Sub auspiciile Ligii Scriitorilor Dobrogeni – O nouă apariție a revistei „Dobrogea culturală” (15 ani de existență)

Viața culturală la Tomis este animată de mai multe asociații ale creatorilor dobrogeni – între care una dintre cele mai active este Liga Scriitorilor Dobrogeni (președinte-fondator, prolifica scriitoare și activa animatoare național-cvltvrală Vasilica Mitrea). Recent a apărut numărul al doilea pe anul 2025 a publicațiunii acesteia, cu o tematică bogată (156 pp.), „Dobrogea culturală”. Revistă semestrială de cultură, educație, informare și opinie fondată în anul 2010 (Consiliul redacțional: director – Vasilica Mitrea, redactor-șef – Costel Avrămescu, redactor – Gabriela Dobre, vicepreședinte al Ligii).
 
 
 
            Revista este deschisă de editorialul intitulat Limba română(semnat de director), o pledoarie emoționantă pentru apărarea și cultivarea Limbii noastre:
            „În 31 august, ne aflăm într-un moment de profundă reflecție și recunoștință, pentru a celebra Ziua Limbii Române – sărbătoarea unei identități, a unei istorii și a unei continuități spirituale care transcende frontierele geografice și temporale.
            Limba română nu este doar un mijloc de comunicare. Ea este o punte între generații, o matrice a memoriei colective, un spațiu în care s-au sedimentat, de-a lungul secolelor, suferințele, speranțele, aspirațiile și visurile unui popor.
            Născută din latina populară a coloniștilor romani și înveșmântată în veacuri de influența slave, grecești, turcești, maghiare, și, mai târziu, franceze, limba română s-a dovedit a fi un organism viu, adaptabil, dar fidel esenței sale latine. Ea a supraviețuit vitregiilor istoriei, destrămării provinciilor, dictaturilor și exilurilor – și a ieșit, de fiecare dată, nu doar întreagă, ci îmbogățită.

            În paginile literaturii noastre, limba română a devenit cântec cu Eminescu, ironie cu Caragiale, poveste cu Creangă, dramă cu Rebreanu, meditație cu Blaga, luciditate cu Cioran și verticalitate cu Noica. Astăzi prin vocile contemporane, ea se adaptează unui ritm nou, cel digital, transnațional, dar nu își pierde nici profunzimea, nici noblețea.
            Ziua de 31 august nu este doar o celebrarea simbolică. Este și un apel la responsabilitate culturală. Să vorbim corect româna în spațiul public și privat, să o apărăm de vulgaritate, de abuzuri și de uitare. Să o transmitem, curată și bogată, generațiilor viitoare.
            În diaspora, limba română este ultimul fir nevăzut care leagă milioane de români de rădăcinile lor. Este patria portabilă, acel «acasă» lingvistic care nu cere pașaport. Iar datoria noastră este să nu-i lăsăm pe acești români să o piardă printre străinisme sau indiferență.
            Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie să reînvățăm respectul față de limba maternă. Nu dintr-un naționalism găunos, ci dintr-un sentiment profund de identitate, demnitate și cultură.
            În încheiere, vă îndemn stimați colegi și prieteni ai limbii române, să o sărbătoriți nu doar o zi pe an, ci în fiecare cuvânt rostit, în fiecare frază scrisă cu grijă, în fiecare carte citită cu bucurie.

            La mulți ani, limba română!” (pp. 1-2).



Conținutul revistei este următorul:
            Cronică literară (pp. 3-41), Victor Rusu (despre Costel Avrămescu, „un scriitor și gazetar remarcabil”), Costel Avrămescu (despre volumul lui Gheorghe Buchi Taina facerii poemelor, „un analist  literar maturi, stăpân pe modalitatea de abordare și pe mijloacele sale de expresie”; și despre volumul de versuri al lui Rodica Lakatos, ale căror teme „sunt clasice: iubirea, existența, trecerea timpului, creația, civismul, menirea omului pe pământ, subiecte care sunt patronate de Marele Anonim”), Nicolae Băciuț (despre personalitatea poetei Gabriela Dobre, cărui „lirism e portativ și tuturor celor care se regăsesc în universul marin, iar dacă încercăm un portret de etapă, nu putem decât să recunoaștem că, dincolo de valurile vieții literare și artistice, ignorând prejudecăți și deprinderi provinciale, personalitatea sa puternică se impune cu ochiul liber, prin distincție și eleganță, în diversitate și consistență”), Trandafir Sîmpetru (tot despre Rodica Lakatos, care în volumul Invitație la o cafea, „nu oferă rețete, nu își asumă tonul didactic, dar reușește să provoace o reîntoarcere la ceea ce este esențial: privirea către sine. Într-o lume literară adesea tensionată de ambiții, competiții sau superficialități, poeta propune un alt model: acela al regalului tăcut, al bucuriei simple de a (te) înțelege prin poezie”), Petru Ababii (un cuprinzător eseu despre cărțile lui Iosefina Schirger, care sunt „o sumedenie. Cu timpul le voi citit pe toate. Alții nici în zece vieți nu sunt în stare de astfel de performanțe! E foarte muncitoare, minunată, bună și ambițioasă, plină de imaginație, un spirit ingenios, percepție de calitate. Îmi plac entuziasmul, activismul său, lumea ei imagistică, iar ce e important, știe să facă să evite moartea. Pentru că nu este de ajuns numai să vrei să nu mor, dar trebuie încă să poți să nu mori. Iar această putere ți-o oferă gândirea”), Gabriela Dobre (despre gândurile internautice ale părintelui Crin Triandafil Theodorescu, care „postează pe Facebook, cu smerenie, scriind și spunând ceea ce noi știm încă de la botez, încă din Rai, și uitasem...”),, Ionel Bostan (despre jurnalul de bord Aripi de vultur al comandorului Ștefan Pop, „transformat într-o carte de literatură. Și, Doamne, câtă literatură. Cine cred că aviatorii sunt oameni tehnici, limitați la instrumente de bord și diagrame de zbor, trebuie numaidecât să citească această carte. Se va lămuri imediat că există o categorie aparte – poetul-aviator”), Mioara Oprișan (despre volumul tulceanului Gheorghe Bucur, Eminescu, zeul tutelar al spiritualității noastre – 250 pagini împărțite în 11 capitole, cutezătorul autor „propunând pentru Mihai Eminescu sintagma «soarele poeziei românești», zeul tutelar al spiritualității noastre”),  Gheorghe Buchi (despre creația poetei Lia Sol, care prin „o nouă concepție asupra poeziei, dar nu agasantă și narcisistă, arată concepția ei despre creația literară, despre misiunea poeziei sale de a da cititorilor un limbaj nou, ceo particularizează de restul confraților lirici!”), George Voica (despre a 12-a carte a profesorului vâlcean Mihai Călugărițoiu, Dilema și alte povestiri).
 



Segmentul Constelația lirei oferă cetitorilor mostre din creațiile lui George Țărnea („In memoriam”), Costel Avrămescu, Trandafir Sîmpetru, Eliana Popa, Gabriela Dobre, Ana Mihail, Laura Potîrlău, Didi Grosu, Costinel Petrache, Iosefina Schirger, Liliana Palade-Matei, Samuel Șerban, Petre Manea, Eugenia Rada-Ioniță, Diana Ețco (de la Chișinău), Cornelia Diță.
            La secțiunea Eseu este semnează Florin Țene: Lupta ideologică a regimului comunist și a scriitorilor afiliați împotriva literaturii române din diaspora (1945-1989), Andreea-Ștefania Ionașcu: Sunt un psiholog îndrăgostit de Dobrogea, Luciana-Cosmina Vlad: Fericirea mult dorită, Mihai Călugărițoiu: Florin Epure și „Râmnicul medieval” (volum apărut în 2025), Dan Nicolau: Biserica [de la Istria] îngropată întru supraviețuirea credinței.
            Proză scurtă, semnează Costel Avrămescu, Daniela Vîlceanu, Angela Dumbravă, Dan Norea, Rodica Ristea, Puiu Răducanu, iar la rubrica Istorie și arheologie, cercetătorul științific dr. Sorin-Marcel Colesniuc, șef Secție Cercetare-Dezvoltare-Proiecte de la Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța (membru, totodată, al Ligii Scriitorilor Dobrogeni), este autorul microstudiuluiSucidava Moesica – debutul cercetărilor. Două milenii de istorie și legende (pp. 109-114).
            La rubrica Interviuri sunt prezenți Abdul CairLatip (Dobrogea – cuvânt, cântec și culoare în lumina cuvintelor scrise șui rostite) și, respectiv, Stoica Lascu („Este de mirarea că autorul nu cunoaște că geograful Constantin Brătescu este nativ dobrogean”), la Jurnal de călătorie semnează, în două materiale separate, Maria Bem și Adrian Ioniță: conotații și impresii despre Paris.
            Substanțial și binevenită este și secțiunea Informări și evocări (pp. 130-148). Profesoara de Istorie de la Colegiul Național de Coregrafie din Chișinău, și scriitoare, Veronica Pîrlea-Conovali, oferă câteva repere – în relatarea Pe țărmul Mării, cuvântul devine sărbătoare – ale taberei literare „Sărbătorim cuvântul la țărmul mării”  (manifestare organizată sub auspiciile Ligii Scriitorilor Dobrogeni): „Atmosfera evenimentului a fost una de sărbătoare: poeți și scriitori talentați din toate colțurile țării [inclusiv din Republica Moldova] s-au reunit într-un regal de poezie și muzică, aducând împreună frumusețea cuvântului și farmecul artei. Este minunat să-ți cânți țara, să o iubești, să știi că sunt oameni care trăiesc și muncesc pentru a promova limba, istoria și tradițiile. O națiune are sorți de izbândă și viitor atâtea timp cât există oameni precum Vasilica Mitrea [organizatoarea manifestării și periplului prin județul Constanța], care își dedică viața acestei misiuni nobile pentru neam și țară”.
            Despre aceeași manifestare (Ediția a IV-a, 20-23 iunie 2025, Mamaia), sunt făcute largi referiri de către Mioara Oprișan. A fost o sărbătoare a liricii și cântecului, participanții din București, Pitești, Suceava, Turnu Severin, Buzău, Tulcea, Brăila, Bacău, Focșani, din Republica Moldova regalându-se în degustări de poezie bună, lansări de volume, periegheze istorice.
            Un alt basarabean, Ștefan Sofronovici, scriitor, specialist la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău, relatează pe larg, întru cunoștința lectorului român, sub titlul Trăim și dăinuim în limba română, despre manifestările ce au avut loc în capitala Republicii Moldova, la 29 august 2025, cu prilejul Zilei Limbii Române – 31 august.
            Revista „Dobrogea culturală” se înscrie, prin însăși apariția sa de 15 ani, în peisajul – nu foarte variat – al culturii scrise tomitane, promovând evenimente și oameni,atât din Țară cât și de dincolo de Prut, continuând o valoroasă tradiție  interbelică și din ultimele șapte decenii.