Decret semnat de președintele Nicușor Dan. Schimbări majore pentru stațiile de încărcare electrică

Președintele României, Nicușor Dan, a semnat luni, 8 iunie 2026 un Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2026 privind stabilirea cadrului instituțional, precum și a măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) 2023/1804 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și de abrogare a Directivei 2014/94/UE (PL-x 242/2026);


Contextul legislativ și necesitatea alinierii la standardele europene

Potrivit PL-x nr. 242/2026, în prezent, în România, cadrul național de reglementare creat în scopul sprijinirii dezvoltării infrastructurii necesare pentru combustibili alternativi, inclusiv hidrogen, biocombustibilii şi electricitate, printr-o serie de măsuri legislative şi fiscale menite să încurajeze investițiile şi să faciliteze tranziția energetică, este asigurat prin Legea nr.34/2017 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi care a transpus Directiva 2014/94/UE. Legea nr. 34/2017 a fost adoptată într-un moment crucial pentru România, în contextul necesității de a alinia politicile energetice naționale cu obtectivele europene de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi de promovare a surselor de energie sustenabile, reprezentând un pas important către crearea unei inrastructuri nationale pentru combustibili alternativi.

Directiva 2014/94/UE care a stat la baza construcției de ansamblu a Legii nr. 34/2017 a fost abrogată prin Regulamentul (UE) 2023/1804 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind instalarea infrastructurii pentru combustibilii alternativi, astfel încât, actualul cadru legislativ a devenit insuficient și perimat în fața noilor cerințe stabilite de Regulamentul (UE) 2023/1804 care introduce standarde şi cerințe mult mai ambițioase şi detaliate, impunând statelor membre să adopte măsuri stricte şi coerente pentru a asigura o tranziție rapidă şi eficientă către surse de energie alternative şi o infrastructură adecvată. Regulamentul (UE) 2023/1804 introduce standarde şi cerințe tehnice imperative pentru facilitarea tranziției către utilizarea combustibililor alternativi în întreaga Uniune Europeană.

În acest context, este vital să se examineze compatibilitatea legislației naționale existente cu aceste noi cerințe şi să se identifice posibilele incompatibilități tehnice şi juridice.

Armonizarea cadrului legislativ național cu cel european este esențială pentru ca România să poată accesa oportunitățile de finanțare şi sprijin tehnic oferite de Uniunea Europeană şi pentru a evita eventualele sancțiuni în caz de neconformitate.

Regulamentul (UE) 2023/1804 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi şi abrogarea Directivei 2014/94/UE este un document legislativ esențial care reconfirmă eforturile Uniunii Europene de a accelera tranziția către surse de energie mai curate şi mai sustenabile, marcând o etapă importantă în consolidarea politicilor UE pentru atingerea neutralității climatice până în 2050, prin stabilirea unor cerințe obligatorii pentru dezvoltarea infrastructurii necesare alimentării cu combustibili alternativi, cum ar fi hidrogenul, biocombustibilii şi electricitatea.


Obiectivul principal al regulamentului este de a crea un cadru coerent şi unitar la nivel european, care să permită statelor membre să dezvolte infrastructuri capabile să susțină tranziția către o mobilitate sustenabilă. În acest sens, regulamentul stabileşte obiective naționale obligatorii şi norme tehnice comune, asigurând astfel un standard minim de infrastructură accesibilă publicului în toate statele membre ale Uniunii Europene. Regulamentul (UE) 2023/1804 acoperă o serie de domenii critice pentru dezvoltarea infrastructurii necesare în sectorul transporturilor, stabilind obiective naționale obligatorii, specificații tehnice comune statelor membre UE şi instrucțiuni pentru crearea cadrelor naționale de politică. 

Schimbari preconizate 

Dezvoltarea durabilă și reorientarea politicilor energetice

 Agenda 2030 este primul document global adoptat de liderii mondiali care cuantifică, prin cele 169 de ținte stabilite pentru cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD), gradul de îndeplinire a angajamentelor asumate până în anul 2030. România, ca membră a comunității europene şi internaționale, şi-a asumat responsabilitatea de a implementa Strategia națională de dezvoltare durabilă 2030. Această strategie implică implementarea unor acțiuni cuprinzătoare în toate sferele de activitate, la toate nivelurile administrative şi financiare, pentru a răspunde eficient provocărilor actuale şi viitoare, pentru a contribui activ la acest efort comun.


Atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă este esenţială pentru transformarea societății şi economiei româneşti, însă aceasta depinde în mare măsură de calitatea şi viteza de reacție a instituțiilor specializate, de gradul de tehnologizare şi interconectare a acestora. Odată cu aprobarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, prin Hotărârea Guvernului nr. 877/2018, România a intrat într-un proces amplu şi conştient de transformare, vizând toate domeniile de activitate.

Schimbările rapide şi complexe provocate de tulburările mondiale, framantările politice interne şi criza pandemică globală au accentuat nevoia de adaptare a strategilor de dezvoltare durabilă.

În acest context, preşedințiile Consiliului Uniunii Europene au subliniat în mod repetat că aceste provocări pot aduce şi oportunități semnificative, care 14 AL RAL GUVFA pot fi valorificate doar prin promovarea intereselor cetățenilor, întreprinderilor şi societăților. Evenimentele recente, precum războiul din Ucraina şi criza geostrategică asociată, au determinat o reorientare a politicilor globale şi naționale, subliniind importanța solidarității europene şi euroatlantice. Aceste schimbări au impus nu doar o regândire a utilizării resurselor naturale şi economice, dar şi o redefinire a rolului instituțiilor publice, în vederea consolidării rezilienței şi a tranziției verzi, obiective esențiale ale Agendei 2030. În acest context global dinamic, tranziția către surse de energie sustenabile şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră reprezintă provocări majore pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv pentru România.


 Impactul noilor reglementări asupra instituțiilor publice

În Uniunea Europeană, tranziția către surse de energie sustenabile şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră au devenit priorități majore, susținute printr-un cadru legislativ robust, în care Regulamentul (UE) 2023/1804 joacă un rol central. Acest Regulament, care introduce modificări substanţiale față de prevederile anterioare, reglementează dezvoltarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, incluzând hidrogenul, biocombustibilii, gazele naturale comprimate (GNC), gazele naturale lichefiate (GNL) şi electricitatea. Schimbările substanțiale introduse de noul regulament au un impact critic asupra legislației naționale existente.

Noua legislație ar trebui să reflecte în mod adecvat schimbările majore în politicile energetice și să asigure o tranziție eficientă şi coerentă către mobilitatea verde. Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2023/1804 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind instalarea infrastructurii pentru combustibilii alternativi şi abrogarea Directivei 2014/94/UE, atribuțiile instituțiilor centrale precum şi a instituțiilor aflate în coordonarea sau în subordinea acestora sunt foarte bine structurate şi totodată extinse.

Reglementările prevăzute de Regulamentul 2023/1804 presupun atribuții extinse în sarcina instituțiilor publice centrale, domeniile de reglementare fiind complexe -transporturi, energie, digitalizare şi nu numai. Pentru funcționarea unei piețe competitive şi deschise este esențial ca utilizatorii finali să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la sesiunile lor de reîncărcare şi realimentare, inclusiv prin servicii de informare de foarte bună calitate concepute de actorii relevanți de pe piață. Acest fapt se realizează doar prin oferirea de informații suficiente cu privire la localizarea geografică, caracteristicile și serviciile oferite la punctele de reîncărcare şi de realimentare cu combustibili alternativi.

Regulamentul abordează tipurile de date necesare pentru funcționarea unei piețe competitive şi deschise, care ar trebui să fie disponibile în format digital şi să poată fi citite automat. Aplicarea Regulamentului (UE) 2023/1804 privind infrastructura pentru combustibili alternativi este esențială pentru o implementare eficientă şi conformă, coordonarea interinstituțională şi clarificarea atribuțiilor fiecărei institutii implicate fiind vitale, iar cadrul legislativ specific trebuie să reflecte acest aspeet Asigurarea conformității cu normele de concurență şi prevenirea monopolurilor în sectorul combustibililor alternativi, dezvoltarea infrastructurii pentru Sisteme Inteligente de Transport şi pentru managementul eficient al transporturilor/ dar 15 VERNULL si accesibilitatea datelor, determină calitatea globală a unei infrastructuri pentru combustibili alternativi care să răspundă nevoilor utilizatorilor.


Modele de succes la nivel european: Germania, Franța, Spania și Italia

Experiențele din Germania, Franța, Spania şi Italia evidențiază importanța colaborării între diferite instituții/agenții şi ministere pentru a crea un cadru legislativ coerent, a simplifica procedurile administrative şi a stimula investițiile. Germania a reuşit să implementeze infrastructura pentru combustibili alternativi printr-o serie de practici de succes, ce pot servi drept model pentru alte țări, inclusiv pentru țara noastră, instalând peste 90 de stații de alimentare cu hidrogen, integrate în rețeaua de transport națională.

Aceste stații sunt amplasate strategic pentru a asigura accesul facil şi eficient pentru utilizatori. Proiectele au fost finanțate atât de guvern, cât şi de parteneri privați, demonstrând succesul colaborării public-private (Hydrogen Europe, 2021). Germania oferă un exemplu de bună practică în implementarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, demonstrând importanța unui cadru legislativ clar, a colaborării public-privat şi a unui sprijin financiar robust.

Lecțiile învățate din experiența Germaniei pot fi adaptate şi aplicate în România pentru a facilita tranziția către o economie verde şi sustenabilă.

Franța reprezintă un alt exemplu de succes în implementarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, datorită unui cadru legislativ robust şi a unui sistem eficient de suport financiar, reuşind să dezvolte oo rețea extinsă de stații de alimentare şi să stimuleze utilizarea combustibililor alternativi prin politici clare şi bine structurate, lansând Strategia Națională pentru Dezvoltarea Hidrogenului, care are scopul de a stimula producția şi utilizarea hidrogenului verde şi de origine regenerabilă. Strategia include obiective ambițioase de reducere a emisiilor şi de creştere a capacității de producție a hidrogenului, contribuind la tranziția energetică a țării (Ministère de la Transition Écologique, 2021).

Legea pentru Tranziția Energetică și Creşterea Verde (LTECV) stabileşte cadrul pentru tranziția către energie verde, incluzând măsuri specifice pentru promovarea biocombustibililor şi a altor combustibili alternativi, încurajând utilizarea surselor regenerabile şi stabileşte ținte clare pentru reducerea emisiilor, asigurând astfel un cadru legislativ coerent şi ambițios (French Parliament, 2015). Franța operează un registru electronic centralizat gestionat de Powernext, parte a EEX (European Energy Exchange). Acest sistem oferă un cadru robust pentru emiterea GOs, asigurând transparența şi trasabilitatea energiei regenerabile, facilitând astfel integrarea surselor regenerabile în piața energetică (Powernext, 2021) şi demonstrează capacitate remarcabilă în implementarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, prin practici de succes.

Spania reprezintă un alt exemplu notabil în dezvoltarea şi implementarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, datorită unui cadru legislativ bine definit şi sprijinului financiar susținut. Spania a reuşit să facă progrese semnificative în integrarea surselor regenerabile de energie şi dezvoltarea infrastructuriinecesare pentru utilizarea acestora, elaborând Planul Național Integrat de Energie şi Clima 2021-2030, care stabileşte obiective clare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi 16 creşterea ponderii surselor regenerabile în mixul energetic.

Planul include măsuri specifice pentru promovarea utilizării biocombustibililor şi a hidrogenului, asigurând astfel o tranziție coordonată către o economie verde (Ministerio para la Transición Ecológica y el Reto Demográfico, 2020). Totodată, a fost adoptată Legea privind Schimbările Climatice şi Tranziția Energetică care defineşte cadrul pentru tranziția Spaniei către un model energetic sustenabil, incluzând obiective ambițioase pentru reducerea emisiilor şi promovarea surselor regenerabile. Legea încurajează investițiile în infrastructura pentru combustibili alternativi şi oferă stimulente pentru dezvoltatori, contribuind la crearea unei piețe dinamice pentru energiile verzi (Spanish Parliament, 2021). Spania operează un sistem eficient de Garanţii de Origine pentru a certifica energia produsă din surse regenerabile, sistem care asigură transparența şi trasabilitatea energiei regenerabile, facilitând astfel integrarea surselor regenerabile în infrastructura națională (CNMC, 2021).

Spania a dezvoltat mai multe stații de alimentare cu hidrogen, în special în regiunile strategice, pentru a sprijini utilizarea vehiculelor alimentate cu hidrogen.

Proiectele sunt finanțate atât de guvern, cât şi de parteneri privați, facilitând astfel o dezvoltare rapidă şi sustenabilă a infrastructurii necesare (Hydrogen Europe, 2021). Italia a dezvoltat o rețea de stații de alimentare cu hidrogen, amplasate strategic în regiunile industriale şi urbane. Proiectele sunt finanțate atât de guvern cât şi de parteneri privați, contribuind la integrarea eficientă a hidrogenului în infrastructura națională. Italia oferă un exemplu de bună practică în dezvoltarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, datorită unui cadru legislativ bine definit, sprijinului financiar substanțial şi colaborării eficiente între sectorul public şi privat.

Lecțiile învățate din experiența Italiei pot fi adaptate şi aplicate în România pentru a facilita tranziția către o economie verde şi sustenabilă. Olanda oferă un exemplu de cum un cadru legislativ clar şi bine structurat poate stimula investițiile şi dezvoltarea infrastructurii pentru combustibili alternativi.

Legislația trebuie să fie predictibilă și să ofere stabilitate pentru investitori. Austria, Danemarca şi Suedia reprezintă alte exemple de bune practici în ceea се priveşte tranziția către combustibili alternativi, în special hidrogen, etapa esențială pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate şi reducerea emisiilor de carbon în diverse sectoare economice, demonstrând faptul că, implementarea hidrogenului în piețele de consum necesită o abordare strategică și integrată, bazată pe bune practici şi exemple internaționale de succes.


 Ineficiența cadrului legislativ anterior (Legea nr. 34/2017)

Legea nr. 34/2017 nu stabileşte obiective naționale clare şi obligatorii pentru dezvoltarea infrastructurii de combustibili alternativi, spre deosebire de Regulamentul 2023/1804, care impune standarde precise şi termene limită pentru implementarea acestora.

Deşi legea a adoptat inițial standarde europene, aceasta nu a prevăzut.mecanisme de actualizare continuă a acestor standarde în funcție de evoluțiile tehnologice şi reglementările europene ulterioare. Astfel, multe dintre prevederile sale sunt acum depăşite, necorespunzând cerințelor tehnice şi de siguranță ale Regulamentului 2023/1804. 17 VE AL AL GU Măsurile de suport prevăzute în Legea nr. 34/2017, deşi bine intenționate, sunt insuficiente pentru a susține un ritm accelerat de dezvoltare a infrastructurii necesare. În plus, lipsa unor stimulente coordonate şi a unui cadru de finanțare integrat la nivel național a limitat impactul acestor măsuri.


Obligativitatea unei noi viziuni legislative și integrarea tehnologiilor verzi

Regulamentul (UE) 2023/1804 reprezintă un pas esențial pentru Uniunea Europeană în eforturile sale de a combate schimbările climatice şi de a promova o economie verde şi sustenabilă. Implementarea sa va necesita angajament, inovație şi cooperare la toate nivelurile, dar beneficiile pe termen lung pentru mediu, economie şi calitatea vieții vor fi semnificative şi de durată.

Având în vedere incompatibilitățile tehnice şi legislative dintre Legea nr. 34/2017 şi Regulamentul (UE) 2023/1804, este clar că o simplă modificare a legii existente nu ar fi suficientă. Regulamentul european introduce un cadru mult mai complex şi integrat care necesită o revizuire completă a legislației naționale. O abrogare a Legii nr. 34/2017 și înlocuirea acesteia cu un nou act normativ care să transpună integral prevederile Regulamentului 2023/1804 este esențială pentru a asigura conformitatea României cu cerințele europene și pentru a facilita tranziția către o economie verde.

Totodată, Ministerul Transporturilor şi Infrastructuri va realiza o evaluare a posibilității de a dezvolta tehnologii şi sisteme de propulsie bazate pe combustibili alternativi (cum ar fi: trenuri alimentate cu hidrogen sau cu baterii), precum şi eventualele nevoi în materie de infrastructură de reîncărcare şi de realimentare, pentru tronsoanele feroviare care nu pot fi complet electrificate din motive tehnice sau de rentabilitate, în ceea ce priveşte infrastructura feroviară care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) 2024/1679 al Parlamentului European şi al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1153 şi (UE) nr. 913/2010 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013.


Beneficiile implementării și sustenabilitatea financiară

Pentru considerentele expuse anterior, se impune cu necesitate abrogarea actualului cadru legislativ din România și crearea unui nou cadru normativ care să ofere posibilitatea angrenării tuturor factorilor implicați în efortul comun de tranziție către o economie cu emisii reduse de carbon. Măsurile propuse prin prezentul proiect de act normativ asigură conformarea cu angajamentele asumate de România prin Planul Național Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030 actualizat şi notificat Comisiei Europene, care prevede în cadrul fişelor de politici şi măsuri ținte în orizontul anului 2030, creşterea numărului de puncte de reîncărcare electrică, pentru vehicule rutiere cu emisii zero, precum și pentru instalarea de puncte de reîncărcare pentru vehicule rutiere pe hidrogen. Reglementările propuse prin prezentul act normativ vor reduce presiunea asupra bugetului de stat, prin facilitarea accesului la fondurile europene si prin atragerea de capital privat pentru investiții. Această situație ar limita resursele disponibile pentru alte investiții critice, afectând astfel stabilitatea fiscală şi capacitatea României de a îndeplini angajamentele europene.

Tranziția către un sistem de transport durabil în România este reglementată şi susținută de un set complex de acte normative europene şi naționale, corelate cu instrumente de finanțare precum AFIF (Alternative Fuels Infrastructure Facility), Planul Național de Redresare şi Reziliență (PNRR) şi Fondul pentru Modernizare (FM). Acest cadru urmăreşte decarbonizarea sectorului transporturilor, digitalizarea şi asigurarea interoperabilității la nivel european, venind în sprijinul realizării infrastructurii pentru combustibili alternativi. Alternative Fuels Infrastructure Facility (AFIF) - face parte din CEF Transport şi oferă sprijin pentru implementarea infrastructurii de combustibili alternativi, contribuind direct la atingerea obiectivelor AFIR şi ale TEN-T.