Lumea marinarilor Mai marii Mării Negre. O mărturie peste veacuri

Pe 25 iunie a.c. s-au împlinit 120 de ani de când echipajul răzvrătit al cuirasatului „Potemkin”, despre care am relatat în episoadele anterioare, a decis să se predea autorităților române. Intrat în portul Constanța sub comanda locotenent-comandorului Nicolae Negru, căpitanul portului Constanța, asistat de căpitanul Constantin Ciudin, comandantul Companiei pentru Apărarea portului, la ora 14.00 cuirasatul a ancorat în bazinului portului Constanța.
 
„Potemkin” cu echipaj românesc
După arborarea pavilionului românesc, noua comandă a cuirasatului a fost preluată de locotenent-comandorul Vasile Iorgulescu, comandant, căpitanul Constantin Ciudin, secund, căpitanul Gheorghe Munteanu, comandantul Artileriei, locotenentul Dan Zaharia, ofițer cu detaliile, sublocotenentul Nicolae Manolescu, șeful magaziilor de muniții şi medicul căpitan Mihail Gafencu.
La compartimentul Mașini au fost repartizați ofiţerii mecanici clasa I Gheorghe Lăpuşneanu, clasa a II-a Ilie Iordănescu şi clasa a III-a Ioan Gheorghiu şi Marin Pişlicaru.



„Toată Constanța e în picioare – relata Nițescu, corespondentul cotidianului „Adevărul”. Zeci de mii de oameni năvălesc în port; bărcile sunt luate cu asalt. Vasul «Potemkin» este invadat de lume care vizitează nava.
Pe careul ofițerilor unde au fost uciși ofițerii vasului «Potemkin» se văd urmele gloanțelor. Două cabine sunt cu totul în dezordine. Acolo au fost uciși doi ofițeri.
Multă lume cumpără panglici cu inscripția vaporului. Soldații sunt veseli și fraternizează cu românii.”.
 
Un detașament din Marina Regală l-a luat în primire și l-a conservat în bună stare până la sosirea escadrei ruse din Marea Neagră condusă de amiralul Pisarevski, căruia i l-a predat cu toată onorurile marinărești.

„Luându-se în primire bastimentul, s-a găsit o dezordine fără pereche: toate cabinele ofițerilor erau devastate, toate obiectele erau aruncate în neregulă și prezentau tabloul ce se vede după stingerea unui incendiu; aici un epolet, dincolo hârtii de corespondență, cămăși pătate de sânge, geamuri sparte, scaune rupte, uși sfărâmate, găuri de gloanțe, lăzi de pesmeți goale, toate aruncate în grabă; hamacele unele peste altele desfăcute, haine vechi de marinar aruncate deasupra unui rastel de arme; toate armele răspândite fără ordine și unele din ele încărcate; stupilele de artilerie aruncate în toate părțile; tunurile cu tragere repede încărcate cu proiectile; la magazii, grăunțe de pulbere aruncată amenințau grave nenorociri, pentru care s-a stropit cu apă de mare și  apoi măturat; o haină albă de preot pătată de sânge; într-o cabină de ofițer s-a găsit un deget învinețit de om. Într-un vraf de haine și obiecte s-a găsit o bucată de carne omenească. Afară de icoană, nimic n-a fost respectat.
 
Echipajul lui «Potemkin» a întocmit acest tablou și fiecare căuta să ia câte ceva ce i-ar fi putut aduce un beneficiu material. Gradele luară lucruri de o valoare mai mare, precum cronometre, sextante, diferite instrumente nautice, obiecte de artă din cabinele ofițerilor, pe care le vândură pe prețuri ridicole în Constanța, București și aiurea.
Marinarii vândură panglici, epoleți vechi, nasturi ofițerești, fotografii, pe care lumea le cumpăra ca amintire acestui eveniment.
În afară de câteva lăzi cu pesmeți, ceai, făină, au mai rămas la bord și doi boi vii.” – avea să relateze ulterior locotenent-comandorul Constantin Ciuchi.
În timp ce trupa rusă cobora pe scările din dreapta, iar echipajul român urca pe scările din stânga pentru a prelua cuirasatul, la magazia de muniții s-a declanșat un început de incendiu. Acesta a fost imediat localizat și stins datorită intervenției prompte a locotenentului Dan Zaharia, viitor contraamiral și senator, și a căpitanului George Munteanu, viitor comandor.
„Steagul regatului liber al României a fost împlântat ieri pe cuirasatul rus «Potemkin» - consemna ziarul “Adevărul”, sub titlul “Pe pământul libertății”, pe prima pagină a ediției sale de luni, 27 iunie 1905.
Cuirasatul e azi la dispoziția guvernului rus și astfel, grație vecinei sale libere, Rusia nu mai simte Marea Neagră în stăpânirea Vasului-fantomă și recapătă unul din cele mai formidabile cuirasate ale sale.
Acesta este serviciul de ordin internațional, pe care un regat mic, dar cuminte și de ordine, prin libertatea și independența sa, l-a putut face unui mare imperiu în prada anarhiei, și siguranței europene, în genere.”.

 
Eroi conjuncturali



Să fii stăpân, chiar și pentru o zi, pe liderul flotei ruse din Marea Neagră, este o șansă unică. De ea au avut parte subordonații locotenent-comandorului Vasile Iorgulescu, care ulterior au revenit pe diferite funcții în Marina Regală. Tabloul istoric al acelei zile de 25 iunie 1905 rămâne însă unul memorabil.
Ce nume celebre s-au aflat printre marinarii care au trăit, intempestiv și atât de intens, acest eveniment?
                                
Jos, la mijlocul grupului, Gheorghe Dumitrescu, ajuns, peste ani, contraamiral, fost atașat militar și naval în Anglia și acreditat atașat naval în Franța și Italia între anii 1935 și 1940.


În dreapta, jos, Scarlat Dinescu, absolvent al Școlii Copiilor de Marină din Galați, devenit profesor și doctor în fizică și matematică, și I. Rurar, viitor inginer.



La mijlocul grupului, plutonierul Constantin Tonegaru, fostul șef de echipaj al cuirasatului, viitor comandant de cursă lungă și reputat avocat în Baroul Ilfov, expert în drept maritim și litigii navale.
 
Printre mai marii Mării Negre, timp de o zi, s-au mai aflat sublocotentul Nicolae Manolescu, viitor comandant de cursă lungă în Marina comercială, Nicolae Ionescu, viitor șef de gară, I. Silvestru, renumit pilot fluvial pe Dunăre și C. Marinescu, viitor șef mecanic.
Dintre ceilalți 150 de membri ai echipajului, unii au ajuns comercianți iar alții pescari în Delta Dunării.
Despre modul în care au fost apreciați și recompensați aceștia, în episodul următor.
Bibliografie:

Sursa foto: Revista „Marea noastră”, Anul III, nr. 7-8/iulie-august 1934 & Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.


Citește și: