Istoria Dobrogei - Bibliografie Choniates (sec. XII-XIII) - „Istoria” (V)

• Nichita Choniates s-a născut la mijlocul secolului XII, în orașul Chonai (azi Khonas) din Asia Mică (Turcia asiatică) și a studiat la Constantinopol, avându-l ca profesor pe fratele său Mihail, viitorul mitropolit al Atenei și scriitor. Ca urmare, el a deținut funcții înalte, printre altele, mare logothet și guvernator al provinciei Filipopole (Plovdiv-centrul Bulgariei). După cucerirea Constantinopolului de către Cruciada IV în 1204, s-a refugiat la Niceea (Iznik-Turcia asiatică), unde a îndeplinit funcții la curtea dinastiei Lascaride, continuatoarea Imperiului Bizantin până la recucerirea capitalei în 1261, și a decedat prin 1213.

Nichita Choniates a redactat numeroase lucrări religioase și laice. Principala scriere laică este „Istoria”, alcătuită din 21 cărți, în care relatează obiectiv evenimentele dintre 1118 și 1206, grupate după domniile împăraților. El a folosit ca surse propriile amintiri, tradiții orale și mărturii contemporane, precum și propriilor cuvântări rostite în fața suveranilor. Istoricii moderni au stabilit că autorul a folosit ca izvoare scrise lucrările mitropolitului Eustathios al Tesalonicului și a contemporanului său loan Kinnamos. „Istoria” lui Nichita Choniates s-a păstrat într-o variantă scurtă, probabil elaborată inițial, și o alta extinsă. Manuscrisele sunt numeroase și prezintă diferențe importante, care fac dificilă redactarea unei ediții critice,  existând între ele și o parafrază neogreacă din secolul XIV. Prima ediție critică, elaborată de Jan-Louis van Dieten cu puțin timp înainte de apariția volumului românesc, nu a fost accesibilă editorilor români. Stilul său literar este „arhaizant”, cu perioade ample, numeroase figuri retorice și citate din clasicii antici și din Biblie. Ca urmare, traducerea operei sale este foarte dificilă, editorii români fiind nevoiți, pentru a reda un text inteligibil, să nu respecte ad-litteram originalul.
Discursurile sale fuseseră publicate anterior într-o excelentă ediție critică de același van Dieten, care a adăugat un comentariu detaliat, care a fost „un neprețuit” ajutor pentru editorii români. (Al. Elian & N. Ș. Tanașoca)


 
28
1205. Tracia supusă latinilor e prădată de cumanii aliați cu Ioniță. Ioniță cucerește și distruge orașul Serrai ; latinii care-1 ocupau pleacă în Ungaria. Vlahu1 Cusmen ocupă o vreme Tesalonicul, dar este înfrânt de latini. Ofensiva lui Ioniță în Macedonia
După cucerirea orașului [Constantinopol, 1204],
11 . < . . . > Latinii [Cruciada IV, stăpâna Constantinopolului, 1204-1261] au fost înfrânți de către sciți [cumani turcici – nota editorilor români] în ziua de 15 a aceleiași luni, indicțiunea a opta [15 aprilie 2005 – n. e. r.]. (...) Sciții [denumire generică dată de bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos], înaintând, nimiceau tot ce întâlneau în cale și jertfeau demonilor lor pe unii dintre cei prinși, mai frumoși la înfățișare, spânzurându-i după ce-i biciuiseră ; iar latinii, la rândul lor, mâniați de răscoala romeilor împotriva lor și de faptul că sciții îi învinuiseră, nu mai puțin îi ucideau pe romei. (...) Încleștându-se deci în luptă cu vrăjmașii, sunt înfrânți strașnic și fug, căci atât de mulți sciți s-au năpustit asupra lor, venind din toate părțile, încât puteai să zici că vezi roiurile [de albine – n. e. r.] ieșind din stupi sau viespile zburând din viesparele lor de pe marginea drumului [comparație cf. Homer, Iliada, 16, 259 – n. e. r.].
 


29.
1205, iulie. Expediția de pedepsire a orașelor răsculate din Tracia, condusă de Henric de Flandra și de Marino Zeno. Măcelul de la Apros. Latinii asediază zadarnic Adrianopolul. Neajunsurile aduse lor de vlahi și cumani
12. <... > Dar și din afară, trupele vlahilor [armânilor] și ale sciților [cumani – n. e. r.], bântuind prin preajma taberei, nu îngăduiau să se aducă alimente într-însa [tabăra asediatorilor latini – n. e. r.]. [Latinii primesc ajutoare de la Constantinopol, dar în tabăra lor izbucnește o molimă, care-i silește să se retragă, renunțând la asediu – n. e. r.]
12. <... > Dar și cei care, ieșind din oraș [Constantinopol], au îndrăznit să se unească și să meargă împreună cu ei, întâlnindu-se în drum cu trupe de vlahi și de sciți, au fost nimiciți aproape toți.
 
30.
1205-1206. Ioniță cucerește Filipopole și pedepsește cumplit pe locuitori pentru a se fi pus sub autoritatea lui Alexie Aspietes, proclamat împărat. La instigația lui Ioniță, cumanii pradă zone din Tracia, ajungând până la Constantinopol. Ioniță asediază fără succes Didymotoichos
După cucerirea orașului,
13. (...) Cuprins așadar de mânie, sloboade roiurile de oști scitice cumani – n. e. r., ce se întreceau în număr cu florile de primăvară [comparație cf. Homer, Iliada, II, 89 – n. e. r.]. Dintre acestea, unele au împresurat Adrianopolul [Edirne/Turcia europeană] mai vârtos decât oștile de furnici care se învârtesc deasupra ariilor sacre [cf. Homer, Iliada, 5, 499; ariile sacre aparțineau zeiței agrare Demetra a grecilor antici – n. e. r.], altele, apropiindu-se de Rusion [Keșan/Turcia europeană – n. e. r.], fac să iasă la luptă armata latină care era în garnizoană în acel oraș. (...) Luându-și armele deci, s-au repezit cât mai repede spre locul unde aflaseră de la iscoade că și-au așezat tabăra sciții. Aceștia, însă, luând-o (...) Lupta aceasta a luat sfârșit în felul arătat ; apoi alte trupe de sciți, nenumărate și alcătuite din buni luptători, merg către Apros [Kestrige/Turcia europeană – n. e. r.] și de la primul asalt îl cuceresc în întregime, cu ușurință ; orașul 1-au distrus, iar din mulțimea locuitorilor o parte au ucis-o sciții, altă parte au luat-o cu ei pentru vânzare, legându-i cu mâinile la spate. Pe mulți i-au azvârlit chiar în foc ; erau învingători, dar nu se foloseau de victoriile lor in chip omenesc.
14 (...) Dar nu numai ținuturile de lângă mare sufereau atât de mult din pricina iscusinței și vitejiei sciților și a celor ce le umblau pe urme, din rândurile vlahilor, care atacau mai ales zidurile împrejmuitoare ale orașelor, mânuind târnăcoape și lopeți, ci și cele îndepărtate de mare, toate au avut de îndurat aceleași necazuri, ba chiar și unele mai mari, fără să le mai rămână nici o speranță de scăpare (...) ; și ogoare și sate și toate celelalte care aparținuseră mai înainte acestor orașe și toate localitățile care se întind până la însăși cetatea ce stă în fruntea tuturor cetăților [Constantinopolului – n. e. r.] au căzut în mâinile sciților. Dar mai ales locuitorii orășelului Athyra [litoralul Turciei europene – n. e. r.] au avut de îndurat nenorocirile cele mai cumplite. Căci mai întâi s-au înțeles cu sciții cu ajutorul banilor și sciții veniseră să ia galbenii [făgăduiți – n. e. r. ]. Dar către seară au venit acolo unii din armata latină care era împreuna cu Branas [bizantin numit de latini  `dominus et capitanus" ]n Adrianopol – n. e. r.] în Raidestos, iar cei din Athyra i-au primit cu bucurie și nu li s-au împotrivit. Căci credeau că ei vor rămâne acolo și vor lupta cu sciții. Dar pe la prima strajă a nopții, aceștia pleacă, având grijă să nu fie observați de sciți, scop pe care nu 1-au atins însă, căci la Region dădură peste alte cete de sciți, care ajunseseră acolo mai înainte și fură toți cât pe ce sa-și piardă viața. După plecarea latinilor, la miezul nopții, sciții fură trași peste zid, pe furiș, de consângenii lor care adunau banii și, punând mâna pe porți și scoțându-și săbiile, se reped cu un strigăt înfricoșător asupra locuitorilor - cei mai mulți încă dormeau - încât nu era ușor nici măcar să fugi. (...) Căci nu numai bărbați și femei au fost uciși sau luați în robie, dar nici țâncii de țâță n-au scăpat de moarte, ci erau și ei secerați ca iarba și ca floarea câmpului de acei oameni lipsiți de milă și care nu știau nicicum că se ridică împotriva firii și încalcă legea omeniei cel care continuă să se arate violent în mânia lui și după ce a dobândit victoria și i-a supus pe vrăjmași. (...) Apoi, barbarii înaintând, în pâlcuri și gloate, distrugeau totul ca o furtună puternică și ca un foc ce mistuie o pădure, nimiceau tot ce întâlneau în cale. Nimic n-a rămas neatins și neprădat de ei ; ci, dintre orașele mai populate și mai mari, Bizya [Vize/Turcia europeană] și Selybria [Silivri/Turcia europeană] au rămas neprădate și nedărâmate de sciți.
 


31
1206. Tânguire pentru prădarea Traciei de către vlahi și cumani
După cucerirea orașului,
15. < ... > Asemenea lucruri au făptuit sciții [cumanii – n. e. r.] și vlahii în năvălirile lor de atunci, lucruri de care urechea n-a auzit și pe care ochiul nu le-a văzut vreodată și nimeni nu și le-a putut închipui. Orașe cândva foarte mari și vestite, cu nenumărați oameni într-însele, târguri vrednice de a fi privite, ogoare și livezi frumos lucrate, grădini înfloritoare, adăpate de pâraie mereu curgătoare și pline de rod bogat și case înalte și locuințe strălucite, lucrate foarte meșteșugit și împodobite cu tot soiul de culori, băi încântătoare, de toate felurile și vii încărcate de struguri și lanuri îmbelșugate de grâne și atâtea altele care cresc în fiecare anotimp și care ne bucură viața și ne-o fac plăcută și pământul încununat cu toate desfătările și atât de dorit, toate acestea se goliseră de oameni, se prefăcuseră în sălașe pentru arici numai și pentru fiarele sălbatice [Vechiul Testament, Isaia, 14, 23 – n. e. r.]; (...)
 
32
1206. Latinii refac unele orase din Tracia distruse de cumani. Relatare despre moartea lui Balduin de Flandra
După cucerirea orașului,
16. < . . . > După ce lucrurile s-au întâmplat astfel, latinii, ajungând la Adrianopol, și-au așezat mai întâi tabăra în preajma orașului și și-au făcut târg în afara lui. Apoi, înțelegându-se cu romeii, se duc într-unele din orașele ce avuseseră de suferit de pe urma sciților [cumanilor - n. e. r.] și le refac, atât cât o îngăduiau împrejurările, apoi se îndreaptă spre ținutul Rodopilor [munți în sudul Bulgariei] < . . . >.
< . . . > Iar moartea lui Balduin [primul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol, 1204-1206], astfel s-a întâmplat. Prins în războiul cu sciții și pus în lanțuri, așa cum am spus, era ținut de multă vreme în temniță, la Târnovo [Bulgaria centrală, capitala celui de al doilea stat bulgar condus de țarul armân Ioniță în 1197-1207, succesor al fraților săi mai mari Asan și Petru (1185-1197)]. (...)
 
33
1206, toamna. Vlahii și cumanii atacă din nou Didymotoichos, dar sunt respinși de Henric de Flandra. Ofensiva latinilor e încununată de succes.
După cucerirea orașului,
17. < . . . > Odată ajuns împărat, aflând de la cei de un neam cu el pe care-i lăsase în Orestiada [Adrianopol – n. e. r.] că sciții [cumanii – n. e. r.] și vlahii au pornit iarăși cu armate și au cucerit Didymotoichon [Grecia nord-estică] și încearcă să pună mâna, prin vicleșug și pe Adrianopol, de vor putea, Henric [conte de Flandra (Belgia), al doilea împărat al Imperiului Latin de Constantinopol, 1206-1216 – n. e. r.], fără să se teamă de mulțimea vrăjmașilor și fără să țină seamă de loc de înfrângerile pe care le suferiseră [latinii – n. e. r.] în luptele de mai înainte, s-a încumetat să pornească din nou în campanie, însuflețit de dorința fierbinte de a-i salva pe cei din același neam cu dânsul ce-1 însoțeau pe Branas și, totodată, de a se îngriji de rămășițele romeilor care se refugiaseră din nou în orășelele din preajma Cetății [Constantinopol – n. e. r.] . (...)
 
 
Bibliografie
 Nicetae Choniatae, Historia, recensuit I. Bekker, Bonn, 1835 ;
Nicetae Choniatae, Orationes et epistulae, recensuit Ioannes Aloysius van Dieten, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 1972 (comentariul e publicat separat : Niketas Choniates. Erlduterungen zu den Reden and Briefen nebst einer Biographie, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 1971)
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Nichita Choniates)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Choniates (sec. XII-XIII) - „Istoria“ (IV)