Istoria Dobrogei – Bibliografie – Georgios Kedrenos (sec. XI-XII) – „Compendiu de istorii” (II)

• Georgios Kedrenos a trăit în secolele XI-XII și istoriografia consideră că era călugăr. El a redactat o cronica universală, care include evenimentelor de la Facerea lumii la anul 1057, când începe domnia lui Isaac I Comnenul (1057-1059). Titlul „Compendiu de istorii” arată că lucrare este o compilație, principalul său izvor istoric fiind cronica anonimă Pseudo-Simeon, care, la rândul său, este tot o compilație bazată pe Teofan Mărturisitorul , Georgios Monachos, „Epitome” și alte scrieri ecleziastice. Pentru perioada 811-1057 el a copiat opera istorică a lui loan Skylitzes , din aceasta cauză lucrarea lui Kedrenos fiind citată, pentru această perioadă, sub numele Skylitzes-Kedrenos. Deoarece până în 1975 nu fusese realizată încă de o ediție critică a lucrării lui Skylitzes, editorilor români le-a fost imposibil de a aprecia contribuția lui Kedrenos la redactarea acestei părți a operei. (A. Elian și N. Ș. Tanașoca)

 
7
573. Avarii înving pe bizantini
În anul al nouălea [al domniei lui Iustin [II, 568-573 – nota editorilor români] – n. e. r.]  au venit avarii la Dunăre și i-au înfrânt pe romei. (...)
 
8
583. După tratative nereușite, avarii provoacă mari pierderi bizantinilor, cucerind, printre altele, Singidunum. Mauriciu încheie pace cu ei
(...) Deoarece împăratul [Mauriciu 582-602 – n. e. r.] nu a acceptat [cererea lor – n. e. r.], haganul [conducătorul avarilor] a pornit cu război și a distrus orașul Singidunum [Belgrad/Serbia] și a cucerit și alte orașe precum și Anhialos [Pomorie/litoralul Bulgariei]. Și pornise să distrugă chiar și zidurile cele lungi [ale Constantinopolului  construite de Anastasie I (491-518) – n. e. r.]. Iar împăratul a trimis soli la hagan pe Elpidius patriciul și pe Commentiolus și barbarul a făgăduit să mențină pacea, pe baza înțelegerilor cu privire la tribut [plătit anual de Bizanț].
Editorii români notează ca sursă în legătură cu acest eveniment pe Theophanes (sec. VIII).
 



9
584. Avarii împreună cu slavii invadează din nou teritoriul imperiului; sunt respinși de Commentiolus
Iar haganul, încălcând tratatul de pace și prădând [țara – n. e. r.] s-a apropiat de zidul cel lung, când Commentiolus, generalul romeilor, căzând pe neașteptate asupra lor, a ucis multă mulțime și i-a respins. Și mergând la Adrianopol, cade asupra lui Adragast, căpetenia slavilor, care ducea cu dânsul prizonieri ; și aruncându-se asupra lui i-a salvat pe captivi și s-a acoperit de mare victorie.
Editorii români notează ca sursă în legătură cu acest eveniment pe Theophanes..
 
10
592. Conflicte bizantino-slave, soldate cu victoria bizantinilor
În anul al zecelea [al domniei lui Mauricius – n. e. r.], când haganul a pornit asupra Sirmiumului, împăratul îl numește strateg al Europei [Peninsula Balcanică] pe Priscus. Iar Priscus făcând ajutor de strateg pe Salvanianus, a ordonat înaintarea și pornind asupra barbarilor se încinge o luptă și înving romeii. Iar haganul auzind de aceasta, luându-și armatele a pornit la război și ajungând la Anhialos 1-a incendiat. (...)
 


11
593. Priscus înregistrează victorii asupra slavilor 
În anul al unsprezecelea [al domniei lui Mauriciu – n. e. r. ], Priscus a înfăptuit lucruri mari, [luptând – n. e. r.] împotriva slavilor și a provocat multă moarte între barbari. (...)
 
12
 594. Priscus trece Dunărea și înregistrează victorii asupra slavilor. Mauriciu îi cere să ierneze la nord de fluviu.  
În anul al doisprezecelea [al domniei lui Mauriciu – n. e. r.], ajungând la Istru, Priscus a prădat neamurile slavilor și a trimis împăratului mulți prizonieri ; [împăratul – n. e. r.] i-a scris să ierneze acolo. (...).
 
13
595-596. Priscus e înlocuit la conducerea armatei cu Petru, fratele împăratului Mauriciu. Acesta se ciocnește în luptă cu slavii, fără prea mare succes
(...) Și împăratul îl îndepărtează din funcția de strateg pe Priscus și-1 face strateg al armatei romeilor pe propriul său frate, Petru. Iar în anul al patrusprezecelea, Petru strategul cade asupra slavilor, care duceau cu ei pradă și prizonieri romei, iar barbarii au ucis pe prizonieri și au fugit ; prinzând și romeii câțiva [barbari – n. e. r.] s-au întors în ținuturile romeilor.
Editorii români notează ca sursă în legătură cu acest eveniment pe Theophanes .
 
 

14
597. Petru este învins de slavi și e înlocuit iarăși cu Priscus la conducerea armatei
În anul al cincisprezecelea [al domniei lui Mauriciu – n. e. r.], armata lui Petru a fost nimicită cumplit de slavi și el a fost înlocuit de împărat și Priscus e trimis iarăși ca strateg al Traciei.
 
16
600, Luna martie. Priscus înaintează spre Singidunum. Întrerupte de sărbătorile Paștelui, luptele cu avarii reîncep după trecerea lor. (...)
Și în anul al optsprezecelea [al domniei lui Mauriciu – n. e. r.], [Priscus – n. e. r.], luându-și trupele, apare în preajma Singidunumului. Iar haganul, adunându-și armata, pătrunde îndată în Misia [provinciile Moesia Secunda și Scythia Minor rezultate din divizarea vechii provincii Moesia Inferior]. Venind însă sărbătoarea Paștelui și unii și alții s-au potolit, stând în pace. (...)
 
17
601. Victorii bizantine asupra avarilor, la nord și la sud de Dunăre. Între aliații avarilor sunt gepizi și slavi. Mauriciu restituie avarilor pe prinșii dintre ei, ignorând victoria lui Priscus
După ce a fost ruptă pacea cu barbarii, din nou haganul pornește asupra teritoriilor romeice. Și, încredințând restul trupelor celor patru fii ai săi, le-a poruncit să păzească trecerile peste Istru. Iar romeii, făcând poduri plutitoare, au trecut fluviul. Si ciocnindu-se Priscus în luptă cu fiii haganului, de dimineață până-n seară a nimicit patru mii de barbari, fiind uciși trei sute de romei și în ziua următoare a ucis iarăși opt mii de barbari. (...) Haganul, strângând din nou armată, vine la Istru și se încinge lupta și sunt învinși barbarii și se îneacă în fluviu. Sunt nimiciți împreună cu aceștia și o mulțime de slavi. (...).
Editorii români notează ca sursă în legătură cu acest eveniment pe Theophanes.
 
18
602. Răscoala militară de la Istru; trupele proclamă împărat pe Phocas.
Iar lui Petru, care era strateg, îi scrie Mauriciu să treacă Istrul și să ierneze cu armata în țara străină. Auzind aceasta, mulțimea s-a răsculat și-1 proclamă conducător pe Phocas centurionul și, ridicându-1 pe scut, 1-au aclamat, declarându-1 conducător. Petru, îndată ce a auzit aceasta, fuge la Bizanț și anunță împăratului toate [cele petrecute – n. e. r.].
Editorii români notează ca sursă în legătură cu acest eveniment pe Theophanes
 
Bibliografie
Georgius Cedrenus Ioannis Scylitzae ope ab I. Bekkero suppletus et emendatus, III, Bonnae, 1838-1839.
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Georgios Kedrenos)