Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:32 22 09 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Mari proprietari la Murfatlar - sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX (galerie foto)

ro

13 Feb, 2019 00:00 1331 Marime text
Denumirea de Murfatlar se pare că provine de la numele unui conducător local, Murfat, care, probabil, a întemeiat așezarea. Vestigiile arheologice scoase la iveală demonstrează vechimea așezării. Localitatea este tranzitată de valurile din antichitate, iar în secolul al X-lea sunt atestate chiliile din dealul de cretă (Tibișir) și conducătorul local jupan Gheorghe.
 

 
Referitor la valul de piatră, se pare că acesta se află în legătură cu așezarea rupestră de aici, de unde au fost extrase blocuri de cretă. Acest val dubla obstacolul natural al Văii Kara-Su. Valul mare de piatră poate fi datat în vremea comitopulilor (976-1001), având două argumente în acest sens: inscripția din anul 943 descoperită la Mircea Vodă, care-l atestă pe jupan Dimitrie și cariera de piatră de la Murfatlar, de la sfârșitul secolului al X-lea. Este posibil ca imediat după recucerirea teritoriului dintre Dunăre și Mare, din vremea împăratului bizantin Ioan Tzimiskes, valul de piatră și fortărețele să fi fost reparate pentru a întări granița tradițională. Din păcate, ansamblul monastic-rupestru de la Murfatlar nu este folosit în scopuri turistice, fiind aproape necunoscut dobrogenilor.
 
În anul 1814, era format din 12 familii de tătari, iar în 1856, au fost colonizate 80 de familii de tătari crimeeni. Localitatea avea 2.874 ha, din care 2.171 ha erau culturi.
                
Școala a fost înființată în anul 1899, având 5 clase și trei posturi de învățători. Grădinița de copii a fost înființată în 1905, iar Biserica cu hramul „Sfânta Maria” a fost ridicată în 1906. Comunitatea musulmană beneficia de o geamie încă din 1870, deservită de doi hogi. Banca populară „Spiru Haret” avea la momentul înființării în 1904, 77 de membri cu un capital nominal de 42000 lei.
 
În 1890, primar al localității era Emirzac Arslambec, iar în 1894 localitatea era condusă de Emirbek Ghengea, care va împroprietări cu câte 20 de hectare de teren arabil pe Radu Girip, Mehmet Mustafa, Nicolae Goșe (se învecina cu proprietatea lui Costache Girip), Ion Gârbă, Stan Ilie, Stan Voinea și pe Dumitru Petcu. Secretar al primăriei era Pericle H. Macri, ce câștigase concursul la 1 aprilie 1902.
 
În 1911, primar al localității era Niculae Dragoș, iar secretar - Dumitru Balaș; învățător era Gheorghe Mușetescu, preot - A. Popescu, iar preceptor- Constantin Stanciu. Printre negustori îi putem aminti pe: Ilie Sava, Ioan Radu, Garabet Kircomatopol, Ilie Rozalis, Stan Boia, Constantin Șteflea, Ilie Creangă, Anghel Popescu, Omer Hagi Emir Bechi ș.a.
 
În cele două cariere aflate pe raza localității ce însumau 57 ha, exploatarea se realiza în numele statului (3.500 mc. anual) sau de către N. Catrinescu (200 mc. de nisip). Oborul de cereale putea primi o sută de căruțe în medie, de care răspundeau 11 mijlocitori ai administrației.
 
Mari proprietari funciari erau frații Solacolu, ce dețineau 1066 ha, și Teodor Miulescu, ce avea 1800 de ha. În 1906 funcționa o moară de 24 CP, avându-l ca proprietar pe Drăgoi Nicolae.
 
Despre Căpitan Solacolu-Troian se poate spune că se născuse la București în anul 1873. Studiile liceale le-a finalizat la „Sf. Sava“, apoi la Școala fiilor de militari de la Craiova, și ulterior la Școala de ofițeri de la București. Cariera militară a fost desăvârșită la Școala de cavalerie de la Târgoviște. A deținut funcții la Regimentul de Călărași din Giurgiu, după care se va reîntoarce la București, fiind înaintat la gradul de căpitan. Va deveni profesor de echitație până în 1906, la Școala din Târgoviște. Va fi transferat ulterior la Regimentul 2 Roșiori din București, unde va lucra până în 1907. După această data se va retrage din armată și își va dedica întreaga activitate agriculturii, pe moșiile sale din Murfatlar.
 
Fratele său, Mircea Solacolu-Troian, se născuse la București, în anul 1880. Aici a terminat studiile liceale (la Liceul „Matei Basarab“), iar mai apoi a obținut diploma în agronomie la Înalta școală de agronomie din Hohenheim-Wurttenberg, în Germania. Practică a făcut în Franța, Austria (la ferma principelui Schwartzemberg), Ungaria și Germania, vizitând ferme model. A scris articole de agronomie pe care le-a publicat în reviste din străinătate și din țară. Pe moșia sa de la Murfatlar a pus în practică ceea ce învățase, obținând rezultate deosebite. Pe țăranii de pe moșiile sale îi învăța să cultive judicios pământul. A deținut și funcția de consilier comunal.
 
În ceea ce îl privește pe Teodor Miulescu, acesta se născuse la Călărași, în 1846, cursurile secundare fiind finalizate la București. Operele sale filantropice vizau copiii sărmani, dar și pe țăranii ce se confruntau cu neajunsuri.
 
Populația localității în 1916 era de 1721 de suflete, din care: 927 erau bărbați, iar 794 erau femei. Exista un adevărat conglomerat etnic: 915 români, 21 bulgari, 366 turci, 12 germani, 185 greci, 126 armeni, 10 evrei, 6 ruși, 5 sârbi, 9 unguri, 26 italieni, 31 țigani, 9 alte nații.
 
Veniturile comunei Murfatlar proveneau din agricultură, creșterea animalelor și activitățile comerciale. Populația a crescut constant de la începutul secolului al XX-lea către jumătatea acestuia, datorită afacerilor economice și implicării administrației locale.
 
Surse bibliografice:
 
S.J.A.N.C., Fond Inspectoratul Cadastral Constanța, Dosar nr. 138/1882-1894
Anuarul dobrogean, 1911
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre și mare. Dobrogea, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979
Radu Florescu, Radu Ștefan Vergatti, Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei, în Pontica, V, 1972
Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, 1906
N.T.Negulescu, Județul Constanța în anii 1916 și 1922/1923, Tipografia Victoria, Constanța, 1924
Adrian Ilie, Valea Kara-su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008.
 
Surse foto:
Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, 1906
Anuarul dobrogean, 1911
 
Despre Adrian Ilie 
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România. 
 
Citeşte şi:
 
Lucian Grigorescu (1894-1965), un artist universal (galerie foto)
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii