Istoria Dobrogei – Bibliografie Skutariotes (sec. XIII) – „Cronică pe scurt” (II)

Teodor Skutariotes a trăit în a doua jumătate a secolului XIII, fiind colaborator al împăratului Teodor IILascaris (1254-1258) și al patriarhului Arsenie al Constantinopolului. Sub Mihail VIIIPaleologul (1259-1282), el adeținut funcția de mitropolit al Cizicului (litoralul vestic al Turciei asiatice) și în 1277 a fost trimis într-o delegație la papă, în legătură cu problema unirii Bisericilor Catolice și Ortodoxă, decisă la conciliul de la Lyon (Franța) din 1274. Activitatea unionistăi-a aduspersecuții din partea antiunionistului Andronic II Paleolog (1282-1328), care l-a obligat să-și părăsească eparhia.
Scrierea istorică a lui Skutariotes este o cronică universală de la Facerea Lumii până la recucerirea Constantinopolului în 1261 de către bizantini de la Cruciada IV occidentală (1204), istoria Bizanțului fiindrelatată detaliat începând cu dinastia Comnenilor (1081-1185). Lucrarea are caracter de compilație, pentru perioada pânăîn 1118 fiind folosite ca surse operele lui Ioan Malalas, Georgios Kedrenos, una din variantele cronicii continuatorului lui Georgios Monachos, o altă sursă necunoscută folosităși de Constantin Manasses, iar pentru a doua parte a lucrării, Skutariotes folosește drept izvoare pe Nichita Choniates Georgios Akropolites și o operăanonimă utilizată și de Ioan Zonaras. Skutariotes parafrazează pagini întregi din autorii amintiți, făcând rareori mențiuni personale, el fiind un reprezentant al istoriografiei bizantinecaracterizată de compilații controversate. Cronica lui Skutariotes a fost multătimp cunoscută sub numele de Cronica Anonimului lui Sathas, întrucât manuscrisul publicat de C. Sathas nu indica numele autorului, cercetări recente demonstrând că acesta este Teodor Skutariotes. (Al. Elian& N. Ș. Tanașoca)
 
 
3
1128. Expediția lui Ioan al II-lea Comnenul, pe uscat și pe Dunăre, împotriva regelui Ungariei, Ștefan al II-lea
Folosindu-se de anotimpul următor pentru ajutorarea alor săi și pentru a se răzbuna asupra dușmanilor, adunăoștile și pregăti corăbii, pe care le introduse prin Pont pe Istru și astfel cade asupra dușmanilor dinspre uscat și de pe mare [Neagră]; și trecând fluviulși rânduind armata pe malul dimpotrivă, împrăștie armata hunilor [ungurilor – nota editorilor români]într-o luptă de cavalerie. (...)
 
4
1148. Manuel I Comnenul respinge pe cumani la nord de Dunăre
(...). De la primul atac înspăimântându-i pe sciți [cumani – n. e. r.] care, după ce trecuserăIstrul, îi supărau pe cei din ținutul munților Haemus [munții Balcani/sudul Bulgariei], [Manuel I Comnenul, 1143-1180] plecând de la [FilipopolePlovdiv/centrul Bulgariei] a mers drept către [insula – n. e. r.]cefalonienilor sau a faecienilor[vestul Greciei/N. Choniates – n. e. r.].
 
5
1150. Trecând Dunărea, cumanii pradăîn Imperiul bizantin și înving oastea lui Kalamanos, trimisăîmpotriva lor
În acest timp, deoarece și sciții [cumanii – n. e. r.][denumire generică antică dată de bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos]trecuseră Istrul și prădau cețățile romeice din preajmă, e trimis împotriva lor Kalamanos. Dar cum acesta nua condus cum trebuie războiul, a fost înfrânt și a pierdut pe mulți bărbați viteji și el însuși, rănit de moarte, și-a pierdut viața. Iar sciții, prădând tot ce li se ivea in cale și încărcând prada pe cai, s-au întors fără primejdie acasă[N. Choniates – n. e. r.].
 
7
1166. Andronic Comnenul se pregătește să pornească împotriva Bizanțului cu trupe cumane
Iar împăratul, socotind ca o insultă personalăînstrăinarea lui și temându-se, pe de altă parte, ca nu cumva, așa cum se spunea, acesta, luând sciți [cumani – n. e. r.], să năvăleascăîn hotarele romeilor, îl face să se întoarcă de acolo, dând și primind garanții, <...>[N. Choniates – n. e. r.].
 
8
1176. La expediția lui Manuel I Comnenulîmpotriva sultanatului din Iconion participăși trupe cumane din zona Dunării
Din aceste pricini, împăratul aduna și oștile existente și întocmea și altele și înrola nu puțină oaste și dintre străini, mai ales dintre cei de neam latin și dintre sciții [cumanii – n. e. r.] de lângăIstru.
 
Bibliografie
C. Sathas, MesaionikeBibliotheke, vol. VII, Paris-Venetia, 1894, p. 1-556.
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Teodor Skutariotes)


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Skutariotes (sec. XIII) - „Cronică pe scurt” (I)