Istoria Dobrogei – Bibliografie Akropolites (sec. XIII) – „Istorie”

Georgios Akropolites s-a născut la Constantinopol în 1217 și a învățat la Niceea cu Teodor Hexapterygos și Nichifor Blemmydes. El a fost coleg de școală cu viitorul împărat Teodor IILascaris (1254-1258), pentru a-i deveni mai târziu profesor și colaborator. În 1244 a fost numit de împăratul din Niceea (în perioada stăpânirii Constantinopolului de către Cruciada IV, 1204-1261), Ioan IIIDucasVatatzes, mare logothet, iar în 1246 îlînsoțește în expediție în Europa. Primește de la Teodor II funcții militare, luând parte în 1255 la campania împotriva bulgarilor și conduce trupele bizantine în războiul cu Mihail, despotul Epirului, dar cade prizonier (1257). Dupărecucerirea Constantinopolului de către împăratul Mihail VIII Paleologul (1259-1282), intrăîn diplomație. Ia parte la conciliul unionist de la Lyon (1274), susținând unirea bisericilor catolică și ortodoxă, potrivit dorinței împăratului. În 1282 e trimis ca ambasador la Imperiul bizantin de Trapezunt (Trabzon, litoralul pontic turcesc) și moare în același an după revenirea din misiune.
Akropolites este autorul unor lucrări de istorie, teologie și al unor scrieri panegiriceretorice, în prozăși versuri, între careimportant izvor istoric este și Epitaful compus în onoarea lui Ioan III, mort în 1254. Cea mai importantă lucrare a sa este „Istoria”, în care prezintă evenimentele dintre anii 1203 și 1261, continuându-1 pe Nichita Choniates. Aceastăoperă reprezintă unul dintre izvoarele istorice cele mai importante pentru epoca Imperiului de la Niceea, Akropolites fiind un autor „obiectiv”și un bun cunoscător al evenimentelor contemporane la care a participat direct. Stilul său literar este clasicizant, dar fără exagerările și prețiozitățile lui Choniates. „Istoria” lui Akropolites s-a păstrat în trei versiuni: originală,  prescurtatăși adăugită, părțile adăugate regăsindu-se în compilația lui Teodor Skutariotes, contemporanul târziu al lui Akropolites. Scrierea lui Akropolites a servit ca sursă pentru compilațiile lui Skutariotesși Efrem. (Al. Elian&N. Ș. Tanașoca)
 
1
1185-1207. Răscoala Asăneștilor. Expediția nereușităîmpotriva lor a lui Isaac al II-lea
11 (...) Căci bulgarii, care-i aveau drept aliați pe sciți[cumanii – nota editorilor români], au făptuit multe grozăvii în [împărăția – nota editorilor români] romeilor. Mâniat din aceasta pricină, împăratul Isaac [II Anghelos, 1185-1195 – n. e. r. ], adunând întreaga armată a romeilor, a pornit împotriva lor. Mergând deci de-a lungul țărmului mării [Negre] și cârmind prin orașul Mesembria [Nesebăr/litoralul Bulgariei], ajunge în Haemus [munții Balcani/sudul Bulgariei]. Iar Asan [conducătorul vlah/armănîmpreună cu fratel Petru al revoltei antibizantine a armănilor și bulgarilor din 1185, primii țarial celui de al doilea stat bulgar, 1185-1197] cu armata lui intrăîntr-un orașe1 cu numele Strinavos[Târnovo/centrul Bulgariei – n. e. r.]. După ce și-a așezat el tabăra aici, împăratul Isaac i-a împresurat pe bulgari, dar fu înfrânt printr-un vicleșug de ei. Căci vine la împărat un bulgar în chip de fugar și-i vestește o năvălire a sciților[denumire antică generică dată de bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos], iar împăratul, turburat de cuvintele lui și asta tocmai în ajunul zilei în care se pregătea să cucerească orășelul, plecă de acolo. (...)
13 (...) Iar el primește bucuros aceasta și, luându-i cu sine pe sciți, căci era vădit că nu putea să lupte singur împotriva latinilor [Cruciada IV occidentală catolică, întemeietoareaImperiului latin de Constantinopolul, 1204-1261],a vrut să-i înfrângă prin șiretlicuri. Și el a rămas undeva departe de Adrianopol [Edirne/Turcia europeană], dar a trimis asupra italicilor [latinilor] pe sciți ca să se folosească de armata sciticăîmpotriva lor. Italicii au obiceiul să călărească pe cai falnici și sunt împlătoșați, cu trupul acoperit cu totul de armuri și din aceasta pricină sunt greoi când îi atacă dușmanii, pe când sciții,înarmați mai ușor, sunt mai liberi în mișcări când sar asupra vrăjmașilor. Până să se adune, italicii sunt atacați de scițiși înfrânți, încât și împăratul Balduin însuși a fost prins de ei și dus în lanțuri la împăratul bulgarilor, Ioan[fratele mai mic al lui Asan și Petru, țar al celui de al doilea stat bulgar, 1197-1207]. (...) Și ridicând oamenii de acolo, [Ioan] îi așeză pe malurile Istrului, dând așezărilor numele târgurilor și orașelor robite. (...) Atrăgându-și de partea sa neamul scițilorși întovărășindu-se cu ei, înrudit cu ei și cu felul for de a fi prin firea lui brutală[Ioan] se fălea cu uciderile de romei.După ce el a murit, fiul surorii sale, pe nume Boril[țar al Bulgariei, 1207-1218], luându-și de soție mătușa scită[cumană–n. e. r.], a devenit stăpân peste împărăția bulgarilor. Iar pe fiul lui Asan, Ioan [țar al Bulgariei, 1218-1241], care era încă nevârstnic, luându-1 cineva în taină 1-a dus la sciți.
 
3
1230. După bătălia de la Clocotnița, țarul Ioan Asan al II-lea cucerește,printre altele,Vlahia Mare (Tesalia)
25. <...>Crâncen e învins de bulgari și sciți[cumani – n. e. r.] Teodor [Anghelos, despotul Epirului (1215-1224) și „împărat" la Tesalonic (1224 1230) a fostînfrânt la Clocotnița – n. e. r.]și e prins de dușmani și împreună cu el nu puțini din neamul său și dintre demnitari și nobili, iar toate bunurile lor au căzut pradă bulgarilor.
 
4
1237. Sub presiunea tătarilor, cumanii din nordul Dunării se refugiazăîn masă la sudul fluviului, instalându-se în Macedonia.
35. În acea vreme și din neamul sciților[cumanilor – n. e. r.] , peste care năvăliseră tătarii, câți au izbutit să scape de sabia lor, trecând Istrulpe burdufuriși străbătând munții Haemusîmpreună cu copiii și soțiile lor, fără voia bulgarilor – căci erau multe mii de oameni- au cuprins ținuturile Macedoniei, (...).
 
Bibliografie
Georgii Acropolitae, Operarecensuit Augustus Heisenberg, I-II,Teubner, Leipzig, 1903.
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Georgios Akropolites)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:
Istoria Dobrogei – Bibliografie – Euthymios Tornikes (sec. XII-XIII) – Discurs funebru pentru logothetul Dimitrie Tornikes