Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:20 20 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Cernavodă - Bogazchioi, aşezarea de la revărsarea Dunării (III)

ro

03 Oct, 2018 00:00 1482 Marime text
În perioada 1850-1900, localitatea Cernavodă s-a aflat sub administraţie otomană până în 1878, iar după acest an, va intra sub controlul autorităţilor române. La 1860, se construia o nouă biserică creştină, ce îl avea preot, la 1870, pe Dimitrie Chirescu, care, în anul 1872, înfiinţase o altă şcoală predând copiilor din localitate.
 

 
Din punct de vedere administrativ, în acelaşi an se forma un nou sub-district (müdürlük), format din Medgidia şi Bogazchioi, ce se afla sub conducerea hanului kabail Mehmet Bey.
Calea ferată ce stabilea legătura între Cernavodă şi Constanţa era de o însemnătate deosebită pentru judeţ. La Cernavodă se instalau maşini pentru descărcatul şi selecţionarea cerealelor ce aparţineau companiei britanice a lui Trevor Barkley. Aici se organiza un târg de cereale ce se ţinea în toate zilele toamnei, aducând venituri însemnate comercianţilor.
 
Britanicul Henry Barkley a locuit în Dobrogea în perioada 1857-1862, contribuind la finalizarea lucrărilor la calea ferată ce făcea legătura între Cernavodă şi Constanţa, fiind găzduit la Cernavodă, în casa unor români, rămânând surprins de curăţenia în care trăiau aceştia şi pe care îi considera foarte harnici. Gazda acestuia a fost ciorbagiul Vlad, care îi relata oaspetelui său că lupii îi uciseseră doi bivoli. O singură dată au consumat reprezentanţii delegaţiei engleze carne de bivol, atunci când un exemplar a căzut şi şi-a frânt gâtul. Foarte rar erau sacrificaţi bivolii pentru alimentaţie, fiind folosiţi la tracţiune, pentru lapte, dar şi pentru pieile lor. Până în anul 1860, localitatea avea denumirea de Bogazchioi, iar după această dată se va numi Cernavodă (traducerea din slavonă fiind aceea de apă neagră).
 
Cu prilejul Războiului Ruso-Turc desfăşurat în perioada 1877-1878, au fugit în baltă şi apoi au trecut în stânga Dunării 500 de locuitori ai  Cernavodei. Din cauza evenimentelor militare şi a stării de nesiguranţă pentru populaţie, în urma atacului cerchezilor, cei refugiaţi au rămas două zile, fiind găsiţi de trei nave greceşti şi trecuţi pe malul stâng al fluviului.
Dunărea nu a reprezentat o barieră, constituind o punte de legătură pentru românii din stânga şi din dreapta fluviului.
     
La Cernavodă, populaţia era puţin numeroasă, comerţul fiind aproape inexistent, existând doar tranzit de mărfuri, în această perioadă tulbure şi nesigură pentru locuitori.
La 16 noiembrie 1878, în documentele întocmite de reprezentantul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, localitatea Cernavodă avea statutul de oraş, cu 1.450 de locuitori, din care 650 erau români, 800 fiind de alte naţionalităţi, având o şcoală şi o biserică. În anul 1880, se continuau lucrările la frumosul edificiu al şcolii publice.
 
Lipsa lemnelor atât pentru autorităţile civile, cât şi pentru cele militare l-au determinat pe  prefectul Remus Opreanu să solicite aprobarea de urgenţă a acestora, urmând a fi procurate din ostrovul de lângă Cernavodă.
Colonelul Gorjeanu lua în primire administraţia, iar în anul 1879, sediul Protoieriei se mută la Cernavodă, ajungându-se la un conflict între clerul bulgar şi cel grec. La 1 mai 1879, Dimitrie Chirescu devenea subprotoiereu la Cernavodă.
 
Armata română era primită de preotul Chirescu, aflat în fruntea populaţiei, care s-a manifestat cu bucurie, având haine de sărbătoare, iar casele erau laminate şi pregătite de sărbătoare.
 
Şcoala a fost reînfiinţată, imediat după ce localitatea a fost ocupată de ruşi. Dimitrie Chirescu a fost obligat să oficieze serviciul divin în limba rusă, pe timpul acestei ocupaţii. Şcoala a funcţionat într-o cameră din spatele locuinţei preotului, construită în acest sens. Catedra era pe un piedestal înalt, lângă un perete al clasei, putând fi accesată pe o scară cu cinci trepte. Sub catedră se afla carcera, unde erau pedepsiţi cei indisciplinaţi sau cu rezultate slabe la învăţătură.
 
Veniturile oraşului Cernavodă erau în 1880, de 18.602 de lei, cheltuielile de 14.212 lei, iar excedentul de 2.800 de lei. În anul 1880, prefectul lansa două liste de subscripţii pentru construirea unei şcoli în Cernavodă.
M.S. Prinţul Carol I decreta: comuna urbană Cernavodă este autorizată „a percepe o jumătate decime asupra contribuţiilor directe către stat, peste una şi jumătate existentă, iar în total două zecimi”, actul fiind datat la 17 noiembrie 1880.
 
Prefectul de Constanţa era informat de D. Vlaicu, comerciant în Cernavodă, că primarul a refuzat să-i vândă o cantitate de peşte, icre şi altele, sechestrate pentru plata deficitului ce ar fi rezultat la licitaţia din rearendare pe contul său a venitului comunei din taxa colonialelor. Comerciantul Vlaicu nu-şi plătise taxele datorate primăriei, care însumau  7.999 de lei, aşa cum apare în nota telegrafică nr. 10.284, semnată de prefectul judeţului, Remus Opreanu.
 
În anul următor la 4 iunie 1881, a emigrat în Turcia o familie din Cernavodă, a cărei proprietate trecea în posesia statului. A. Goldstein, evreu, de profesie cherechegiu, şi Gheorghe Aluade, grec, ce avea profesie liberă, s-au stabilit la Cernavodă. După reintegrarea Dobrogei în cadrul României, tribunalul de ocol a fost transferat de la Medgidia la Cernavodă, în anul 1883, pentru scurt timp. Cheltuielile cancelariei portului Cernavodă erau de 7 lei şi 40 bani pe lună, lemne şi lumânări, 141 lei şi 11 bani, iar spesele de cancelarie şi iluminatul serviciului vamal alături de retribuţii erau de 240 de lei anual. Şeful de birou din cadrul Poliţiei Cernavodă, I. Bilciurescu, a fost transferat comisar, la Ostrov, la 10 aprilie 1880.
 
Ion Petrescu, va fi numit copist în cadrul Poliţiei Cernavodă, în locul lui C.P. Eftuşanu, al cărui loc va fi luat, după demisie, de către George Antonescu, la 7 octombrie 1880. Ulterior, prin Decretul Regal nr. 20.009, Dimitrie Crăiniceanu este numit poliţist în Cernavodă, în locul lui Dimitrie Cantuniani, care decedase. De asemenea, prin decretul Regal nr. 20.406, Ambrozie Bădulescu era numit poliţist în Cernavodă.
 
Populaţia localităţii era formată din bulgari, ţigani, evrei, greci şi un număr restrâns de turci.
 
O farmacie a fost deschisă de Atanasie Rădulescu, în anii 1882-1883, după ce obţinuse concesiunea prin Decretul regal nr. 1607 din anul 1881.
 
În anul 1885, se organiza la Cernavodă, de către autorităţile locale, o licitaţie privind închirierea gheretelor de măcelărie numerele 2, 3, 4 şi 5, precum şi pentru darea în antrepriză a băuturilor spirtoase şi a colonialelor. Fraţii Cohn înfiinţaseră în localitate prima fabrică de ape gazoase din Dobrogea, dovedind faptul că se făceau investiţii în oraş.
 
La inaugurarea lucrărilor la linia ferată Feteşti-Cernavodă şi a podului „Carol I”, la 14 septembrie 1895, suveranul României afirma că acesta este „cheia de aur a unui viitor strălucit”.
 
Pe linia Cernavodă-Constanţa, în centrul Dobrogei, se afla Medgidia, iar calea ferată realizată de englezi a fost răscumpărată de statul român în 1884. Pentru infrastructura podului s-au întrebuinţat 15.374 m³ de beton şi 3.206 m³ zidărie de piatră brută. Suprastructura avea 5.216 de tone şi a costat 3.902.108 de lei, iar infrastructura a costat 5.254.430 de lei. În total, investiţia a fost de 9.928.480 de lei.
 
În raportul general de stare al judeţului Constanţa din anul 1881, realizat de medicul judeţului, Ioachim Drăgănescu, Cernavodă avea 2.001 locuitori. În această perioadă, comuna urbană Cernavodă avea o poziţie militară importantă, fiind un punct strategic, unde ancorau şi navele comerciale. Bugetul comunei pentru exerciţiul 1888 – 1889 cuprindea la venituri 21.450 de lei, la cheltuieli 21.398,98 de lei, înregistrându-se un excedent de 51,02 lei. În bugetul comunei era prevăzută suma de 40 de lei pe lună pentru farmacia lui Atanasie Rădulescu.
 
În aprilie 1888, institutorul E. Constantinescu, ce avea clasele a III-a şi a IV-a, avea o leafă de 250 de lei pe lună, funcţionând la Şcoala de fete din localitate. La Şcoala de băieţi, funcţionau doi institutori, N. Arsenescu (la clasele a I-a şi a II-a) şi  A. Popilianu (la clasele a III-a şi a IV-a). Aceştia aveau o leafă de câte 250 de lei pe lună, iar cel de-al doilea mai primea încă 250 de lei, pentru funcţia de director pe care o deţinea. De asemenea, funcţiona şi o şcoală musulmană, frecventată de copiii turcilor şi tătarilor.
 
În anul 1889, Regele Carol I şi principele Ferdinand soseau la Cernavodă, unde erau întâmpinaţi de prefectul judeţului, colonelul Scarlat Scheletti, ce îi va însoţi la Constanţa, iar familia regală va fi primită în anul 1904, de către primarul Papaianopulo, cu pâine şi sare. La acest eveniment au luat parte 10.000 de persoane, printre care I.E. Popa, preşedintele Consiliului Judeţean, I.N. Roman, G. Golea, proprietar din Medgidia, Alexandru Ionescu, primarul oraşului Medgidia, dr. Ibrahim Themo, din Medgidia, E. Miclescu, subprefectul plasei  Medgidia. A fost organizată o defilare a 700 de călăreţi dobrogeni şi a 1.000 de căruţe, împodobite cu steaguri tricolore.
 
În anul 1890, localitatea avea 1.553 de locuitori, din care 817 erau bărbaţi, iar 736 erau femei. Dintre aceştia doar 450 erau ştiutori de carte. Structura etnică era următoarea: 780 români, 172 greci, 96 bulgari, 3 ruşi, 19 prusieni, 6 germani, 13 unguri, un francez, 5 italieni, 3 englezi, 405 turci şi tătari, 50 s-au declarat alte naţii. Ocupaţiile lor erau agricultura (121), meseriile (61), industria (7), comerţul (56), profesiile libere (65), muncitori (104), iar servitor (37).
 
În anul inaugurării podului de la Cernavodă, de peste Dunăre, populaţia oraşului era de 2.235 de locuitori, pentru ca în anul 1905, populaţia oraşului să se cifreze la 2.355 de suflete, iar în anul 1912, trăiau în localitate  5.743 de locuitori.
 
În localitate era necesară construirea unui spital comunal, deoarece aici se putea trata paludismul, cauzat de bălţile de pe valea Kara-Su, dar putea să deservească şi localităţile rurale din jur.
 
La conducerea localităţii s-au aflat oameni de ispravă care au revigorat aşezarea de la Dunăre. Printre aceştia s-au numărat:
  • Calfa Gheorghe (1878-1880; 1882-1883; 1887-1889), comerciant
  • Memet Efendi (1880-1881; 1883-1887), comerciant
  • Leon Butter (1887-1888), avocat
  • D. Bărbulescu (1898-1890), secretar al Primăriei
  • I. G. Popa, (1890-1891; 1897-1898), agricultor
  • Căpitanul I. Machedon, (din iulie 1891- octombrie 1891)
  • Athanasie Rădulescu (1891- 1892; 1894-1897; 1900-1901; 1905-1907), farmacist
  • Nicolae D. Chirescu (1898), avocat
  • Hristu Farmachi, (1893-1894), comerciant
  • Ghiţă Calu, (1898-1900; 1912-1913), comerciant.
 
Perioada de avânt economic al oraşului a avut loc între 1880-1896, când au fost construite o serie de clădiri publice, podul peste Dunăre, biserica, şcoala, spitalul, cazarma şi mai multe fabrici, care au asigurat veniturile necesare dezvoltării oraşului dunărean.
 
Surse bibliografice:
 
Adrian Ilie, Valea Kara-su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Medgidia, 2007.
Costantin M. Boncu, Şcoli româneşti în Dobrogea(secolul XVIII-1878), în S.A.I., 37-38, 1978
D. Niţescu,  Şcoala românească în Dobrogea până la 1878, în Lamura, 9, nr. 6, 1928, p. 162.
***Arhiva Mihail Kogălniceanu, mss.,  XVI, din 2 octombrie 1879, aflat la Biblioteca Academiei Române Bucureşti.
A.N.I.C., fond M.A.I.D.A.,dosar nr. 163/1880
Bugetul general al Dobrogei, Imprimeria Statului , Curtea Şerban Vodă, 1879, aflat pe microfilm la Biblioteca Judeţeană „I.N.Roman” Constanţa.
 „Farul Constanţei”, nr. 18, din 1 iunie 1885.
Petru Bogdan, Opera lui Anghel Saligny, M.O. Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1931
Premise ale formării pieţei economice unitare româneşti. Documente 1862-1914, doc. 189, din 20 aprilie 1900
S.J.A.N.C , fond Direcţia Navigaţiei Maritime Constanţa, dosar nr. 5/1900
 „Farul Constanţei”, II, nr. 81, din 28 februarie 1882
A.N.I.C. , fond M.A.I.D.A., dosar nr. 140/1888
Idem., fond M.C.I.P., dosar nr. 293/1888
„Dobrogea”, I, nr. 1, din 10 septembrie 1889
 „Farul”, I, nr. 24, din 24 mai 1904.
A.N.I.C., fond D.G.S., dosar nr. 1564/1890, f. 18.
Ioan I. Muşat, op. cit., p. 18;
S.J.A.N.C., fond Primăria Constanţa, dosar nr. 11/1889, f. 48-49.
 
Surse foto:
  • Anuarul dobrogean pe anul 1911. Constanţa şi Tulcea
 
  • Petru Vulcan, Albumul naţional al Dobrogei.1866-1877-1906, Tipografia Regală, Bucureşti
 
  • Colecţia prof. Adrian Ilie
 
Despre Adrian Ilie

Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.

 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea Cernavodă - Bogazchioi, aşezarea de la revărsarea Dunării (I) (galerie foto)
 
Cernavodă - Bogazchioi, aşezarea de la revărsarea Dunării (II) (galerie foto)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii