștefan Bîrlea, președintele Comitetului de Stat al Planificării și Petre Gigea, ministrul Finanțelor.
Prin urmare, prin Decretul Prezidențial nr. 283 din 30 decembrie 1985, președintele României a aprobat

prețul de producție și de livrare pentru platforma fixă nr. 1 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră, cu descrierea prevăzută în anexa la prezentul decret, la 82.600.000 lei bucata.
Prețul de producție și de livrare prevăzut la alineatul precedent se înțelege în condiția de livrare franco dană șantier.”.

Regim de monitorizare și maximă securitate

„Gloria” a fost concepută să fie exploatată la o adâncime medie a apei de 90 metri, cu amplitudinea valurilor de maxim 12 metri, viteza maximă a vântului 45,5 m/s, pătrunderea maximă a picioarelor în mâl 6 metri și avea următoarele caracteristici: corpul, flotor de formă prismatică; deplasament 10.000 tdw; lungimea – 72 metri, lățimea – 41 metri, înălțimea - circa 10 metri, pescajul - circa 3,5 metri; puterea instalată destinată asigurării funcționării utilajelor de 10.000 CP.

Poziționată în cursul lunii august 1976 în apele internaționale ale Mării Negre, în punctul de coordonate latitudine 44⁰18΄N și longitudine 30⁰17΄5̋ E, la 80 km travers Eforie, „Gloria” și-a început activitatea de foraj cu succes, evenimentul fiind semnalat cu justificată mândrie și în presa locală și centrală.

Sub titlul „Petrol din adâncul mării”, cotidianul „Scânteia” relata în grupajul dedicat vizitei de lucru efectuate de președintele Nicolae Ceaușescu în județele Constanța și Ialomița:

Elicopterul prezidențial aterizează pe helioportul platformei. Sosirea președintelui republicii este salutată, potrivit tradiției marinărești, cu lungi sunete de sirenă de echipajele platformei și ale navelor de aprovizionare.
Secretarul general al partidului este întâmpinat cu cuvinte de bun venit de Bujor Almășan, ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei.
Sunt prezenți directorul Întreprinderii de foraj și lucrări geologice speciale, Iorgu Zahiu, directorul Centralei industriale navale din Galați, Gelu Kahu, reprezentanți ai unor întreprinderi și instituții care au participat la executarea acestei instalații complexe de o deosebită valoare a industriei românești.
Instalat în largul mării, la 130 km de țărmul românesc, acest colos de metal reprezintă, după aprecierile unanime ale specialiștilor, una dintre cele mai moderne platforme de foraj de acest tip din lume.
La proiectarea și executarea sa și-au adus contribuția numeroase institute și întreprinderi din diferite centre ale țării, printre care sunt de remarcat Șantierele navale și Institutul de Cercetare și Proiectări Navale din Galați, Institutul de Proiectări și Cercetare pentru utilaj petrolier și Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice din București, unități specializate din domeniul geologiei, Uzina «1 Mai» din Ploiești, Întreprinderea constructoare de mașini din Reșița, «Electroputere» Craiova și altele.
Prin realizarea și punerea în funcțiune a acestui complex de agregate și utilaje România intră în rândul celor câtorva țări care produc în prezent instalații de foraj marin pentru exploatarea resurselor de energie de pe fundul mărilor și oceanelor.
Prezentând datele tehnice cu privire la amplasarea și parametrii platformei, gazdele îl informează pe secretarul general al partidului că lucrările geofizice complexe care s-au efectuat anterior de către organizațiile specializate românești, cu metode și aparate moderne au pus în evidență existența unor zone de interes, ceea ce a determinat realizarea unei instalații de cercetări și prospectări prin foraje.
Se vizitează mai întâi grupul de comandă, care asigură ridicarea pe «picioare» a platformei, dotat cu un sistem de televiziune cu circuit închis ce permite controlul operațiunilor subacvatice, stația de carotaj, dispozitivele de manevrare a pilonilor de susținere.
Gazdele explică, între altele, că echipamentele tehnice cu care a fost înzestrată platforma sunt printre cele mai moderne din lume. Sunt prezentate câteva din caracteristicile tehnice ale acestei platforme: insula plutitoare se sprijină pe patru picioare, fiecare în lungime de 122 metri și în greutate de 700 tone, cel mai înalt punct al platformei aflat pe sondă se găsește la 70 metri deasupra valurilor, iar cel mai adânc punct la care se va ajunge cu sapa de foraj va atinge 6000 metri.
Întregul complex de instalații cântărește aproape 10000 tone.
La invitația gazdelor, secretarul general al partidului taie panglica inaugurală a instalației de foraj. Apoi tovarășul Nicolae Ceaușescu manevrează dispozitivul de pornire a sondei. Puternicul ax de oțel se pune în mișcare, antrenând masa rotativă a instalației.
Este un moment trăit cu intensă emoție de toți cei prezenți. Geologi, sondori, mecanici, electricieni, geofizicieni, chimiști, marinari, toți cei care formează acest mic, dar destoinic colectiv de muncă, subliniază cu ropote de aplauze, cu puternice urale bucuria de a-l avea în aceste clipe în mijlocul lor pe secretarul general al partidului, exprimându-și mândria de a fi părtași la o realizare tehnică românească de asemenea anvergură.
Apreciind că activitatea de până acum s-a desfășurat în bune condiții, secretarul general al partidului adresează călduroase felicitări colectivelor de geologi, proiectanți, constructori de mașini, petroliști care au contribuit la acest prestigios succes al industriei românești.
Este un început bun - subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu, urând întregului colectiv să găsească cât mai curând și cât mai mult petrol.
Ministrul de resort îl încredințează pe secretarul general al partidului de hotărârea nestrămutată a colectivului de a face tot ce depinde de el pentru a fi, ca și până acum, la înălțimea sarcinilor de mare răspundere încredințate de partid în acest sector industrial de o deosebită însemnătate pentru progresul economic rapid al patriei.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu își ia un călduros rămas bun de la acest merituos colectiv de muncă, strânge, rând pe rând, mâinile muncitorilor, maiștrilor, tehnicienilor, inginerilor care lucrează aici.
Înainte de plecare, sus, pe puntea superioară a platformei, ei fac o entuziastă manifestare de dragoste și recunoștință față de tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru atenția cu care le urmărește activitatea, eforturile și împlinirile lor, pentru condițiile de muncă și de viață create pe platforma de foraj marin.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu, ceilalți tovarăși din conducerea de partid și de stat se fotografiază împreună cu grupul de muncitori și tehnicieni ai platformei.
Este un moment cu profunde semnificații pentru oamenii care lucrează aici și, prin ei, pentru toate colectivele institutelor și uzinelor noastre care au cooperat la realizarea primei platforme de foraj marin din țara noastră.
În această atmosferă sărbătorească, elicopterul prezidențial se ridică de pe helioportul platformei, însoțit în semn de salut de sunetele de sirenă ale vaselor aflate în preajmă.
După vizitarea platformei de foraj marin, tovarășul Nicolae Ceaușescu și ceilalți tovarăși din conducerea de partid și de stat s-au înapoiat pe aeroportul Mihail Kogălniceanu.”[1].
O insulă din metal scăldată de valurile mării – consemna și gazeta „Flota Patriei”, reluând informațiile din presa centrală.
Instalată în largul țărmului românesc, gigantica platformă de foraj reprezintă, după aprecierile unanime ale specialiștilor, una dintre cele mai moderne realizări de acest tip din lume.”.

Armata intervine și previne

La executarea lucrărilor complexe din anii 1984 - 1985, echipe ale Centrului de Scafandri din Constanța au contribuit nemijlocit la realizarea montajului platformei de foraj maritim „Gloria” şi a conductei submarine de gaze „Gloria” - Capul Midia, la o adâncime de 48 metri.
Având în vedere importanța strategică a obiectivelor tehnologice în sine și complexitatea activității de exploatare a zăcămintelor de petrol, la 31 august 1976 comandantul Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Ulmeanu, comandantul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, generalul-maior Mircea Mocanu, directorul Institutului Român de Cercetări Marine, contraamiralul ing. Constantin Tomescu și directorul Întreprinderii de Foraj și Lucrări Speciale, inginerul Zahiu Iorgu, au semnat „Instrucțiuni privind modul de acțiune a forțelor participante la asigurarea pazei și apărării de foraj marin «Gloria»”.

Documentul, înaintat spre aprobare Ministerului Apărării Naționale (ministru general-colonel Ion Coman), Ministerului de Interne (ministru Teodor Coman), Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (director Ion Ursu) și Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei (ministru Bujor Almășan) preciza, printre altele:
Zona de securitate a acesteia este egală cu raza de 500 metri de la fiecare din cele 4 picioare ale sale.
Pe platformă sunt instalate semnale de navigație și de avertizare optice și acustice conform uzanțelor internaționale specifice platformelor de foraj.
Forțele și mijloacele de care dispun Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei și Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie destinate pazei și apărării platformei de foraj marin sunt constituite în scopul executării observării în aer, pe mare și sub apă, avertizării mijloacelor ce intenționează să pătrundă în zona de securitate a platformei, respingerii (combaterii) actelor de diversiune sau sabotaj întreprinse asupra platformei.”.
Pentru asigurarea pazei și apărării platformei de foraj marin au fost stabilite forțele și mijloacele desemnate de către fiecare dintre cele patru instituții responsabile.

Astfel, Ministerul Apărării Naționale participa, prin Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, cu o celulă de aviație de vânătoare „de serviciu la aerodrom”, în starea de pregătire de luptă nr. 3, pe aerodromul Mihail Kogălniceanu, care acționa „la chemare”; stațiile de radiolocație de la Sulina, Schitu și Baia și stații radio pentru asigurarea legăturilor.

Marina Militară participa cu o navă de gardă sau un grup de nave dislocate în portul Mangalia, care acționau „la chemare”; navele care executau activități de pregătire în raionul platformei; scafandrii autonomi care lucrau până la adâncimea de 40 metri, dislocați în portul Mangalia, care acționau „la chemare”; un ofițer de marină coordonator și conducător al activității de avertizare de pe platformă și stații radio pentru asigurarea legăturilor.

În situația unor atacuri iminente asupra platformei de foraj marin, nimicirea forței vii și distrugerea mijloacelor atacatoare urmau să se execute la ordinul ministrului Apărării Naționale.

Înlăturarea obiectelor plasate pe picioarele platformei și neutralizarea scafandrilor autonomi care ar fi acționat asupra instalațiilor platformei urmau să se execute la ordinul comandantului Marinei Militare.

În cazul producerii unor acte de diversiune sau sabotaj sau a existenței unor stări de pericol iminent, ofițerul pentru coordonarea și conducerea activității de avertizare transmitea prin radio la Comandamentul Marinei Militare semnalul „Luntrișoara”.

La primirea acestuia, ofițerul operativ al Comandamentului Marinei Militare raporta comandantului Marinei Militare și transmitea semnalul, în cel mai scurt timp posibil, Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului și Inspectoratului Județean Constanța al Ministerului de Interne.
La primirea semnalului, elicopterele urmau să fie pregătite pentru îndeplinirea imediată a oricărei misiuni, hotărâtă de comandantul Marinei Militare.

Ofițerul de marină desemnat pentru coordonarea și conducerea avertizării putea utiliza navele Marinei Militare care executau activități de pregătire pentru luptă în zona platformei, iar celula de aviație și elicopterele, prin ofițerul navigator pentru dirijarea aviației de pe platformă, după obținerea aprobării comandanților Marinei, respectiv Aviației Militare.


Între fluxul promisiunilor și refluxul așteptărilor

„Gloria”, „Orizont”, „Prometeu”, „Fortuna”, „Atlas”, „Jupiter” și „Saturn” este numele celor șapte platforme petroliere marine construite de Șantierul Naval Galați între anii 1976 și 1988.

În perioada 1976-1986, „Gloria” a funcționat ca platformă de foraj, forând 17 sonde cu o lungime cumulată de aproximativ 50.000 de metri.
După circa 10 ani de prospectare fiind mutată de trei ori, la 7 mai 1987 a penetrat zăcământul petrolier „Lebăda”, situat la circa 21 Mm Sud de gura brațului Sf. Gheorghe, exploatat de „Petromar”, extrăgându-se primele cantități de țiței din subsolul marin al platoului continental românesc al Mării Negre.

În perioada 1987-1998, „Gloria” a fost utilizată ca platformă de producție pentru primul zăcământ offshore pus în producție în România – „Lebăda Est”.

În studiul intitulat „Aurul Mării Negre”, publicat în revista „Marina Română”, nr. 21 (5)/1993, regretatul comandor dr. Ștefan Georgescu menționa faptul că
În câmpul petrolifer românesc al Mării Negre, două importante raioane maritime au contribuit în mod substanțial la producția națională în 1992, cu peste 130.000 barili/zi. Zăcământul «Lebăda Vest» produce circa 10.000 barili/zi, iar «Lebăda Est» aproximativ 4.000 barili/zi.
Două alte zăcăminte identificate lângă zăcămintele «Lebăda», în parcelele 13 și 15, încă nu au intrat în exploatare.
Rezerva totală de petrol marin este aproximată la circa 100 – 150 milioane barili.”.
Începând din anul 1998, „Gloria” a fost folosită ca platformă de producție, fiind poziționată pe zăcământul Sinoe, la aproximativ 30 de km de țărm, în ape de aproximativ 40 de metri adâncime.

Producția sa cumulată în ultimii 20 de ani echivala cu peste 20 de milioane de plinuri auto și cu energia necesară pentru a încălzi peste 170.000 de locuințe.

Pentru prevenirea unor accidente la bordul acestor „nave cu destinație specială”, cum erau definite în epocă, evitarea poluării mediului marin și menținerea siguranței navigației în perimetrul de cercetare și extracție a hidrocarburilor din platoul continental al Mării Negre, „Petromar” a încheiat inițial contracte, privind activitatea de supraveghere și control tehnic, cu Registrul Naval Român, Centrul de Scafandri Constanța și Institutul de Sudură și Încercări Materiale din Timișoara.

În primul deceniu postdecembrist, Marina Militară a constituit principalul aliat al „Petromar”.

Nu o dată echipajele unor nave militare au fost în măsură să intervină prompt, în condiții dificile, pentru salvarea vieții unor petroliști aflați în dificultate. O asemenea situație s-a întâmplat pe 8 aprilie 1992, când vedeta torpiloare 52, comandată de locotenentul major Constantin Răduț, navă de intervenție pe portul Mangalia, l-a preluat pe mecanicul Traian Munteanu, care căzuse de la 4 metri înălțime, pe timpul transferului de pe platforma „Fortuna” la bordul remorcherului „Boldești”.

„Pentru promptitudinea și bunăvoința de care ați dat dovadă în vederea salvării persoanei accidentate în ziua de 8 aprilie 1992 pe platforma «Gloria», vă rugăm să primiți sincerele noastre mulțumiri și cordiale felicitări echipajului vedetei torpiloare 52” – menționa în telegrama adresată Comandamentului Marinei Militare directorul adjunct tehnic producție, inginerul V. Ionași.

De altfel, începând din luna mai 1992, pe baza Convenției încheiate între „Petromar” și Comandamentul Marinei Militare, o navă militară rapidă a fost pusă la dispoziție pentru transportul accidentaților, deplasarea medicilor, aducerea aparaturii și a medicamentelor necesare.

De la liberalizare la raționalizare

De ce evoc toate acestea, după patru decenii și jumătate de la acest eveniment? Pentru a demonstra că înainte vreme România avea o strategie energetică națională, avea specialiști redutabili, avea tehnologii competitive, avea o armată plurivalentă, aptă să susțină pe frontul muncii artizanii marilor proiecte macroeconomice iar noi, consumatorii, aveam speranțe mari în privința beneficiilor exploatării resurselor Mării Negre. Adică energie pentru un trai mai bun!

... La 19 noiembrie 2019, OMV Petrom anunța că a finalizat procesul de aducere la țărm a platformei autoridicătoare „Gloria”, care a fost transportată cu succes în portul Agigea, din zona în care efectuase cu succes operațiuni de extracție a țițeiului și gazelor din zăcământul Sinoe.
Se marchează astfel sfârșitul unui istoric de 40 de ani ca platformă de foraj și producție în apele românești ale Mării Negre și prima operațiune de dezafectare de acest fel din România.
Platforma «Gloria» și-a adus din plin contribuția la asigurarea necesarului de energie al României (sic!).
Vom opera în continuare celelalte șase platforme marine de producție, care asigură peste 16% din producția Grupului”, declara Peter Zeilinger, membru al directoratului OMV Petrom responsabil cu activitatea de Upstream.
Producția din zăcământul Sinoe este în prezent suspendată, iar sondele rămase pe platforma dedicată sunt puse în conservare, în condiții de siguranță.
Platforma marină «Gloria» a ajuns la limita duratei de viață după mai mult de 40 de ani de utilizare. OMV Petrom a contractat GSP Offshore, o companie românească, pentru serviciile de dezafectare a platformei.
Soluția de dezafectare a constat în repunerea în funcțiune a sistemului de ridicare/coborâre a platformei, poziționarea platformei «Gloria» pe o barjă de transport (GSP Big Foot 2) și tractarea acesteia până la țărm.”.
Ce mai avem astăzi din toate acestea?!
Desigur, avem studii care estimează că „între 2018 și 2040, dezvoltările din Marea Neagră vor fi contribuit suplimentar cu aproximativ 71,3 mld. USD la producția de bunuri și servicii a României”, avem Legea nr. 256 din 12 noiembrie 2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 964 din 14 noiembrie 2018 - care, evident, se cere insistent a fi modificată! -, și mai avem îndelung trâmbițata Lege pentru stabilirea măsurilor de protecție socială pentru consumatorul vulnerabil de energie!

Un motiv în plus de a retrăi, cu aceeași maximă intensitate, emoțiile, pe deplin justificate, acum 45 de ani. Generate, în schimb, astăzi de facturări aberante, argumente puerile și inginerii financiare strigătoare la cer.

Bibliografie:
  1. „Scânteia”, Anul XLVI, nr. 10599, vineri, 17 septembrie 1976, p. 2.
  2. https://www2.deloitte.com
  3. https://wwwomvpetrom.com˃gloria-reintoarcere-tarm
Sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc, Cota: 210/1976

Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
Citește și:
Lumea marinarilor Toamna albatroșilor de cursă lungă. Jigolea, Magdal, Ștefan, Urziceanu et Co
 

[1] „Petrol din adâncul mării”, în „Scânteia”, Anul XLVI, nr. 10599, vineri, 17 septembrie 1976, p. 2.

Ti-a placut articolul?

Comentarii