Istoria Dobrogei - Bibliografie Zonaras (sec. XII) - „Cronica” (I)

Ioan Zonaras a trăit în secolulXIIși adeținut funcții importante în garda imperialăși cancelaria imperială bizantină. Ulterior, el s-a retras la o mănăstire de pe o insulă din Marea de Marmara (Peninsula Balcanică-Asia Mică / Turcia). Aici, Zonaras a scris o cronică universală cu titlul „Rezumat de istorii”, cuprinzândevenimentele de la Facerea lumii (Vechiul Testament) până la urcarea pe tron a lui Ioan II Comnenul (1118-1143). Primele 12 cărți ale scrierii sunt consacrate istoriei lumii până la domnia lui Constantin cel Mare (324-337), folosind caizvoare Biblia, Josephus Flavius, Eusebius, Teodoretos, Petrus Patriciul, Herodot, Xenofon, Arian, Plutarh. Printre izvoarele folosite se remarcă opera lui DioCassius, atât în versiunea originală, cât și în prelucrarea patriarhului Ioan Xiphilinos (secolul XI), importanța istoriografică a lui Zonaras constând în faptul că primele 21 cărți ale luiDioCassius sunt cunoscute numai prin intermediul său. Pentru perioada posterioară lui Constantin cel Mare, Zonaras a folosit ca surse pe Malalas, Procopius, Teofan Marturisitorul, Nichifor Patriarhul, Georgios Monachos, Georgios Kedrenos, Simion Magisaos, Ioan Skylitzes, Mihail Psellos și alții, precum și izvoare pierdute utilizate de Kedrenos și Skylitzes. Informația lui Zonaras este bogată și orizontul său istoric larg, dar prelucrarea surselor nu este suficient de critică, adeseori el încercând numai să armonizeze pasaje rezumate sau extrase din alți autori, chiar daca aceștia se contrazic unul pe altul. Limba folosită reprezintă un compromis între tendința arhaizantăși limba populară, stilul său fiind simplu și curgător. Lucrarea sa s-a bucurat de o largă răspândire în Bizanț și de traduceri în lumea slavăși în cea occidentală. Zonaras a mai scris lucrări teologice, de drept canonic, hagiografice și omiletice, exegeze ale poeziei ecleziastice, poezii cu conținut teologic, precum și un „Lexicon” important, între altele, pentru explicațiile numelor arhaizante de popoare folosite de scriitorii bizantini. (A. Elian& N. Ș. Tanașoca)
 
1
29.i.e.n. Marcus Crassus câștigă victorii asupra neamurilor din Macedonia, Tracia și Elada Despre numele de misieniși geți
X,32. Și Marcus Crassus, trimis în aceasta vreme în Macedonia și Tracia și Elada, s-a luptat cu multe neamuri si pe unele le-a învins, pe altele și le-a apropiat pe cale pașnică. Iar aceste neamuri se numeau altădată misieni și geți, locuind ținutul întreg dintre Haemus[munții Balcani] și Istru ; cu trecerea timpului, unele dintre ele s-au numit și cu alte nume. Și după aceea tot teritoriul pe care râul Sauos[Sava / Slovenia, Croația, Bosnia, Serbia – nota editorilor români] vărsându-se în Istru, mai sus de Dalmația [litoralul balcanic al Mării Adriatice] și de Macedonia și de Tracia îl desparte de Pannonia[Ungaria vest dunăreană], și-a luat denumirea de Misia. (...)
 
5
245-248Filip Arabul învinge pe carpi
XII, 19. < . . . > Acest împărat [Filip 244-249 – n. e. r.], pornind război împotriva sciților[denumire generică dată de bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos] [carpii și goții– n. e. r.], s-a întors la Roma. Iar în Moesii, un oarecare Marinus, care era ofițer, a fost ales de soldați împărat.
Editorii români notează că Marinus, comandantul din Moesia Inferioară, Moesia Superioară și Pannonia Inferioară, a fost ucis în scurt timp de proprii soldați, citând în acest sens pe Radu Vulpe, Din istoria Dobrogei, II, 1968.
 
6
251-253 TrebonianusGallusincheie pace cu goții și cu alte popoare barbare coalizate împotriva Imperiului roman (251). Marcus AemiliusAemilianusîi înfrânge pe goți și e ales împărat (253)
XII, 21. < . . . > Domnind, așadar, Gallus[251-253 – n. e. r.] peste împărăția romanilor, încheie un tratat cu barbarii[coaliția condusă de regele got Kniva care a atacat Moesia în 249-250 – n. e .r.] ca să ia ei de la romani un tribut anual și să nu prade teritoriile romanilor [tratat încheiat în 251 – n. e. r.]< ...>Și sciții[goții – n. e. r.] au pătruns în Italia, în mulțime nenumărată, și au năvălit și în Macedonia și în Tesalia [Grecia centrală] și în Elada. Se spune că o parte dintre ei, trecând Bosforul [Cimerian, strâmtoarea dintre Marea de Azov și Marea Neagră – n. e. r.]și lacul Meotidei[Marea de Azov], au ajuns la Pontul Euxinși au prădat multe ținuturi. Și multe alte neamuri s-au năpustit atunci asupra împărăției romanilor. Dar atunci și ciuma a năpădit [multe – n. e. r.]țări ; a pornit din Etiopia și a bântuit aproape întreg Răsăritul [imperiului] și Apusul și a pustiit de locuitori multe orașe, stăruind vreo cincisprezece ani. Iar sciții, care luau în fiecare an cele orânduite de romani prin tratate, au venit să le iași, spunând că ce li s-a dat e mai puțin decât li s-a promis, au plecat amenințând. Iar Aemilianus, un libian care comanda armata din Moesia, a făgăduit că va da soldaților tot ce se dădea sciților, daca se vor lupta cu barbarii. Iar ei au năvălit pe neașteptate asupra sciților și i-au ucis, cu puține excepții, pe toți și au luat de la ei pradă multă, cotropindu-le țara. Aemilianus, trufindu-se cu ceea ce înfăptuise, stăruie pe lângăsoldații de sub comanda sa și ei îl proclamăîmpărat al romanilor.
Editorii români notează că Marcus AemiliusAemilianus, guvernator al celor două Moesii și al Pannoniei Inferioare, proclamat împărat în iulie 253, va fi ucis de proprii săi soldați în septembrie, fiind citat în acest sens R. Vulpe.
 
7
253. Aemilianus făgăduiește Senatului că va izgoni pe barbari din Tracia
XII, 22. Proclamat, deci, astfel, împărat, Aemilianus a scris Senatului, făgăduind că va izbăvi Tracia de barbar.și ca va lupta și împotriva perșilor [Iran] și că toate le va înfăptui și se va lupta ca general al senatorilor, lăsând Senatului cârmuirea statului.
Editorii români notează că barbarii erau goții și aliații lor, citând în acest sens pe R. Vulpe.
 
8
258. Goții împreună cu alte popoare barbare trec Dunărea și asediază fără succes Tesalonicul
XII, 23. <...> Deoarece și în vremea acestuia Valerianus 253-260 – n. e. r. s-a produs o răscoală a neamurilor, romanii erau într-o situație grea. Căci sciții[goții, carpii și alți barbari de la nordul Dunării de Jos – n. e. r.], trecând Istrul, au robit din nou Traciași au asediat mândrul oraș al Tesalonicului, însă nu 1-au și cucerit. (...)
 
10
269. Victoria lui Claudius asupra goților și a celorlalte popoare nord-danubiene si nord-pontice aliate cu ei
XII, 26. (...) Deoarece Postumus[uzurpator în Galia/Franța – n. e. r.]își exercita încă domnia nelegitimă, iar barbarii[goți, heruli, gepizi, bastarni, sarmați – n. e. r.] trecuseră peste lacul Maeotideiîn Asia și în Europa[Peninsula Balcanică] și le prădau, Senatul se întreba cu cine trebuie să se dea mai întâi lupta, iar Claudius [II Gothicus 268-270 – n. e. r.] spuse: „războiul cu urzurpatorul mă privește pe mine, iar războiul cu barbarii privește statul și trebuie să se dea întâietate aceluia care privește statul”. (...) Iar Claudius năvălind asupra lor, după ce se risipiserăîn mai multe ținuturi, i-a învins când în lupte navale, când în lupte purtate pe uscat. Și furtunile le-au pricinuit suferințe, iar foametea i-a chinuit și i-a distrus.
Editorii români notează că R. Vulpe caracteriza această invazie „scită” drept „cea mai mare sforțare a populației de la nord de gurile Dunării de a sfărâma aria Imperiului roman”.
 
Bibliografie
Ioannis Zonarae, Annales ex recensioneMauriciiPinderi, III, Bonn, 1841-1844.
Ioannis Zonarae, Epitomaehistoriarumlibri XIII -X V III, ed. Th. Buttner-Wobst, Bonn, 1897.
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Ioan Zonaras)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

 Citește și: