MARINA ROMÂNĂ SALUTĂ AMERICA Cu “Mircea” la New York (GALERIE FOTO)

 
Participantă la manifestările dedicate celebrării Bicentenarului SUA, în perioada 3 - 8 iulie 1976 nava-școală “Mircea” a onorat, la cel mai înalt nivel, activitățile oficiale organizate la New York și impresionanta paradă navală desfășurată pe fluviul Hudson.
 

Un labirint complicat de vele

Sâmbătă, 3 iulie, la ora 16.00, nava-şcoală „Mircea” era ancorată în dispozitiv în estuarul Gravesend Bay-Brooklin din New York. 


Vedetă în constelația marilor velere ale lumii, entuziastul Barry Cunningham, corespondentul publicației „New York Post”, reda cu umor atmosfera de la bordul navei-şcoală „Mircea”, cu un titlu pe măsură, „Două mâini verzi, tenurile la fel”: „La bordul lui „Mircea”. Beţi de insomnie şi suferind de rău de mare, doi tineri marinari de la Operation Sail se uitau astăzi spre casă, înspre cerul Manhattanului, de unde au învăţat câteva lecţii grele despre vânt şi mare la bordul acestui mare velier-şcoală românesc. Marinarii novici, aflaţi pentru prima dată la bordul unui velier oceanic, sunt Stevie Girton, un sea scout de 13 ani din Philadelphia şi acest reporter bătut de vreme. Stevie se află la bordul lui „Mircea” pentru că comandantul lui de la „Explorer Scout” (Cercetaşii exploratori” - n.n.) a scris o scrisoare guvernatorului anul trecut şi a primit o invitaţie pentru ca tânărul ciufulit să ia parte la călătoria marilor veliere spre portul New York de Ziua Independenţei 1976.

Fac parte din pasagerii bordului, încercând să pătrund în atmosfera misterioasă cu care marile veliere au înfierbântat întodeauna imaginaţia marinarilor. Nava schizofrenică se avântă prin vremea neprielnică precum fregata „Constitution” noaptea, propulsată de propria elice. Apoi, în timpul zilei, se îmbracă într-un labirint complicat de pânze pătrate de vele şi alunecă peste ape ca o fantomă cenuşie a trecutului.

Aud voci. Această dramatică schimbare de atmosferă exercită o puternică presiune emoţională asupra pasagerilor care vin pentru prima oară la bord. Fiecare nou venit la navă a auzit voci. Ecouri fantomatice se găsesc peste tot. Halucinaţii şi coşmaruri macabre. Şi multe dintre ecourile ciudate aparţin unor oameni ciudaţi.  „-Sus! Sus!” strigă maistrul cu vele către echipaj, îndemnându-i să se urce pe scările de frânghie şi pe crucetă.

Oamenii de pe punte transpiră şi mormăie ca şi când ar monta sau ar demonta un circ, ridicând marele catarg cu ajutorul unor prăjini născute din apă. Carena masivă de oţel a navei, atât de agresivă şi de serioasă când catargele sunt goale, pare acum uşoară ca un peşte, zburând deasupra valurilor ca nacela unui balon.
„- Vira! Mola!” strigă cadeţii români într-un glas, oferind versiunea lor vechilor cadenţe marinăreşti. Mă îmbrac în pantaloni scurţi şi fac o încercare democrată de a lua parte la munca desfăşurată pe nava comunistă. Dar, într-adevăr, îmi lipseşte vigoarea (sau stomacul) pentru a face pe luntraşul de pe Volga (sic!).
Aceşti băieţi muşchiuloşi se îndoapă de patru ori pe zi cu carne şi cartofi pentru a-şi menţine energia de piston. Iar eu nu pot ţine în mine nici o farfurie cu supă. Departe de şalupele cu motor, Stevie, „sea-scout-ul”, nu se simte nici el mai bine. „- De abia aştept să sar de pe navă şi să dau o fugă pe strada 42, pentru o coca şi un sandwich!” mi-a spus seara trecută, după o zi spectaculoasă de navigaţie cu toate velele împotriva sudului, 23 mile marine înaintea promontoriului lui Fire Island.
Pentru prima dată de când am plecat din Newport, marea în jurul nostru este lipsită de şalupe cu motor şi vase de pasageri zgomotoase. „Ţânţarii mărilor”, îi numea amiralul navei acum că plimbăreţii plecaseră şi se bucurau văzându-şi propriul velier maiestuos. Viceamiralul român Gheorghe Sandu şi-a gravat imaginea pentru totdeauna în memoria noastră prin faptul că a comandat cafea şi coniac, servite în ceşcuţe pe o tavă argintie, sub întreaga panoplie a velelor în apusul soarelui. Cât despre „sea scout”-ul Stevie, el a venit la bord la Newport crezând că se va distra pe teugă. Ideea era ca să înveţe cum cadeţii navali dintr-o ţară îndepărtată îşi strâng noaptea hamacele pentru a putea mânui velele dimineaţa.


Din nefercire, „Mircea” şi navele-surori din Operation Sail au dat peste o vreme destul de rea în afara coastelor Connecticut-ului, joi noaptea. Ceaţa deasă a şters imaginea oricărei nave în afară de aceasta. Iar Stevie a devenit un „sea scout” foarte verde. Băiatul necăjit în bluză de marinar se împleticea pe punte ca un aspirant beat, dând la peşte peste balustradă la fiecare cinci minute. Şi nu era singurul. Doctorul navei ne-a îndopat pe amândoi cu Dramamină. Mahmureala a persistat în timp ce ne apropiam de locul de ancoraj de la Grevesend Bay în această dimineaţă, apoi pregătindu-ne să intrăm în puternica coloană de veliere mâine, în amonte pe fluviul Hudson. Probabil că Stevie îşi merită sandwich-ul eroic după ce ajungem la cheul 84. Deoarece este o mare diferenţă în felul în care bărbaţii şi băieţii sunt trataţi pe un velier-şcoală.
Mulţi new yorkezi care se uită la procesiunea velierelor cu ocazia bicentenarului nu-şi dau seama poate că multe dintre aceste impunătoare veliere sunt ca „Mircea”, nave-şcoală. Raţiunea pentru care tinerii marinari sunt antrenaţi să ridice velele într-o epocă a submarinelor nucleare face parte din programul de revenire la lucrurile de bază în educaţia marinărească - ideea fiind de a confrunta cadetul, la o vârstă tânără, cu realităţile vântului şi mării.

În ceea ce priveşte poziţia mea oficială de reprezentant vizitator al presei americane, comandantul navei crede probabil că deja cunosc realităţile crude ale vântului şi mării. Astfel că m-a instalat într-o cabină de ofiţeri, unde sunt tratat ca un împărat dar mă simt ca şi cum aş fi dezarticulat. Am spus că primele simptome erau dureri de cap şi repede, iată că apare Florin, băiatul care avea cabina în grijă, purtând o bluză de gondolier şi balansând pe palma ridicată un platou argintiu. Pe platou se află un pahar de cristal cu insigna navei, mărginit cu filigran auriu, conţinând apă minerală. Pe o farfurioară de porţelan se află un şervet împăturit. Florin îşi îndreaptă arătătorul spre mijlocul şervetului, atrăgându-mi atenţia împrăştiată asupra unei pastile de aspirină. Mă îndoiesc că spectacolul lui Op Sail ’76 pregătit timp de cinci ani la un preţ de 70 de milioane $  pentru guvernele străine, reprezintă un ritual familiar pentru amiralul Sandu, care şi-a făcut ucenicia de cadet la bordul acestui velier acum 30 de ani.
Ora 2 este ora prânzului la „Mircea” şi deja am văzut meniul pentru 4 iulie. Amiralul vrea să gust câteva din gustoasele provizii pe care nava lui le păstrează în magazii: salam de Sibiu, un salam din Transilvania, brânză de Dobrogea şi sortimentul obişnuit de băuturi pe care îl găsim aici. Amiralul se îngrijeşte în mod special să încerc cel mai nou produs al său, ţuica, un lichior fermentat de pe malurile Dunării. Iată cum vom sărbători noi Ziua Independenţei!”.
 

România salută America

 
Duminică, 4 iulie 1976, Ziua de naştere a Statelor Unite, circa şase milioane de oameni, o puzderie de ambarcaţiuni de agrement şi 50 de nave militare din 27 de ţări au asigurat convoiului de catarge, aliniat la orele prânzului într-un impresionant dispozitiv de paradă, o primire grandioasă.
 

 
Parada navală a fost deschisă de U.S.C.G. „Eagle”. Deplasarea s-a făcut în amonte, pe Hudson, spre Spuyten Duyvil.
La 12.05 „Mircea” navigă în coloană, a 13-a navă în formaţie, între „Juan Sebastian de Elcano” şi „Tovarisch”.
La 12.10 nava trece pe sub Verrazano Bridge, moment în care cadeţii români desfăşoară velele. Armamentele rămân pe vergi pentru deja celebrul „salut al lui Ispas”.
La 12.30 s-a trecut prin faţa portavionului U.S.S. „Forrestal” (CV-59), pe puntea căruia de aflau preşedintele Gerald Ford şi alţi trei mii de demnitari. Odată ajuns în dreptul portavionului, ficare velier îşi ridica pânzele în semn de salut.
La ora 13.01 nava franceză „Duperre” (D 633) trage 11 salve de tun. „Mircea” salută cu echipajul la front.
La 13.39 nava se află travers în tribord grupul de clădiri Battery Park City. Se intonează imnul României. Echipajul salută la front. Armamentele vergilor se urcă în arboradă pentru salut.
La 15.30 nava trece pe sub podul „Washington”. După ce întoarce la 1 Mm în amonte de podul „Washington”, „Mircea” navigă în aval spre locul de acostare.
La 19.03 „Mircea” este acostat cu bordul tribord la cheul nr. 84.
 

New York-ul în sărbătoare

 
La New York programul a fost încărcat şi diversificat. Trei recepţii au avut loc la Clubul de Yachting din Brooklin, la New Jersey, oferită de Norman Murcer, om de afaceri în comerţul cu România şi la Departamentul Forţelor Navale ale S.U.A.

 
Pe 6 iulie, la ora 11.00, 40 de cadeți români în frunte cu căpitanul de rangul 2 Lucian Pană au defilat pe Lower Broadway până la City Hall.
Oficialitățile navei au participat la recepţia oferită de primarul oraşului New York. La recepţia organizată la bordul navei-școală “Mircea” au  participat generalul Ilie Ceauşescu, şase oficiali de la Ambasada României, ambasadorii Ion Datcu şi Nicolae M. Nicolae, precum şi membrii Ansamblului de cântece şi dansuri româneşti.
În după-amiaza zilei de 7 iulie, nava-şcoală „Mircea” a fost vizitată de 124 de membri ai comunităţii române din New York.
În seara zilei de joi, 8 iulie, „Mircea” s-a desprins de cheu, lăsând la travers în tribord Statuia Libertăţii.

Alături de reporterul Barry Cunningham şi fotoreporterul Jerry Yulsman de la „New York Post”, la bordul navei-școală “Mircea” s-au ambarcat şi Trien Jay cu soţia sa Ildico, preşedinta comitetului român din cadrul „Operation Sail ‘76”, domnul şi doamna Moritz şi Dick Frisch. 

 
Prima traversadă a Oceanului Atlantic și participarea navei-școală “Mircea” la Bicentenarul SUA au reprezentat un eveniment memorabil în cariera viitorilor ofițer de marină care au făcut parte din echipajul navei comandate de căpitanul de rangul 3 Eugen Ispas, viitor amiral, și un eveniment de referință în istoria relațiilor diplomatice dintre România și Statele Unite ale Americii.

 
Pentru conformitate, redăm câteva imagini reprezentative de la impresionanta paradă de pe Hudson.
 
Bibliografie: Marian Moșneagu, Niculae Ștefan, “România la Bicentenarul Statelor Unite ale Americii. Primul voiaj transatlantic al navei-școală «Mircea» 4 martie-30 august 1976”, Editura Militară, București, 2016

Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu 


Citește și: 

Lumea marinarilor Români pe mare au fost și fi-vor încă. Ziua Navigatorului la Constanța