Lumea marinarilor „Potemkin” bate în retragere. Reacția crucișătorului „Elisabeta”

Nici nu se iviseră zorii zilei deluni, 20 iunie 1905, când, la ora 4.35, torpilorul rus s-a îndreptat spre intrarea portului. Imediat, comandantul crucișătorului “Elisabeta” a ordonat deschiderea focului, trăgându-se cu tunul nr. 3 Nordenfeld un foc orb de avertisment şi un al doilea cu proiectil încărcat spre larg. Ulterior a dat ordin de începerea focurilor de către toate piesele din port asupra navei, însă s-a observat că instantaneu torpilorul a pus maşina înapoi cu toată viteza şi, luând largul mării, s-a retras lângă cuirasat, de lângă care nu s-a mai dezlipit până la plecare.


Se pare că acesta a avut intenţia să-l ameninţe pe „Psezuape”. Ulterior revoluţionarii s-au scuzat, spunând că au încercat să intre fără o prealabilă permisiune şi au motivat tentativa lor ca fiind cauzată de starea agitată a mării care suprasolicita nava şi personalul. Incidentul a fost raportat imediat Ministerului de Război.



În restul zilei a fost linişte; din arborada „Elisabetei”, cu luneta, s-a văzut un timp îndelungat echipajul strâns în ordine la pupa cuirasatului „Potemkin”, în consfătuire, probabil.


De mai multe ori şalupa cuirasatului a venit în port pentru a comunica cu căpitanul.




La ora 1.00, s-a văzut cuirasatul ridicând ancora şi, la 1.10, punându-se în mişcare cu torpilorul la remorcă. La un moment dat, a schimbat brusc drumul şi a pus capul spre intrarea portului. Imediat au fost îndreptate toate piesele de artilerie dintr-un bord asupra lui, gata de tragere în cazul vreunei agresiuni dar, după câteva momente, acesta a schimbat din nou capul şi, după mai multe ezitări, a luat drumul spre Est.


În cursul serii, la ora 20.30 în portul Galați a sosit neanunțat torpilorul rus 253, comandat de locotenentul Shmidt, venind de la Ismail.


La bordul său se afla colonelul Semnov, inspectorul Pescăriilor, care urma să se întâlnească cu consulul rus din localitate. 




 Așa cum a promis, torpilorul a plecat la ora 24.00.



O iscoadă țaristă


A doua zi, marți, 21 iunie, pe la ora 10.55, fiind semnalat un torpilor rusesc, imediat s-a dat „La posturile de luptă!”, toate piesele fiind gata de tragere; în acelaşi timp, a fost trimisă şalupa cu un ofiţer pentru a-i recunoaşte calitatea şi intenţia, deoarece sosirea acestei nave nu fusese anunţată.


La 11.25, torpilorul „Stremitelnîi”, comandat de căpitanul Ianowitz, a intrat în port, ignorând şalupa şi semnalele pe care aceasta i le făcea pentru a se opri.



La 11.50, a venit la bord comandantul acestui torpilor, însoţit de comandantul de la „Psezuape”, ambii fiindu-i prezentaţi comandantului Marinei, sosit la bordul „Elisabetei” în ajun, seara.
„Stremitelnîi” i-a comunicat că a venit în căutarea cuirasatului „Potemkin”  şi că are ordin de a-l soma să se predea sau, în caz contrar, să-l torpileze. Comandantul Marinei i-a întors vizita lui „Stremitelnîi”. Echipajul torpilorului era format în mare parte din ofiţeri.


La ora 2.00, „Stremitelnîi”a ieşit din port, după ce s-a informat asupra vizitei cuirasatului la Constanţa, luând drumul spre Sud.



La 2.15, generalul Angelescu a sosit la bord, cerând informaţii asupra vizitei acestui torpilor.


La 3.30, remorcat, „Psezuape” a ieşit din fundul portului, ancorând lângă crucişătorul „Elisabeta”.
Pe 22 iunie, la ora 12.20, ataşatul militar al Rusiei, locotenent-colonelul Zanchevici, a sosit la bordul „Elisabetei”. Aici s-a întreţinut cu comandantul Marinei şi cu comandantul crucişătorului, care comunica prin semnale convenţionale mişcările din largul mării.

La bord, dispoziţiunile de luptă au continuat atât ziua cât şi noaptea, toate piesele de artilerie fiind gata de tragere la ordin. La plecarea de la bord, comandantul torpilorului „Psezuape” şi ataşatul militar rus au convenit ca vasele regulate (rămase credincioase) să poarte la catarg un pavilion special alb, cu o cruce roşie.
Ziua de 23 iunie a trecut oarecum liniştită, fără  evenimente importante de semnalat. La far, postul de observaţie a continuat supravegherea, zi şi noapte, a navelor de la orizont.
Despre situația din portul Constanța înultima săptămână alunii iunie 1905, în episodul următor.

Bibliografie:
Marian Moșneagu, “Crucișătorul «Elisabeta» în campanie”, Editura Militară, București, 2012
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu, Arhivele Militare Naționale Române

Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.

Citește și:

Lumea marinarilorOdessa sub asediu. Răzmeriță pe cuirasatul „Potemkin”

Lumea marinarilor „Potemkin”șochează România. Panică la Constanța