Marina Română are numeroși eroi – ofițeri, maiștri, grade inferioare dar și marinari civili – căzuți la datorie, luptând cu îndârjire pe monitoarele și vedetele Escadrei de Dunăre, pentru izbânda visului Marii Uniri, la Turtucaia, Rasova, Topalu, Hârșova, Galați, Ismail și Sulina. De asemenea, ei s-au distins în baterii de artilerie sau ca infanteriști, pe frontierele de apă ale Dunării, Siretului și pe coasta maritimă. Alții au pierit ca piloți și observatori în luptele aeriene, în operațiunile desfășurate pe timpul Primului Război Mondial.

Pentru cinstirea memoriei lor, regele Ferdinand I a decretat ca numele ofițerilor bravi ai Marinei căzuți la datorie în Războiul de Reîntregire să fie înscrise ca pildă pentru urmași, cu litere de bronz, pe bordajul navelor de luptă ale Marinei României Mari.
 

        În această zi sfântă de pomenire a eroilor neamului, se cade să reamintim, la loc de cinste, pilda eroilor Marinei care, în Marele Război 1914-1918, și-au dat tributul alături de camarazii din trupele de uscat.
        „Și pe apă ostașul român a fost la înălțimea fratelui său de pe uscat” – afirma regele Carol al II-lea pe 27 mai 1931, la ceremonialul decorării monitoarelor și vedetelor fluviale de la Cernavodă.
        Și, într-adevăr, “dacă în războiul mondial cel mai mare procent de pierderi pe câmpul de luptă și boli l-a dat oștirea noastră, - în sânul ei, scăzând cei secerați de tifosul exantematic, recordul procentual al pierderilor îl deține Marina” – se preciza în pagina specială dedicată Zilei Eroilor de cotidianul central “Universul”.
Deși au lipsit angajările navale, marinarii au căzut atât în duelurile de artilerie dintre nave și bateriile de la uscat, cât și ca aviatori, artileriști, pontonieri, infanteriști.
 


Astfel, pe 25 august 1916 s-a stins din viață locotenent-comandorul Stihi Eugen, sfârtecat de obuze în ziua precedentă în luptele de la Turtucaia, pe puntea monitorului “Mihail Kogălniceanu”, al cărui secund era; în aceeași zi nefastă, căpitanul Dumitrescu Constantin și sublocotentul Ghiculescu Ioan au fost ciuruiți de mitraliere pe vedeta „Maior Grigore Ioan”, pe care unul era comandant, celălalt secund.
Pe 14 august 1916, locotenentul Stoicescu Nicolae, împreună cu doi fochiști și un marinar civil,  a fost aruncat în aer cu remorcherul „Ovidiu” care, remorcând o corabie spre port, a lovit o mină din barajele de protecție a portului Constanța.
La Mecica, pe 6 septembrie 1916 locotenentul Lepri Remus a fost răpus de explozia accidentală a 50 de mine de baraj.

Pe 30 decembrie 1916, locotenenții Vârtosu Constantin și Alexandrescu Ioan au fost uciși în dreptul Isaccei, de bombardamentul bateriilor inamice din Isaccea.
Pe 20 noiembrie 1916, la Topalu, sublocotenentul Axente Alexandru s-a scufundat cu o vedetă lovită de o mină plutitoare.
În slujba Aviației, au căzut la datorie, fiind răniți sau doborâți de gloanțele dușmane, locotenenții Gheorghiu Gheorghe (m. 30 mai 1918) și Hurmuzescu Mihail (m. 12 iunie 1919), respectiv  sublocotenenții Petrescu Șerban (m. 17 mai 1917) și Pavlescu Constantin (m. 30 august 1917).


Locotenentul de rezervă Pompilian Alexandru, împușcat de  bolșevicii ruși în timpul unei misiuni în cadrul Serviciului Transporturilor pe Prut, a decedat pe 3 decembrie 1917, în portul Leova.
Pe 26 septembrie 1916, sublocotenentul Isvoranu Alexandru a fost străpuns în ceafă de o schijă pe Insula Cinghinele.
Locotenentul de rezervă Asingher Bruno a decedat pe 31 octombrie 1917, la Galați.
 Sublocotenentul mecanic Atanasiu Cicerone s-a stins din viață pe patul de suferință, pe 22 iunie 1918 la Craiova, în urma rănilor căpătate.

Acestora li s-au mai adăugat doi ofițeri morți în accidente, precum și 6 maiștri militari și 353 de soldați, căzuți pe câmpul de onoare de la Turnu Severin până la Mare, precum și doi ofițeri, un maistru și patru marinari francezi.


În memoria lor, cele patru canoniere intrate în serviciul Marinei Militare la 15 ianuarie 1920, precum și alte nave maritime și fluviale interbelice au primit nume de eroi, unele transmise și la a doua generație de nave.
PIOS OMAGIU ȘI ETERNĂ RECUNOȘTINȚĂ EROILOR MARINEI ROMÂNE!

Bibliografie:

Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu

Despre Marian Moşneagu

Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).

Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.


Citește și: 
Lumea marinarilor Echipajul de onoare. Români generoși (GALERIE FOTO)