Portul Constanța la 130 de ani de la debutul lucrărilor de modernizare (16 octombrie 1896 - 16 octombrie 2026). Recuperarea istoriei

Unirea Dobrogei la România prin Tratatul internațional stabilit de Marile Puteri ale Europei în cadrul Congresului de la Berlin (13 iulie 1878) a repoziționat locul și rolul geopolitic al Dobrogei și României în spațiul Mării Negre și a căilor maritime internaționale.
Pentru conducerea României, domnitorul Carol și guvernele care s-au succedat după 1878, integrarea și dezvoltarea regiunii dintre Dunăre și Marea Neagră s-au bazat pe pivotul transporturi. Două obiective, portul Constanța și podurile peste Borcea și Dunăre au devenitprioritare. Trebuiau pentru început rezolvate două probleme: răscumpărarea portului Constanța și a liniei ferate Cernavodă – Constanța.Cele două obiective erau administrate de firma britanică „Danube and Black Sea Railway and Kiustenge Harbour Company Ltd.”. După discuții în Parlament, la 21 mai 1882 s-a votat „Legea privind răscumpărarea de către statul român a căii ferate Cernavodă-Constanța și a lucrărilor în portul Constanța concesionate la 1857 Companiei Danube and Black Sea Railway Company Limited”.[1] Cadrul legislativ a permis trecerea la a doua etapă, întocmirea de studii și proiecte pentru construirea și modernizarea portului.

În prima fază s-a apelat la specialiști în lucrări portuare de talie internațională, inginerul Charles Hartley, O. Franzius, Voisin-Bey. Respectivii au prezentat proiecte care nu au întrunit cerințele Ministerului Lucrărilor Publice. A fost nevoie să se constituie la nivelul respectivului minister un serviciu pentru studierea, proiectarea și executarea lucrărilor în portul Constanța. Și-a asumat întocmirea proiectului inginerul I.B. Cantacuzino. Au adus îmbunătățiri ing. I.Gh. Duca și Anghel Saligny. S-au alcătuit două proiecte. Proiectul general care cuprindea toate lucrările precizate în caietul de sarcini, estimate la 25.400.000 lei aur, o sumă foarte mare care nu exista în bugetul țării. După analize s-a propus Proiectul restrâns prin care urma să se realizeze 70-80% din totalul lucrărilor. Costurile erau de 12.388.023 lei.
Pentru realizarea lucrărilor s-a lansat o licitație internațională câștigată de antreprenorul francez A. Hallier. Contractul a fost semnat la 28 iunie 1895. Încă de la început antrepriza A. Hallier a înregistrat întârzieri și abateri de la precizările caietului de sarcini.

Cu toate acestea autoritățile centrale și locale au pregătit festivitatea inaugurării oficiale a lucrărilor prin punerea pietrei de temelie la baza digului de larg, moment ce semnifica începerea etapei de construire și modernizare portului Constanța, eveniment de importanță națională. S-a ales ziua de 16 octombrie 1896. Pregătirile momentului festiv au început cu multe zile înainte. Constanța a îmbrăcat haine de sărbătoare în întâmpinarea înalților oaspeți, familia regală, membri guvernului, conducerea Parlamentului, Înaltul Cler, autorități locale, inginerii I.B. Cantacuzino, I.Gh. Duca și Anghel Saligny ș.a.

Casa Regală a publicat pe 15 octombrie 1896 „Programa serbării pentru punerea pietrei fundamentale a Portului Constanța în ziua de 16(28) octombrie 1896”.[2]
La ora 7.00, miercuri 16 octombrie 1896, din gara Sinaia, Regele și Regina cu însoțitori au plecat cu trenul regal spre Constanța. După trei ore trenul a oprit în gara Mogoșoaia, frumos împodobită. Mulți locuitori au venit să-și manifeste sentimentele de adorație a suveranilor. Un cor de copii din satele mai apropiate au intonat imnul național, iar Carol I și Elisabeta au primit buchete de flori. Următoare oprire a trenului s-a făcut la Ciulnița. Gara era aranjată cu flori, erau prezente autoritățile județelor Ialomița și Călărași și mulți locuitori. La oprirea trenului, elevi de gimnaziu din Călărași au intonat imnul „Trăiască Regele”, populația prezentă și-a exprimat bucuria prin „entuziaste aclamații”. Regele și Regina au coborât din vagonul regal. Autoritățile județene, membrii Consiliului Comunal, primarul, clerul, medici și doamne din Călărași au oferit monarhilor „multe și frumoase buchete de flori”. Suveranii s-au întreținut cu personalitățile locale. La ora 11.45 s-a servit dejunul. Au fost invitați suitele, prefecții județelor Ilfov și Ialomița, inginerul Anghel Saligny.
Trenul a oprit la ora 12.30 în halta Cernavodă-Pod, unde garda de onoare a Batalionului 5 Vânători a salutat pe Rege și Regină, cernavodenii prezenți și-au exprimat călduros omagiile „Augustei Familii Regale”. Următoarea staționare s-a făcut în gara Saligny. Comandantul Diviziei Active a Dobrogei, generalul Poenaru și prefectul județului Constanța au salutat pe Suveran și i-au prezentat scurte rapoarte, după care s-au alăturat celor prezenți în tren. Trenul regal a pornit spre gara Medgidia, următorul popas. Familia regală a coborât pe peron. Primarul și Consiliul Comunal au oferit pâine și sare Suveranilor. Locuitorii  orașului și mulți săteni s-au manifestat bucuroși că familia regală „s-a oprit în gara lor”. Conform programului, la ora 14.30 trenul regal a ajuns în gara Constanța, frumos amenajată. Pe peron erau prezenți membrii ai guvernului cu soțiile, Președintele Camerei și Senatului, președintele Curții de Conturi, Consiliile județean și comunal, viceconsulii atașați la Constanța, clerul ortodox, reprezentanți ai comunităților conlocuitoare, musulmană cu muftiul și cadiul, greacă, bulgară și israelită. Pe peron se afla garda de onoare din Batalionul 6 Vânători, mai mulți generali, cu poziții de comandă în trupele de uscat, inclusiv generalul Ion Murgescu, comandantul Marinei Militare. Regele a trecut în revistă garda de onoare, după care primarul Constanței a rostit cuvântul de bun venit și a oferit pâinea și sarea, după tradiție. S-au oferit buchete de flori.

După scurtul moment, Regele și Regina, personalitățile invitate au plecat cu trăsurile spre portul Constanța, escortați de un escadron de călărași. Străzile erau împodobite cu arcuri de triumf, stâlpii îmbrăcați în ghirlande și steaguri „care se încrucișau deasupra străzilor, dând un aspect frumos și sărbătoresc”.[3]Pe traseu, de o parte și alta a străzilor, șiruri de militari asigurau trecerea trăsurilor și limitarea numeroșilor constănțeni până la linia de unde puteau ovaționa și arunca flori.

După cum precizează comunicatul Casei Regale „stradelele erau înțesate de o mare mulțime de lume, venită a saluta cu respect și iubire pe Augusta Familie Regală”.[4]Elevii aruncau flori spre suită, iar corul intona imnul național. În Piața Independenței (denumită ulterior „Piața Ovidiu”) numeroși elevi români, turci, tătari fluturau steagurile tricolore și ovaționau oficialitățile.
La intrarea în port așteptau să salute invitații ministrul Lucrărilor Publice, Constantin I. Stoicescu, însoțit de inginerii cu responsabilități, conduși de I.B. Cantacuzino, directorul lucrărilor, personalul tehnic. Era prezent și inginerul A. Hallier.
Între navele prezente în port se remarcau crucișătorul „Elisabeta” și bricul „Mircea”, toate cu marele pavoaz ridicat. Crucișătorul „Elisabeta” a salutat prezența înaltelor oficialități cu 21 salve de tun, iar bisericile din oraș au tras clopotele. Erau prezenți numeroși constănțeni care fluturau stegulețe.Ceremonia început cu slujba religioasă oficiată de episcopul Partenie al Dunării de Jos cu un numeros sobor de preoți.

Următorul moment a constant în citirea de către ministrul Stoicescu a documentului inaugurării:

„NOI
CAROL I
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională

REGE AL ROMÂNIEI
În anul mântuirei 1896, în a 16-a zi a lunei Octombre, am pus piatra de temelie pentru construirea Portului Constanța, pe țermurile Mărei Negre.
Dumnezeu dăruindu-Ne, în domnia Noastră asupra acestei țeri, nu numai ani de glorie, ca împreună cu viteaza Mea oștire să-i pot da independența și o pozițiune statornică, dar și ani de pașnică domnie, am lucrat cu râvnă și stăruință pentru înflorirea și prosperitatea României.
Înmulțind căile de comunicațiune și rețeaua căile ferate unind cele duoe țermuri ale Dunărei prin podul de la Fetesci – Cernavodă, luata-Am hotărârea ca aceste temeinice și nepieritoare lucrări să fie desăvârșite prin întemeierea unui port la țermurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai depărtate, comerciul a găsit un loc de adăpost, unde atâte monumente istorice, ne aduc aminte veche dominațiune a strămoșilor noștri Romani, și unde și-a sfârșit zilele marele poet Ovidiu.
În al 30-lea an al domniei Mele și al 15-lea al fondării Regatului, am pus astăzi piatra de temelie a acestei însemnate lucrări față fiind Majestatea Regina, Altețele lor Regale, Principele și Principesa României, Înaltul Cler, miniștrii lui, președinții și vice-președinții Corpurilor Legiuitoare, înalți demnitari ai statului și corpul tehnic.
Nădăjduim că Dumnezeu ne va ajuta să desăvârșim în liniște și fericire lucrarea începută astăzi, care va duce peste Mări numele Românilor și va înlesni în toate vremurile transportul bogățiilor acestei țeri.
Spre amintire, am subscris acest document îndouit exemplare, din cari unul se va așeza în piatra de temelie, iar cel alt se va păstra în Arhivele Statului”(Sic!).[5]
Documentul a fost semnat de Regele și Regina, de principii Ferdinand și Maria, marele duce Boris Vladimirovitz, înalți demnitari, personalitățile corpului tehnic.
Onoarea de a fixa documentul introdus într-un tub de sticlă a revenit lui Carol I. A așezat, în sunetul produs de salvele de tun și a muzicilor, tubul în blocul de beton de 40.000 kg. Cu mistria în mână s-a fixat o placă de marmură pe care era incripționat 1896 Octombre 16. Cu ciocanul a bătut simbolic. Au fost invitați să bată cu ciocanul Regina, Principii, ducele Vladimirovitz. Cu macaraua puternică, blocul a fost așezat la temelia digului care urma să fie construit.
Singurul care a luat cuvântul după acest moment a fost muftiul cultului musulman. Și-a exprimat fericirea „de a fi și noi, țera și națiunea română” (Sic!) pentru ca sub conducerea Regelui să evolueze pe calea progresului și bunăstării. Muftiul a accentuat că „mă simt fericit a presinta din partea mea și în numele frațilormei musulmani, mulțumirele mele cele mai respectoase. Noi suntem un popor fericit”.[6]
Inginerul I.B. Cantacuzino și A. Hallier au adresat invitație Suveranului să viziteze șantierul. A participat numai Regele Carol și însoțitorii. Monarhul s-a interesat de tehnologia fabricării betonului și cum se construia macaraua plutitoare. Regele a ținut să vadă portul, după care cu trenul regal a mers la Canara, de unde se aducea piatră și se fabrica varul. Aici a asistat la procesul sfărâmării pietrei, a văzut dormitoarele muncitorilor, în care se puteau caza 600 de lucrători. S-a reîntors la Constanța pentru banchet.
Pe timpul vizitei la Canara, Regina, Principii și ducele Vladimirovitz s-au urcat la bordul crucișătorului „Elisabeta” pentru o excursie în largul mării. Ceilalți invitați s-au ambarcat pe nava „Cobra”.
Banchetul s-a organizat la Cazinoul vechi. Aici au rostit alocuțiuni Constantin Stoicescu, ministrul Lucrărilor Publice, care l-a omagiat pe Suveran pentru realizările din domeniul transporturilor din Dobrogea și a schițat programul de navigație și executarea lucrărilor din portul Constanța.
Carol a dresat mulțumiri pentru cuvintele rostite și a precizat: „Mărețul pod peste Dunăre ne-a deschis drumul spre Mare, viitorul port ne va asigura în toate vremurile comerciul cu țerile cele mai depărtate/.../ doresc să inaugurăm într-un timp nu prea lung noul port, care va deveni un izvor de bogăție pentru Țeară, mai ales când putem atrage o parte din traficul între Englitera, India și Australia, fiind că linia Londra – Constanța – Alexandria este astăzi dintre toate cea mai scurtă; ea este străbătută în 111 ceasuri; aceasta este un rezultat care ne poate umple de cea mai vie mulțumire” (Sic!).[7]
Familia regală și invitații au plecat la ora 20.30 însoțiți de un escadron  de călărași la gară. Pe traseul iluminat constănțeni în număr apreciabil l-au salutat din nou pe Rege și Regină, pe invitați.
De la Constanța s-a plecat cu trenul. Conform programului, s-a oprit în gara Anghel Saligny, unde a staționat peste noapte. Suveranii au dormit în tren. Dimineața la ora 5.00 trenul regal a plecat la București. La ora 8.30 a ajuns în stația Mogoșoaia unde Regele a fost așteptat de primul-ministru Dimitrie A. Sturdza și ministrul Lucrărilor Publice. A plecat cu trăsura la București, iar Regina și însoțitorii au continuat cu trenul deplasarea la Sinaia.
Antrepriza Hallier nu și-a respectat obligațiile programului de construcție deși primise banii, dar solicita în continuare sume mai mari. S-a ajuns la un proces, care i-a adus lui Hallier importante venituri. Contractul cu această firmă a fost întrerupt. Guvernul a decis să continue în regie proprie lucrările. A fost numit la conducere inginerul Anghel Saligny care a imprimat un ritm alert construcțiilor. S-au ridicat marile silozuri, prin care urmau să treacă cerealele României spre piețele internaționale. S-au finalizat și instalațiile pentru exportul produselor petroliere.
Portul a fost inaugurat oficial la 27 septembrie 1909 în prezența Regelui Carol I și a membrilor guvernului. S-a dat citire unui act comemorativ în numele lui Carol I. În document se sublinia: „...am avut grijă înainte de toate de a asigura isprăvirea lucrărilor pentru exportul cerealelor și petrolului care reprezintă 85% din exportul țării”.[8]
Două exemplare ale actului au rămas în port, unul încastrat în zidul Farului Carol I, altul în zidul dinspre mare a primei magazii cu silozuri. Al treilea s-a depus la Arhivele Statului.
Desigur lucrările au continuat și în anii următori. Până în 1916 s-au cheltuit 69.778.943 lei aur, adică 2.250.933.645 lei cu lucrările din port.
Lucrări de sistematizare de amploare s-au realizat în anii ’60 ai secolului trecut când s-a trecut la noua etapă de dezvoltare a portului, prin câștigarea asupra mării a unei incinte de 523 ha, pentru acvatoriu și teritoriu.
În anii 1975-1976 în condițiile creșterii traficului maritim, a exporturilor și importurilor României s-a pus problema unui nou port maritim. S-au căutat mai multe soluții. S-a aprobat ridicarea noului port spre sud, spre Agigea, unde urma să debușeze și Canalul Dunăre-Marea Neagră. Portul Constanța-Sud fiind în fapt o extindere de mari proporții a portului existent.[9]
Evoluția portului Constanța, sub aspectul modernizării și evoluției traficului naval și comercial a depins de geopolitica României, de regimurile politice care s-au succedat în cei 130 de ani. Datele statistice arată creșteri spectaculoase ale traficului de export-import și ale mișcării maritime.
Apropierea marcării împlinirii evenimentului din 16 octombrie 1896 îmi oferă prilejul să rememorez cum s-a organizat Centenarul de la inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție a Portului Modern Constanța, cu atât mai mult cu cât am avut o contribuție la pregătirea programului în calitate de membru al secretariatului Comitetului.
În urma discuțiilor cu directorul general, regretatul inginer Vasile Pistolea s-a constituit Comitetul de organizare și s-a întocmit programul evenimentelor. Dat fiind rolul portului Constanța în plan național și internațional, Centenarul inaugurării oficiale a lucrărilor de construcție s-a organizat sub înaltul patronaj al Președintelui României, Ion Iliescu.



Comitetul de organizare:
Președinte de onoare – Aurel Novac, ministru Transporturilor;
Director Comitet – Vasile Pistolea, director general al Administrației Portului Constanța;

Membrii: - Dumitru Arsenie, rectorul Universității „Ovidius” Constanța;
Daniel Bădină, șef serviciu D.G.T.M. București;
Eugen Bâr, director Romtrans București;
Haralambie Beizadea, director C.P.L.M.C. Constanța;
Ion Bivolaru, deputat Parlamentul României;
Petre Chirobocea, prefectul județului Constanța;
Corneliu Cristescu, Cpt. rang I, comandantul Academiei Navale;
Dumitru Dinu, rectorul Institutului de Marină Civilă Constanța;
Lucian Florea, ÎnaltPreasfințitul Episcop al Tomisului;
Teodor Groza, secretar de stat Ministerul Transporturilor;
Rotaru Jipa, director Muzeul Marinei Române;
Șerban Mihăilescu, secretar de stat Ministerul Transporturilor;
Constantin Moldoveanu, director S.C.H. Constanța;
Ion Munteanu, director Arhivele Statului Constanța;
Alexandru Pașnicu, director INCETRANS București;
Doina Păuleanu, inspector șef Inspectoratul Județean pentru Cultură Constanța;
Costel Petre, președinte F.N.S.P.;
Adrian Rădulescu, director Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța;
Gheorghe Spălățelu, director Poșta Română;
Ilie Ștefan, contraamiral Liga Navală Română;
Ștefan Sevastian, director Administrația Canalelor Navigabile;
Virgil Stoica, contraamiral prim-locțiitor șef Statul Major al Marinei Militare;
Jorj Unciuleanu, director Căpitănia Zonală Constanța;
Dumitru Constantin-Zamfir, director Biblioteca Județeană Constanța;

Secretariat:
Valentin Ciorbea, profesor Academia Navală „Mircea cel Bătrân” Constanța;
Romeo Ciortan, director I.P.T.A.N.A. București;
Mihai Enache, director financiar A.P.C. R.A.;
Stoica Lascu, cercetător științific Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța;
Gheorghe Naumof, director D.G.T.M. București.
În programul de amenajări s-a prevăzut reînnoirea Farului Carol I marcat de intemperiile vremurilor și remontarea efigiei Regelui Carol I, dată jos după instalarea regimului comunist la putere. Cuibul Reginei, clădire ridicată de portuari la capătul digului de larg pentru Regina Elisabeta, îndrăgostită de Mare, a fost renovată și s-a amenajat Muzeul Portului Constanța.
Programul manifestărilor din zilele de 14-16 octombrie 1996
Locul manifestărilor Administrația portului Constanța

Program:
14 octombrie: - sosirea participanților, înregistrare;
                                    - orele 20.00-21.30 - recepție de bun venit;
15 octombrie: orele 10.00 – teme cu conținut aniversar, rememorarea datelor importante în istoria portului;
                                    - orele 11.30 – pauză;
                                    - orele 12.00 - lansarea cărții Portul Constanța 1896-1996, autor Ciorbea Valentin;
                                    - vernisajul expoziției de pictură;
16 octombrie: - orele 10.00 - dezvelirea unei plăci comemorative;
                                    - ora 10.30 – inaugurarea navei de măsurători hidrografice „Anghel Saligny”;
                                    - orele 11.00 -  vizita portului;
                                    - ora 12.45 – inaugurare Muzeul Portului;
                                    - orele 13.30 – depunerea de coroane de flori la statuia lui Anghel Saligny;
                                    - orele 14.00 – masă festivă la Cazinou.
Preocupat de evoluția Portului Constanța, în anul 2007, am inițiat volumul de studii Portul Constanța, între tradiție, actualitate și perspective, Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, 2007, 468 p. la care și-au adus contribuția și specialiști din conducerea portului. Constituie o lucrarea importantă pentru cei interesați de diverse aspecte ale activității portuare.
Anii au trecut, ne găsim în 2026 când se vor împlini 130 de ani de la evenimentul desfășurat la 16 octombrie 1896. În dorința de a-mi împărtăși experiența organizării Centenarului modernizării Portului Constanța și a cunoaște poziția conducerii portului am adresat scrisoarea de mai jos. Aștept un răspuns din partea conducerii Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța.
 
Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea
Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România
Contact: email – valentinciorbea@yahoo.com
Tel. 0747295904
 
 
Stimate Domnule Mihai Teodorescu, Director General al Companiei Naționale
Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța
 
 
Întru-cât anul viitor, pe 16 octombrie 2026, se vor împlini 130 de ani de la inaugurarea oficială a lucrărilor de modernizare a Portului Constanța în prezența Regelui Carol I, a familiei regale și înalte oficialități ale statului român, cred că se impune marcarea evenimentuui istoric.
Vă precizez că la împlinirea Centenarului am fost membru al colectivului care a stabilit programul manifestărilor, sub conducerea regretatului inginer Vasile Pistolea, Directorul Administrației Portului Constanța.
Am propus și s-au inclus în program următoarele activități: realizarea Muzeului Portului, refacerea Farului Carol I și așezarea efigiei regelui pe locul din care fusese dată jos de comuniști. Am scris și s-a tipărit monografia Portul Constanța 1896-1996. La propunerea mea, s-a aprobat ca 16 octombrie să fie declarată Ziua Portului Constanța.
Dacă veți agrea propunerea mea de sărbătorire a celor 130 de ani de parcurs modern al Portului Constanța, aș fi onorat să vă prezint într-o audiență opiniile mele privind pregătirea și organizara evenimentului.
Aștept cu interes poziția Domniei Voastre.
Cu aleasă considerație,
 
1.10.2025                                                                                           
Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea
 
 

---