8 martie la Constanța, de-a lungul timpului!! Ziua Femeii, „Apus de soare” la Constanța și un scriitor al mării

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Astăzi, ni se propune o filă din 8 martie! Inițiativa instituirii unei Zile Internaționale a Femeii a fost lansată în anul 1910, la Conferința Internațională a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, iar meritul acestei idei îi era atribuit activistei germane Clara Zetkin. Prima Zi Internațională a Femeii a fost marcată în 1911, în statele vest-europene, dar nu pe 8 martie, ci pe 19 martie. Data a fost modificată după evenimentele din 1917, când, în Rusia, femeile au declanșat o grevă pe 23 februarie (calendar vechi), echivalentul datei de 8 martie în calendarul nou. În 1975, Organizația Națiunilor Unite a recunoscut oficial 8 martie drept Ziua Internațională a Femeii, în cadrul Anului Internațional al Femeii.

Referitor la începuturile sărbătoririi dedicate femeilor, în articolul „8 martie – Ziua Internațională a Femeii”, publicat pe 7 martie 1954 în ziarul Înainte se arată: „S-au împlinit 44 de ani de la cea de a doua conferință internațională a femeilor socialiste din Copenhaga, cînd s-a hotărât ca la 8 martie, în fiecare an, să se sărbătorească Ziua Internațională a Femeii. Rolul istoric pe care l-a avut această hotărîre, este acela că a unit și mai mult femeile din lumea întreagă în lupta pentru drepturi, pentru fericirea copiilor, pentru viață”.

În țara noastră, celebrarea zilei de 8 martie se face constant după anul 1948, când femeii îi sunt lăudate realizările muncitorești, îi sunt apreciate rolurile de mamă și soție și îi sunt dedicate manifestări culturale. În perioada comunistă, această zi era percepută și celebrată mai degrabă ca Ziua Mamei, accentul fiind pus pe rolul matern al femeii și pe omagierea mamelor. În presa vremii apar pagini întregi dedicate femeilor și rolului acestora în societate, pline cu articole de propagandă socialistă, dar nu lipsesc nici poeziile, caricaturile sau rebusurile cu această tematică.

„Ziua femeii este deopotrivă și ziua bărbaților, în măsura în care femeia este mama, sora, logodnica, soția noastră, tovarășa de zile bune și de zile negre, sprijinul celor mai nobile nădejdi. De ziua femeii, adresez minunatei noastre tovarășe cele mai calde urări de fericire”, este mesajul de felicitări semnat de Sică Alexandrescu, „artist al poporului”, publicat printre altele în numărul din martie 1970 al revistei Femeia.

Teatrul Elpis a găzduit pe  8 martie 1925 o reprezentație de gală a Teatrului Național din București, realizată cu ocazia jubileului de 50 de ani de teatru ai marelui actor român, maestrul Constantin I. Nottara (1859-1935). Piesa oferită publicului constănțean a fost Apus de Soare, zguduitoarea dramă a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea.


Din ziarul Dacia aflăm că în afara maestrului, rolurile au fost asigurate de alți mari actori ai țării - Critico, Orendi, Melișanu, Romano, și de mari actrițe, precum doamnele Nicolau, Ciuceanu și Buziganu. De asemenea, a impresionat și domnișoara Voluntaru "talent tânăr" din Constanța. Trupa de actori de la Național se aflau, cu ocazia jubileului, într-un turneu în marile orașe ale țării. Ziarul Dacia a menționat că Nottara, ajuns deja la vârsta de 66 de ani, "a jucat pentru ultima dată, poate, rolul lui Ștefan cel Mare".

Din Dobrogea Jună aflăm că marele actor și colegii săi au fost primiți cu alai la Constanța, în ziua reprezentației: "... un public imens a ținut să primească la gară pe ilustrul oaspete și în momentul intrării trenului în stație, strigăturile de Ura se amestecau cu sunetele muzicei militare, venită și ea în același scop... Oficialitățile au strălucit prin absență. Nu s-au rostit discursuri... De la Gară la restaurantul Bristol din Piața Independenței (n.n. astăzi Piața Ovidiu) maestrul a mers cu trăsura 78, cea mai rebegită dintre birjele Constanței". Seara, pe scena de la Elpis, Nottara a primit o statuetă cumpărată de organizatori de la magazinul Pincus Șapira. La finalul reprezentației, impresarul Moritz Comet a anunțat că Nottara va reveni la Constanța, dar nu cu Apus de Soare, ci cu piesa Ludovic al XI-lea.
Toate ziarele urbei au căzut de acord asupra unui lucru (fapt foarte rar, de altfel) și anume că reprezentația maestrului a fost una de excepție și că prezența sa și a celorlalți actori la Constanța a fost o sărbătoare unică. 


Pe numele său real Nicolae Bogza, scriitorul Radu Tudoran s-a născut pe data de 8 martie 1911, în localitatea prahoveană Blejoi. Lingvist, traducător și prozator român, el a fost fratele lui Geo Bogza, părintele reportajului literar, și fiul unui funcționar din Marina Comercială, care i-a insuflat dragostea pentru mare. Este celebru grație romanelor sale în care evocă marea: Toate pânzele sus!, Un port la răsărit, Maria și Marea și este autorul ciclului de romane Sfârșit de mileniu. Pentru felul în care a știut să descrie universul maritim, specific Dobrogei, Radu Tudoran merită cu prisosință să facă parte din acest calendar istoric dedicat orașului Constanța.
 
 
Reclama zilei -Dumitru C. Frangopol - Mare magazin de sticlărie, faianțerie, articole de ferărie și menaji, bine asortat cu sobe de tuci de iarnă. Magazin de încredere. Strada Carol 48. (1927)