Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:23 12 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Poveștile Histriei (I) Frumoasa Hediste, moartea lui Meidias și alte istorii

ro

12 Nov, 2018 00:00 533 Marime text
Inscripțiile antice descoperite în ultimele două secole pe teritoriul Dobrogei au fost traduse și interpretate de către specialiști și ne pot ajuta să recompunem crâmpeie din viața celor care au trăit pe tărâmul dintre Dunăre și Mare în urmă cu aproximativ două milenii.
 

 
Am prezentat în numeroase rânduri publicului larg parte dintre aceste vestigii deosebite, pe care le vedem peste tot în Dobrogea, dar pe care din păcate, avem adesea tendința să le ignorăm. Ele sunt însă în măsură să ne spună poveștile grecilor, romanilor, geților care au locuit pe aceste pământuri. Ele ne pot spune cum trăiau aceștia ce vieți au avut, în ce divinități credeau și cum au murit.
 
O parte dintre ele sunt decrete emise de autorități ale orașelor din Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), dar mare parte sunt inscripții funerare. Dincolo de acest element al destinului implacabil, vestigiile acestea ne pot ajuta să recompunem imaginea unui tărâm bogat și cosmpolit, atât cel din vremea colonizării grecești, cât și cel din perioadele următoare, de stăpânire romană și romano-bizantină.
 
Una dintre cele mai bogate surse este cetatea Histria, bogata și puternica colonie milesiană, întemeiată de greci în sec.VII î.H și care a funcționat timp de aproximativ 1300 de ani, până în sec.VII d.H. În urmă cu câteva luni am publicat două materiale legate de eroii Histriei, de personalități ale polisului care au reușit acte deosebite de bravură, și care și-au salvat astfel orașul și poporul.
 

Eroii Histriei (II) Amiralul Hegesagoras și expediția pentru salvarea Apolloniei. Binefăcătorii cetății

 

Eroii Histriei (I) Povestea celor trei soli, Agathocles și războiul cu tracii, Aristagoras binefăcătorul

 
Acum însă vom prezenta poveștile histrienilor simpli, oameni care au locuit în cetate sau în împrejurimile acesteia. Deși conțin povești triste, pietrele lor funerare sunt de natură să ne ajute să aflăm detalii extrem de interesante despre traiul la Histria în urmă cu 2000 de ani.
 
O stelă funerară (recompusă din două fragmente descoperite în anii 50) datează din epoca elenistică, mai exact din sec. IV î.H, o perioadă în care Histria era un polis grecesc aflat în maximă dezvoltare. Textul în greaca veche a fost tradus astfel de către epigrafiști: „Hediste, fiica lui Evagoras. Care dintre muritori a avut parte de o inimă atât de împietrită încât să nu verse lacrimi pentru soarta ta, copilă? Tu, care prin frumusețe și cumințenie îndreptățeai oricâte nădejdi, Hediste ți-ai prăpădit tinerețea înainte de a fi atins vremea nuntirii..."
 
Așa cum ne arată reputatul istoric DM Pippidi, numele Hediste este un superlativ feminin la cuvântul "plăcut", "dulce". Stela funerară a fost pusă cel mai probabil de către părinții fetei, o tânără a cărei vârstă nu exactă nu este menționată, dar despre care știm că era în pragul unei posibile căsătorii, a unei posibile "nuntiri".
 
Dacă facem analogii cu alte inscripții similare din Scythia Minor (ex - cu stela Ceciliei Artemisia de la Tomis) putem spune că Hediste era o tânără cu vârsta între 13 și 16 ani. O astfel de afirmație este întărită de dovezi istorice potrivit cărora în Grecia Antică (inclusiv în colonii precum Mykta Skytia, Mica Sciției), vârsta de măritiș era una extrem de fragedă. Nu trebuie însă să raportăm situația ținând cont de prezent pentru că în acele timpuri vârsta medie de viață era de 35-40 de ani, departe de cifrele zilei de astăzi.
 
Mortalitatea era una extrem de ridicată, iar bolile acelor timpuri nu făceau diferența între statutele sociale ale histrienilor. Este drept că nu știm care este motivul pentru care Hediste a decedat de tânără, dar pentru că nu se menționează un sfârșit violent, putem presupune că a fost vorba de o moarte naturală, de o boală.
 
Dedicanții sau dedicantul stelei funerare (doar unul din părinți?) este cu siguranță subiectiv în descrierea Hedistei, dar el este singura sursă de pe urma căreia ne putem imagina personajul în cauză. Aflăm astfel din inscripție că tânăra "prin frumusețe și cumințenie" îndreptățea "orice nădejde"... Prin asta putem bănui că părinții săi speraseră ca fata să aibă parte de un trai lung și bogat, de o căsătorie cu o persoană de vază, din cetate sau din afara acesteia...
 
Moartea frumoasei Hedista a fost neașteptată și i-a șocat pe toți cei care au cunoscut-o ("Care dintre muritori a avut parte de o inimă atât de împietrită încât să nu verse o lacrimă pentru soarta ta, copilă?").
 
Povestea ei a supraviețuit, iar astăzi știm că ea a trăit la Histria acum peste 2300 de ani, știm că a fost "frumoasă și cuminte" și că s-a prăpădit înainte de a-și vedea visurile împlinite...
 
O poveste similară este cea a tânărului Meidias. Descoperită în 1916 de către Vasile Pârvan, inscripția sa a fost datată în perioada sec.I î.H - sec.I d.H. Ca și în cazul Hedistei, ne vorbește despre sfârșitul prematur al unui tânăr histrian de condiție nobilă. Ca și în primul caz, dedicantul este un părinte (aici este identificat).
 
Prima parte a textului a fost tradusă astfel: "Am nutrit nădejdea că, ajuns în pragul vieții, vei spori spița părintelui Aristaios și faima neamului din care te tragi. Dar pe când, în Cyzic, către care ai râvnit, îți însușeai cunoștințe temeinice, țara străină te-a răpus, Meidias, smulgându-te din cercul tinerilor tăi tovarăși de învățătură, pricinuindu-ne tuturor o jale amară..."
 
Epigrama continuă cu lamentări ale părinților "ale căror speranțe s-au spulberat în cenușă" și se încheie astfel: "Prețuit, cât ai trăit, deopotrivă de ai tăi și chiar de străini, meritele tale sunt acum vii până și printre cei plecați din viață..."
 
Textul ne spune clar faptul că tânărul Meidias, fiul lui Aristaios, făcea parte dintro veche și importantă familie din Histria ("spița... și faima neamului din care te tragi"). La solicitarea sa, a plecat să studieze în Cyzic ("către care ai râvnit") și unde și-a găsit moartea.
 
Cyzic a fost un mare oraș grecesc din Nord-Vestul Asiei Mici, pe coasta Propontidei (Marea Marmara) iar ruinele sale se găsesc astăzi în provincia Balikesir, Anatolia, Turcia.
 
Era o colonie a Miletului, ca și Histria, și această origine comună a stat la baza unor strânse legături economice și culturale între cele două orașe. Cyzic era un oraș mai mare decât polisul vest pontic iar tinerii histrieni precum Meidias doreau să ajungă la școlile foarte bune de aici pentru a obține o educație deosebită.
 
Ca și în cazul frumoasei Hedista, nu cunoaștem cauza decesului prematur. Inscripția lui Meidias ne oferă însă detalii despre interesul pentru educație înaltă obținută "în străinătate", interes manifestat de tinerii de familii bune ale Histriei, cea de acum două milenii...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
ISM I - "Inscripțiile din Scythia Minor - vol I, Histria și împrejurimile"; culese, traduse, însoțite de comentariiși indici de Dionisie M Pippidi, colecție îngrijită de dM Pippidi și I.I. Russu, Edit. Academiei RSR, București, 1983
 
Despre Cristian Cealera 
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal”, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citeşte şi: 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Tuzla cea de acum un secol şi legendele sale
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii