Istoria Dobrogei – Bibliografie Georgios Kedrenos (sec. XI-XII) – „Compendiu de istorii” (I)

Georgios Kedrenos a trăit în secolele XI-XII și istoriografia consideră că era călugăr. El a redactat o cronica universală, care include evenimentelor de la Facerea lumii la anul 1057, când începe domnia lui Isaac I Comnenul (1057-1059). Titlul „Compendiu de istorii”aratăcă lucrareeste o compilație, principalul său izvor istoric fiind cronica anonimăPseudo-Simeon, care, la rândul său, este tot o compilație bazată pe Teofan Mărturisitorul, Georgios Monachos, „Epitome”și alte scrieri ecleziastice. Pentru perioada 811-1057 el a copiat opera istorică a lui loanSkylitzes, din aceasta cauzălucrarea lui Kedrenos fiind citată, pentru această perioadă, sub numele Skylitzes-Kedrenos. Deoarece până în 1975 nu fusese realizată încă de o ediție critică a lucrării lui Skylitzes, editorilor români le-a fost imposibil de a aprecia contribuția lui Kedrenos la redactarea acestei părți a operei. (A. Elian și N. Ș. Tanașoca)
 
1
327. Printr-un dar, Constantin cel Mare stârnește discordie între neamurile din nordul Dunării
Din aceste pietre prețioase, deci, împăratul [Constantin I cel Mare 306-337] a făcut un obiect [de podoabă – nota editorilor români]și 1-a trimis neamurilor de dincolo de Dunăre, gravând pe el inscripția „darul aparține celui mai mare” ; acest obiect a devenit pricină de măcelîntre ei, din cauza inscripției.
Editorii români notează pentru acest eveniment scrierea lui Leo Grammaticus (sec. X).
 
 
2.
328. Constantin cel Mare învinge pe goți
În al douăzeci și doilea an [de domnie – n. e. r.], preacucernicul Constantin, pornind la luptăîmpotriva germanilor și a sarmaților și a goților, a dobândit o mare victorie, prin puterea crucii și i-a adus pe aceștia în cea mai de pe urma sclavie.
Editorii români notează pentru acest eveniment scrierea lui Theophanes (sec. VIII).
 
 
4
367. În zidurile CalcedonuluiValensa descoperit o profeție veche despre năvălirea goților
Atunci [anul III al domniei luiValentinian I, Vest, 364-375 – n. e. r.] a dărâmat și zidurile care mai rămăseserăîn picioare ale Calcedonului, deoarece calcedonienii apăraseră pe Prokopios [uzurpator învins în 366 de Valens, Est, 364-378 – n. e. r.]. După ce ele au fost dărâmate, a fost descoperităîn temelii următoarea profeție, scrisă pe niște plăci :
„Dar când nimfele vor încinge o horă veselă prin orașul sacru
Pe străzile împodobite cu ghirlande,
Și zidul va fi un sprijin cu multe guri [de apă – n. e. r.] pentru băi,
Atunci nenumărate seminții de oameni din toate neamurile
Sălbatice, turbate, pline de o malefică vigoare,
Trecând peste Istrul Cimerian cu război
Vor distruge și țara sciticăși pământul misian[Moesia Secunda și Scythia Minor, rezultate din divizarea Moesiei Inferior de către Dioclețian].
Și intrând în Tracia cu speranțe nebunești,
Își vor găsi aici sfârșitul vieții și moartea.”


 
5
375-378. Creștinarea goților ca arieni, sub Valens
În vremea lui [Valens – n. e. r.] goții, conduși de o căprioară, au trecut Maeotida[Marea de Azov/Ucraina-Rusia – n. e. r.]și au venit în Tracia, și împărțindu-se în două grupuri, se luptau între ei și cei dintr-un grup, cerând să facă alianță cu Valens, au promis că vor deveni creștini ; de aceea și botezându-se au devenit arieni[erezia preotului Arie din Alexandria fusese condamnată de Primul Sinod Ecumenic al Bisericii Creștine din 325], cum era și Valens. După aceea, în vreme ce Valens se afla în Siria, sciții[denumire generică în Antichitatea târzie pentru barbarii de la nordul Dunării de Jos] trecând [Dunărea – n. e. r.] s-au îndreptat asupra orașului [ca și fosta capitală Roma, Constantinopolul era numit „Orașul” – n. e. r.], nerespectând înțelegerile făcute odată cu botezarea lor.
Editorii români notează că creștinarea goților nu s-a realizat așa cum relatează Kedrenos, iarlegenda căprioarei își are sursa la Sozomenos (sec. V) și Leo Grammaticus.


6
378. Goții, trecând Dunărea, pradă provinciile bizantine. Lupta dezastruoasă de la Adrianopol. Moartea lui Valens
În anul al treilea al domniei lui Valens iarăși au venit goții pe pământul romeilor și au pustiit multe provincii, Sciția, Misia, Tracia, Macedonia, Ahaiași toată Elada, peste douăzeci de provincii < . . . >Și după puțin [Valens] a plecat din Tracia, ca să lupte cu sciții [goții – n. e. r.]. Și ciocnindu-se cu ei și fiind învins strașnic, fuge într-un sat și s-a ascuns împreună cu tovarășii săi într-o claie de fân. Iar sciții, dându-i foc fără săștie de cei ascunși, toți cei care se refugiaserăîn adăpost au căzut pradă focului și s-au prefăcut în cenușă.
Editorii români notează despre catastrofa de la Adrianopol [Edirne/Turcia europeană, 9 august 378] că Kedrenos îl folosește ca sursă pe Theophanes, evenimentul fiind relatat de contemporanul Ammianus Marcellinus (sec. IV).
 
 
Bibliografie
GeorgiusCedrenus Ioannis Scylitzaeopeab I. Bekkerosuppletus et emendatus, III, Bonnae, 1838-1839.
Alexandru Elian&Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Georgios Kedrenos)