Istoria Dobrogei - Bibliografie Zonaras (sec. XII) - „Cronica” (III)

Ioan Zonaras a trăit în secolul XII și a deținut funcții importante în garda imperială și cancelaria imperială bizantină. Ulterior, el s-a retras la o mănăstire de pe o insulă din Marea de Marmara (Peninsula Balcanică-Asia Mică / Turcia). Aici, Zonaras a scris o cronică universală cu titlul „Rezumat de istorii”, cuprinzând evenimentele de la Facerea lumii (Vechiul Testament) până la urcarea pe tron a lui Ioan II Comnenul (1118-1143). Primele 12 cărți ale scrierii sunt consacrate istoriei lumii până la domnia lui Constantin cel Mare (324-337), folosind ca izvoare Biblia, Josephus Flavius, Eusebius, Teodoretos, Petrus Patriciul, Herodot, Xenofon, Arian, Plutarh. Printre izvoarele folosite se remarcă opera lui DioCassius, atât în versiunea originală, cât și în prelucrarea patriarhului Ioan Xiphilinos (secolul XI), importanța istoriografică a lui Zonaras constând în faptul că primele 21 cărți ale lui DioCassius sunt cunoscute numai prin intermediul său. Pentru perioada posterioară lui Constantin cel Mare, Zonaras a folosit ca surse pe Malala, Procopius, Teofan Marturisitoru, Nichifor Patriarhul, Georgios Monachos, Georgios Kedrenos, Simion Magisaos, Ioan Skylitzes, Mihail Attaliates, Mihail Psellos și alții, precum și izvoare pierdute utilizate de Kedrenos și Skylitzes. Informația lui Zonaras este bogată și orizontul său istoric larg, dar prelucrarea surselor nu este suficient de critică, adeseori el încercând numai să armonizeze pasaje rezumate sau extrase din alți autori, chiar daca aceștia se contrazic unul pe altul. Limba folosită reprezintă un compromis între tendința arhaizantă și limba populară, stilul său fiind simplu și curgător. Lucrarea sa s-a bucurat de o largă răspândire în Bizanț și de traduceri în lumea slavă și în cea occidentală. Zonaras a mai scris lucrări teologice, de drept canonic, hagiografice și omiletice, exegeze ale poeziei ecleziastice, poezii cu conținut teologic, precum și un „Lexicon” important, între altele, pentru explicațiile numelor arhaizante de popoare folosite de scriitorii bizantini. (A. Elian& N. Ș. Tanașoca)
 
18
583-584. (...) În anul următor (584), avarii împreună cu slavii atacă din nou imperiul, dar sunt respinși de Commentiolus
XIV, 12, 4. (...) Dar haganul [conducătorul avarilor turcici de la Dunărea Mijlocie], nesățios și fără cuvânt, s-a ridicat cu vicleșug împotriva romeilor; el stătea liniștit, dar a pus la cale unele treburi ale slavilor să devasteze țara romeilor. Aceștia au ajuns chiar până la zidul cel lung [al Constantinopului]. Iar împăratul [Mauriciu, 582-602 – n. e. r.], numindu-1 strateg pe Commentiolus și atacându-i, prin el, pe neașteptate pe barbari, i-a îndepărtat de hotarele romeilor. Au fost uciși mulți și a luat îndărăt pradă multă și i-a salvat pe prizonieri [Kedrenos, I; Theophanes]
 
19
592. Prin abilitatea împăratului Mauriciu, Priscus scapă de încercuirea avarilor și slavilor care fac pace cu bizantinii.
184 XIV, 12, 49. Făcându-se pace cu perșii [Iran], [împăratul – n. e. r.] 48 a mutat armatele din Răsărit [Asia] în Tracia și a pornit el însuși dinBizanț[Constantinopol – n. e. r.], ca să vadă distrugerile făcute de barbari. Atunci și soarele s-a întunecat și o femeie din Tracia a născut un copil care nu avea nici ochi, nici pleoape, nici mâini, nici brațe, iar în spate îi atârna o coadă de pește. Cum haganul a năvălit în Tracia cu o mulțime nenumărată, Priscus, strategul romeilor, temându-se, s-a închis în fortăreața Tzurulos. Iar barbarul se pregătea să-1 asedieze. Atunci Mauriciu 1-a învins pe barbar în felul urmator : compune o scrisoare către Priscus prin care-1 sfătuiește să reziste, căci peste puțin barbarii se vor retrage în chip rușinos. Căci s-au trimis corăbii spre țara lor, cu armată ca să le prade 53 casele și să le iaîn robie femeile și copiii. Dă această scrisoare cuiva, poruncindu-i să cadăîn mâinile barbarilor, în timp ce se îndreapta spre Priscus. După ce lucrul s-a întâmplat, barbarul, citind epistola și temându-se de ce li se va întâmpla alor săi, încheie pace cu Priscus, cu daruri puține, și pleacă. (...)
 
20
600. Avarii înving armata bizantină, dar sunt siliți să se retragă, decimați de ciumă. Împăratul Mauriciu refuză să-i răscumpere pe bizantinii prizonieri, care sunt măcelăriți de avari
XIV, 13, 7. Haganul din nou a pornit asupra țării romeilor. Iar oștile romeice i-au stat împotrivăși uneoriau învins, alteori au fost înfrânte. (...)Și Commentiolus, angajând lupta cu barbarii fără rânduială, el însuși și cu cei din jurul lui au luat-o la fugă, după ce s-au pregătit de mai înainte pentru acest lucru. (...) Se spune ca erau cam 12 000 de prizonieri. Și haganul, plin de trufie din pricina acestei victorii, a ajuns până la Zidul cel Mare. Împăratul a adunat oaste pentru paza zidului și i-a respins [pe barbari – n. e. r.]. Iar din pricina ciumei au murit nu numai fiii haganului, cum spuneam, ci și multă mulțime de avari. (...) I-a făcut cunoscut deci lui Mauriciu să-i răscumpere pe prizonieri, dând pentru fiecare câte o nomisma[monedă bizantină de aur de 4,5 g – n. e. r.] dar împăratul nu a încuviințat. Și haganul a cerut pentru fiecare dintre prizonieri câte o jumătate de nomisma. Dar acela nici așa n-a vrut să-i cumpere pe prinși, pe de o parte din zgârcenie (căci era supus banului), pe de alta din resentiment față de soldați. Înfuriindu-se deci barbarul i-a secerat pe toți cu sabiileși a plecat spre casă. Din aceasta pricină,în toți s-a născut urăîmpotriva împăratului și de toți era ocărât [Kedrenos, I; Theophanes] < . . . >.
 
21
602. Răscoala militară de la Istru. Trupele proclamăîmpărat pe Phocas
XIV, 13, 40. Iar fratelui său Petru, care era atunci strateg, împăratul [Mauriciu] îi trimite poruncă să treacă Istrul și să-i procure de acolo cele necesare ei. Proceda astfel din pricina dragostei pentru bani, pentru ca armata să se hrănească din pradă, iar el să câștige de pe urma alimentelor pentru soldați. Acest fapt a produs o răscoalăîn armată. Și îndată a fost proclamat împărat de către oșteni Phocas. Era centurion. Iar strategul Petru, aflând aceasta, a fugit și a ajuns el însuși să vesteascăîmpăratului cele petrecute [Kedrenos, I; Theophanes].
 
 
22
(?). Avarii năvălesc din nou în Tracia
XIV, 14, 27. Iar în Europa, avarii au devastat Traciași au nimicit armatele romeice.
 
23
XIV, 15, 3. Iar avarii și sciții[denumire generică dată de bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos] [slavii – n. e. r.] au pustiit Europa. De aceea împăratul Heraclius nu știa ce are de făcut.
 
24
619. Heracliusîncheie un tratat cu avarii care invadaseră Tracia 
XIV, 15, 16. De aceea s-a grăbit săîncheie un tratat cu haganul, fără să-1 oprească de a prăda Tracia. Trimițând deci [soli – n. e. r.] la acesta, cerea pace [împăratul Heraclius 610-641]. Și barbarul nu a refuzat. Împăratul a ieșit deci bucuros din Constantinopol și și-a așezat tabăra in afara Zidului celui Lung cu fast imperial și cu gărzi și cu multe bogății pe care le aducea ca daruri pentru hagan. Dar haganul, neținând seama de jurăminte și de tratate a năvălit asupra împăratului pentru a-1 prinde. Dar nu a izbutit (căci acela a apucat să fugă), și luând bagajele împăratului și garda, ca și banii și multe mii de prizonieri, s-a întors fără nici o piedică[în ținuturile lui – n. e. r.]. (...)
 
25
626. Avarii asediază Constantinopolul, dar sunt respinși
XIV, 16, 1. În acest timp, călcând tratatul, haganul a pornit împotriva Bizanțului și și-a așezat trupele înaintea zidurilor lui [Constantinopolului], devastând ținuturile din preajmă. (...). Iar cei care au rămas în viață au fugit în chip rușinos și s-au întors la casele lor.
 
 
Bibliografie
Ioannis Zonarae, Annales ex recensioneMauriciiPinderi, III, Bonn, 1841-1844.
Ioannis Zonarae, Epitomaehistoriarumlibri XIII -X V III, ed. Th. Buttner-Wobst, Bonn, 1897.
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Ioan Zonaras)