Istoria Dobrogei - Bibliografie Zonaras (sec. XII) - „Cronica” (IV)

• Ioan Zonaras a trăit în secolul XII și a deținut funcții importante în garda imperială și cancelaria imperială bizantină. Ulterior, el s-a retras la o mănăstire de pe o insulă din Marea de Marmara (Peninsula Balcanică-Asia Mică / Turcia). Aici, Zonaras a scris o cronică universală cu titlul „Rezumat de istorii”, cuprinzând evenimentele de la Facerea lumii (Vechiul Testament) până la urcarea pe tron a lui Ioan II Comnenul (1118-1143). Primele 12 cărți ale scrierii sunt consacrate istoriei lumii până la domnia lui Constantin cel Mare (324-337), folosind ca izvoare Biblia, Josephus Flavius, Eusebius, Teodoretos, Petrus Patriciul, Herodot, Xenofon, Arian, Plutarh. Printre izvoarele folosite se remarcă opera lui Dio Cassius, atât în versiunea originală, cât și în prelucrarea patriarhului Ioan Xiphilinos (secolul XI), importanța istoriografică a lui Zonaras constând în faptul că primele 21 cărți ale lui Dio Cassius sunt cunoscute numai prin intermediul său. Pentru perioada posterioară lui Constantin cel Mare, Zonaras a folosit ca surse pe Malalas, Procopius, Teofan Marturisitorul, Nichifor Patriarhul, Georgios Monachos, Georgios Kedrenos, Simion Magisaos, Ioan Skylitzes, Mihail Attaliates, Mihail Psellos și alții, precum și izvoare pierdute utilizate de Kedrenos și Skylitzes. Informația lui Zonaras este bogată și orizontul său istoric larg, dar prelucrarea surselor nu este suficient de critică, adeseori el încercând numai să armonizeze pasaje rezumate sau extrase din alți autori, chiar daca aceștia se contrazic unul pe altul. Limba folosită reprezintă un compromis între tendința arhaizantă și limba populară, stilul său fiind simplu și curgător. Lucrarea sa s-a bucurat de o largă răspândire în Bizanț și de traduceri în lumea slavă și în cea occidentală. Zonaras a mai scris lucrări teologice, de drept canonic, hagiografice și omiletice, exegeze ale poeziei ecleziastice, poezii cu conținut teologic, precum și un „Lexicon” important, între altele, pentru explicațiile numelor arhaizante de popoare folosite de scriitorii bizantini. (A. Elian & N. Ș. Tanașoca)

 
26
679-681. Bulgarii se așază la sud de Dunăre. Împăratul Constantin al IV-lea încheie cu ei un tratat prin care le recunoaște statul și se obligă la plata unui tribut
XIV, 21, 10. Iar neamul bulgarilor, sosind de dincolo de Istru în ținuturile romeice, le prădau in voie. Pornește atunci împotriva lor împăratul Constantin [IV, 668-685 – nota editorilor români], pe uscat și pe mare [Neagră], făcând să intre pe Dunăre, dinspre mare, multă flotă. Iar barbarii, văzând preparativele romeilor, s-au înspăimântat și, închizându-se într-un loc întărit, înconjurat de râuri și de mlaștini, stăteau liniștiți. Dar nici armata romeilor nu s-a năpustit asupra lor. După ce dușmanii au stat astfel și unii și ceilalți mai multe zile, barbarii și-au dat seama de slăbiciunea romeilor. S-a mai întâmplat ceva care le-a dat curaj, potrivnic fricii de mai înainte. Căci împăratul, care suferea de podagră, fiind cuprins de dureri mai mari, a pornit pe mare cu dromoane și suita sa, către Mesembria [Nesebăr/litoralul Bulgariei] (aceasta localitate este supusă romeilor), ca să facă băi. El a lăsat oastea și pe comandanți acolo [unde era – nota editorilor români], poruncindu-le să-i hărțuiască pe barbari, pentru ca astfel să-i atragă în război. Cum însă în armată s-a răspândit zvonul că împăratul a fugit de frica dușmanilor, toți au fugit în chip rușinos, deși nimeni nu-i urmărea. Acest fapt, întâmplat pe neașteptate, a insuflat bulgarilor curaj și i-a ațâțat la luptă și urmărindu-i [pe romei – n. e. r.] din spate, pe mulți i-au ucis și nu mai puțini au fost făcuți prizonieri; și trecând Istrul și-au așezat corturile în țara romeilor. Și n-au încetat de atunci să devasteze toată țara romeilor. Silit de această situație, împăratul a încheiat un tratat cu ei cu condiția de a le plăti anual o dare spre rușinea împărației romeilor. Și astfel s-a făcut pace pretutindeni în împărăția romeilor, până la moartea acestui împărat. (...).
Editorii români notează că, contrar afirmatiilor lui Theophanes, urmat de Zonaras prin Kedrenos, războiul cu bulgarii a durat până în vara lui 681.
 


27
773. Împăratul Constantin al V-lea Copronymos trimite o flotă spre Dunăre pentru a lupta cu bulgarii. Speriați, ei cer și obțin încheierea unui tratat de pace.
XV, 7, 4. Iarăși Copronymos [împăratul Constantin V, 741-775 – n. e. r.], cu mare mulțime de triere și dromoane [tipuri de nave bizantine – n. e .r.], a pornit împotriva bulgarilor, voind să năvălească pe Istru în Bulgaria. Apoi, temându-se, se gândea să se retragă. Bulgarii, însă, înspăimântați, au trimis la el soli, cerând să încheie tratate de pace și au stipulat în tratate ca nici bulgarii să nu prade teritoriile romeilor, nici romeii să nu atace pe bulgari. Și după aceea s-a întors.
Editorii români citează pe Theophanes și Ion Barnea, Din istoria Dobrogei, III, 1971.
 
28
895 896. Războiul bizantino-bulgar. Împăratul Leon al VI -lea se aliază cu ungurii. Înfrângerea bizantinilor și a ungurilor
XVI, 12, 19. Împăratul, îndurerat de aceste fapte [represaliile lui Simeon în urma mutării pieței bulgare de grâne de la Constantinopol la Tesalonic – n. e. r.], convinse pe turcii de lângă Istru, care sunt numiți și unguri, să pornească împotriva bulgarilor și să le dăuneze, pe cât le stă în putință. Și însuși împăratul se pregătea să pună în mișcare trupe pe mare și pe uscat împotriva bulgarilor, însărcinându-1 cu conducerea războiului împotriva lor pe patriciul Nichifor Phocas, pe care-1 numește domestic al scholelor. Înainte însă de începerea războiului, împăratul trimite la Simeon [țarul Bulgariei, 893-927 – n. e. r.] pe cvestor, ca sol de pace. Barbarul, bănuind că acesta vine cu vicleșug, îl închide și-1 pune în lanțuri și i se împotrivește lui Phocas. În vreme ce era ocupat cu acestea, ungurii îi devastară țara. De aceea, părăsindu-1 pe Phocas, [Simeon – n. e. r.] s-a năpustit împotriva lor și încleștându-se în luptă cu ei a fost învins ; au murit mulți bulgari, încă și mai mulți au fost luați prizonieri și însuși Simeon abia a reușit să fugă la Dorostolon. Acesta este Dristra. Pe prizonierii bulgari împăratul i-a cumpărat de la unguri și Simeon a cerut pace. Și, încrezându-se în cuvintele lui, împăratul 1-a trimis pe Choirosphaktes ca să încheie un tratat. Pe acesta barbarul l-a reținut și 1-a pus în lanțuri. Iar el a pornit împotriva turcilor și i-a pus pe fugă și le pustia țara. Apoi i-a trimis vorba lui Leon că nu va face pace, decât dacă mai întâi va căpăta pe prizonierii bulgari. Și după ce i-a căpătat, n-a încheiat tratatul. Iar împăratul a chemat să vină împotriva bulgarilor și oștile din Răsărit [Peninsula Balcanică]și cele din Apus [Asia Mică/Turcia asiatică], dar ele au fost învinse de atacul lui Simeon. Și astfel stăteau lucrurile în ceea ce-i privește pe bulgari.
Editorii români citează pe Kedrenos.
 


29
917. Bizantinii cheamă în ajutor pe pecenegi în lupta contra bulgarilor ; Roman Lakapenos se îndreaptă împotriva bulgarilor cu flota. Din pricina certurilor între comandanții bizantini, pecenegii se retrag și bulgarii înving
XVI, 17, 1. A fost trimis Ioan Bogas să-i aducă pe pecenegi ca aliați împotriva bulgarilor, iar patriciul Roman Lakapenos, care era drungar al flotei, a fost desemnat să meargă cu flota pe lângă țărm, atât în ajutorul domesticului scholelor, cât și pentru ca să-i treacă de pe un mal pe altul pe aliați, dacă Bogas îi va aduce. Bogas a venit cu aliații, dar o ceartă a izbucnit între el și Lakapenos ; pecenegii văzându-i că se ceartă și că nu se îngrijesc de trecerea lor de pe un mal pe celălalt, s-au întors în țara lor. Unii spun că astfel s-au petrecut lucrurile și că de aici a venit înfrângerea romeilor, care nu au avut parte de aliați, alții însă au istorisit lucrurile altfel.
Editorii români citează pe Theophanes Continuatus și Ion Barnea, Din istoria Dobrogei, III, 1971.
 
Bibliografie
Ioannis Zonarae, Annales ex recensione Mauricii Pinderi, III, Bonn, 1841-1844.
Ioannis Zonarae, Epitomae historiarum libri XIII -X V III, ed. Th. Buttner-Wobst, Bonn, 1897.
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Ioan Zonaras)
 

Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

 Citește și: 

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Zonaras (sec. XII) - „Cronica” (I)

Istoria Dobrogei - Bibliografie Zonaras (sec. XII) - „Cronica” (II)
 
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Zonaras (sec. XII) - „Cronica” (III)