Istoria Dobrogei - Bibliografie Skutariotes (sec. XIII) - „Cronică pe scurt” (IV)

Teodor Skutariotes a trăit în a doua jumătate a secolului XIII, fiind colaborator al  împăratului Teodor II Lascaris (1254-1258) și al patriarhului Arsenie al Constantinopolului. Sub Mihail VIII Paleologul (1259-1282), el a deținut funcția de mitropolit al Cizicului (litoralul vestic al Turciei asiatice) și în 1277 a fost trimis într-o delegație la papă, în legătură cu problema unirii Bisericilor Catolice și Ortodoxă, decisă la conciliul de la Lyon (Franța) din 1274. Activitatea unionistă i-a adus persecuții din partea antiunionistului Andronic II Paleolog (1282-1328), care l-a obligat să-și părăsească eparhia.
Scrierea istorică a lui Skutariotes este o cronică universală de la Facerea Lumii până la recucerirea Constantinopolului în 1261 de către bizantini de la Cruciada IV occidentală (1204), istoria Bizanțului fiind relatată detaliat începând cu dinastia Comnenilor (1081-1185). Lucrarea are caracter de compilație, pentru perioada până în 1118 fiind folosite ca surse operele lui Ioan Malalas, Georgios Kedrenos, una din variantele cronicii continuatorului lui Georgios Monachos, o altă sursă necunoscută folosită și de Constantin Manasses, iar pentru a doua parte a lucrării, Skutariotes folosește drept izvoare pe Nichita Choniates  Georgios Akropolites și o operă anonimă utilizată și de IoanZonaras. Skutariotes parafrazează pagini întregi din autorii amintiți, făcând rareori mențiuni personale, el fiind un reprezentant al istoriografiei bizantine caracterizată de compilații controversate. Cronica lui Skutariotes a fost multă timp cunoscută sub numele de Cronica Anonimului lui Sathas, întrucât manuscrisul publicat de C. Sathas nu indica numele autorului, cercetări recente demonstrând că acesta este Teodor Skutariotes. (Al. Elian& N. Ș. Tanașoca)
 
16
1199. Cumanii și vlahii pradă orașele din Tracia. Victoria trupelor bizantine din Bizya nu e fructificată
Pe când împăratul [Alexie III Anghelos, 1195-1203] suferea de slăbiciunea încheieturilor, sciții[cumanii – nota editorilor români] împreună cu vlahii, atacând orașele din Tracia [denumire generică dată de bizantini estului Peninsulei Balcanice locuit în antichitate de traci], le aduceau daune de la primul atac. Iar oastea care păzea Bizya [Vizie/Turcia europeană], aflând căsciții[denumire antică generică dată de bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos] vin cu pradă, luă drumul împotriva lor și învinge armata noastră. Și are loc măcelărirea scițilorși e eliberată marea mulțime de prizonieri. Și dacă biruitorii nu se grăbeau cu toții să ia prada, ar fi săvârșit un lucru însemnat. Cum însă toți erau preocupați să-și însușească prada, și-au întors pe dușmani împotriva lor, urmăriți devenind cei care cu puțin mai înainte erau urmăritori.
 
19
1200-1201. Vlahii și cumanii năvălesc în Imperiul bizantin, dar intervenția rușilor lui Roman, cneazul Haliciului, pune capăt năvălirilor cumane
Iar în anul următor, vlahii, năvălind împreună cu cumanii, s-au întors nevătămați în ținuturile lor. (...)
 
22
1185-1207. Răscoala Asăneștilor. Luptele lui Ionițăîmpotriva bizantinilor. Moartea lui
(...) Acesta [Ioan, fratele mai mic al armânilor Petru și Asan, liderii răscoalei antibizantine a armânilor și bulgarilor în 1185, succesor al lor la conducerea celui de-al doilea stat bulgar, 1197-1207], primește bucuros cererea [lor – n. e. r.]și luând cu sine o mare mulțime de sciți 66, deoarece nu putea să dea lupta deschisă cu latinii [Cruciada IV occidentală catolică/Imperiul Latin de Constantinopol, 1204-1261], duce treaba la capăt printr-o stratagemă. Căci el s-a oprit undeva departe de Adrianopol [Edirne/Turcia europeană] și trimite pe sciți împotriva italicilor [latinilor], ca să se arate cu armata lor. Fiindcă italicii au obiceiul să călărească pe cai înalți și sunt împlătoșați, cu trupul acoperit cu totul de armuri, și ei și caii lor, și din această pricină sunt greoi când își atacă dușmanii. Sciții,însă, înarmați mai ușor, se aruncă lesne asupra vrăjmașilor și se mișcăîncoace și încolo, după cum vor. Italicii, neștiind aceste lucruri, sunt biruiți de ei prin vicleșug, încât și împăratul Balduin însuși a fost prins și dus în lanțuri la Ioan,așa-numitul împărat al bulgarilor, iar capul lui, după cum se spune, după ce pe el 1-a ucis, barbarul 1-a transformat în cupă, împodobindu-1 de jur împrejur. (...)
După ce el Ioan a murit, fiul surorii sale, Boril, luându-și de soție mătușa de neam scit, a devenit stăpân peste împărăția bulgarilor. Iar fiul lui Asan, Ioan, care nu era încă[nici măcar – n. e. r.] un adolescent, luat în taină[de cineva – n. e. r.] a fost dus la sciți [G. Akropolites – n. e. r.].
 
24
1230. Ioan Asan al II-lea, aliat cu cumanii, învinge la Clocotnițatrupele lui Teodor Anghelos, cucerind și Vlahia Mare
 Dar Asan [Ioan Asan II, țar al Bulgariei, 1218-1241 – n. e. r.], căruia îi dăduse avânt mai mult decât altceva încălcarea jurămintelor de către Teodor [Anghelos, despot al Epirului (nord-vestul Greciei), 1215-1224] luând cu sine puțină oaste de aliați dintre sciți, care număra ca la o mie[de oameni – n. e. r.]și adunându-și și oștile proprii, se ducea împotriva aceluia, agățând de steagul său jurământul scris al lui Teodor.
 
25
1237. Sub presiunea tătarilor, cumanii din nordul Dunării se refugiazăîn masăîn sudul fluviului, instalându-se în Macedonia, pe care o pradă
În acea vreme, deoarece năvăliseră tătarii peste neamul sciților[cumanilor – n. e. r.], câți dintre sciți au scăpat de sabia lor, trecând Istrul pe burdufuri și trecând peste Haemus[munții Balcani/sudul Bulgariei] împreună cu copiiiși soțiile lor, fără voia bulgarilor (căci erau multe mii), au cuprins ținuturile Macedoniei, unii păscându-și vitele pe lângăHebrosși pe câmpiile de acolo, alții pe cele din preajma Mariței.
 
 
 
Bibliografie
C. Sathas, MesaionikeBibliotheke, vol. VII, Paris-Venetia, 1894, p. 1-556.
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Teodor Skutariotes)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: