Istoria Dobrogei – Bibliografie Choniates (sec. XII-XIII) – „Istoria” (IV)

Nichita Choniates s-a născut la mijlocul secolului XII, în orașul Chonai (azi Khonas) din Asia Mică (Turcia asiatică) și a studiat la Constantinopol, avându-l ca profesor pe fratele său Mihail, viitorul mitropolit al Atenei și scriitor. Ca urmare, el a deținutfuncții înalte, printre altele, mare logothetși guvernator al provincieiFilipopole (Plovdiv-centrul Bulgariei). După cucerirea Constantinopolului de către Cruciada IV în 1204, s-a refugiat la Niceea (Iznik-Turcia asiatică), unde a îndeplinit funcții la curtea dinastiei Lascaride, continuatoarea Imperiului Bizantin până la recucerirea capitalei în 1261, și a decedat prin 1213.
Nichita Choniatesa redactat numeroase lucrări religioaseși laice. Principala scrierelaică este „Istoria”, alcătuită din 21 cărți, în care relatează obiectiv evenimentele dintre 1118 și 1206, grupate după domniileîmpăraților. El a folosit ca surse propriile amintiri, tradiții orale și mărturii contemporane, precum și propriilor cuvântărirostite în fațasuveranilor. Istoricii moderni au stabilit căautorul a folosit ca izvoare scrise lucrările mitropolitului Eustathios al Tesalonicului și a contemporanului său loanKinnamos. „Istoria” lui Nichita Choniates s-a păstrat într-o variantă scurtă, probabil elaborată inițial, și o alta extinsă. Manuscrisele sunt numeroase și prezintă diferențe importante, care fac dificilăredactarea unei ediții critice, existândîntre ele și o parafrază neogreacă din secolul XIV. Prima ediție critică, elaborată de Jan-Louis van Dieten cu puțin timp înainte de apariția volumului românesc, nu a fost accesibilă editorilor români. Stilul său literareste„arhaizant”, cu perioade ample, numeroase figuri retorice și citate din clasicii antici și din Biblie. Ca urmare, traducerea operei sale este foarte dificilă, editorii români fiind nevoiți, pentru a reda un text inteligibil, să nu respectead-litteram originalul.
Discursurile salefuseseră publicate anterior într-o excelentă ediție critică de același van Dieten, care a adăugat un comentariu detaliat, care a fost„un neprețuit” ajutor pentru editorii români. (Al. Elian& N. Ș. Tanașoca)
 
 
18
1195. Alexie al III-lea Anghelos, fărăsățină seama de năvălirile vlahilor și cumanilor, permite trupelor bizantine să revină acasă
Despre Alexie Anghelos
I, 1. < . . . > După ce [împăratul – nota editorilor români][Alexie III Anghelos, 1195-1203] a rânduit astfel toate lucrurile acestea, sau, mai bine spus, a plătit toate aceste dări [răsplătirea susținătorilor – n. e. r.], ca unul ce era constrâns de vremuri și de stările de fapt să se facă plăcut [celorlalți – n. e. r.], îngăduie trupelor să se întoarcă acasă, fără sățină seama că vlahii [armânii], năvălind împreună cu sciții[cumanii – n. e. r.], pradă tot ce li se ivește în cale. (...)
 
19.
1193-1197. Eșecul încercărilor lui Alexie al III-lea Anghelos de a ajunge la încheierea unei păci cu Petru și Asan. Ofensiva vlahilor, capturarea strategului Alexie Aspietes. Cuvântarea lui Asan către oamenii săi. Înfrângerea trupelor sebastocratorului Isaac Comnenul; prinderea acestuia. Asan refuză să-1 elibereze pe un preot robit care i se adresase în limba vlahilor. Ivancu ucide pe Asan, se pune în fruntea unei revolte și iaîn stăpânire Tirnovo. Tratativele lui Ivancu cu împăratul Alexie al III-lea Anghelos. Eșecul expediției militare bizantine conduse de Manuel Kamytzesîmpotriva lui Petru, în sprijinul lui Ivancu. Alte eșecuri bizantine. Ivancu se refugiază la Constantinopol și e logodit cu nepoata împăratului. Petru, ucis de un om din neamul său, e urmat în domnie de Ioan (Ioniță).
4. (...) Atunci, cei ce se găseau în ascunzători i-au prins [pe romei – n. e. r.] ca într-o plasăși [IsaacComnenul– n. e. r.] a pierdut pe mulți dintre ai săi, iar în cele din urmă a fost și el însuși prins de viu de sciți[cumani – n. e. r.]. (...) Scitul[denumire generică dată de bizantini barbarilor de la Dunărea de Jos] care-1 prinsese pe sebastocratorîl ascundea cu grijăîn fel și chip, ca să nu fie văzut de Asan, nutrind speranța, deloc neîntemeiată, că, dacă strecurându-se printre vlahi îl va aduce pe acesta înapoi la casa lui, ar putea să primească de la împărat o răsplată foarte mare. Dar s-a răspândit vestea că strategul a fost prins și s-a făcut cercetare amănunțită ; el e descoperit și dus în fața lui Asan.
6. (...) Și bărbatul acesta a depus cele mai mari eforturi în părțile Filipopolei[Plovdiv/Bulgaria centrală] și era pentru romei ca un stăvilar îndrăgit în calea năvălitorilor din neamul lui, care cu ajutorul sciților prădau ce le cădea în cale ; uneori, luptând alături de împărat, s-a arătat deosebit de viteaz. Dar cine ar putea socoti de câte oriși când [anume – n. e. r.]în cursul anului s-au produs năvăliri ale scițilorși ale vlahilor și ce fapte nelegiuite au făcut ? Mărturisesc desigur faptele însele, pustiirea ținuturilor de lângăHaemus [munții Balcani/Bulgaria central-sudică], prădăciunile din Macedonia și din Tracia[denumire generică dată de bizantini teritoriului din estul Peninsulei Balcanice locuit în antichitate de traci], mai exact decât coloanele funerare și monumentele și mai limpede decât orice istorie.
 
20
1197(1198?). Alexie al III-lea Anghelos renunță la expediția împotriva lui Chrysos, pentru care se pregătise
Despre Alexie Anghelos
II, 3. După aceasta, împăratul, urmându-și drumul stabilit, se îndreaptă spre Kypsella[Ipsela/Turcia europeană – n. e. r.], ca săînfăptuiască ceva pentru salvarea orașelor din Tracia, pe care le stricaseră vlahii și sciții [cumanii – n. e. r.]și ca să-1 prindă apoi pe Chrysos[vlah – n. e. r.] [armân] sau să pună capăt măcar năvălirilor pe care el le făcea în ascuns, prădând ținuturile din jurul orașului Serrai [Serres/Grecia nordică – n. e. r.].
 


21
1199, 23 aprilie. Cumanii și vlahii pradă orașele din Tracia. Armata bizantină din Bizyaîi alungă, dar cumanii revin, profitând de faptul că bizantinii nu au știutsă-și fructifice victoria
Despre Alexie Anghelos,
II, 5. <...> Iar împăratul [Alexie III – n. e. r.], deși nu se ridicase deplin după boalăși nici nu se putea ține pe picioare, pleacăși se îndreaptă spre Kypsella, pregătind cele necesare pentru război;pe când el se găsea încăîn convalescență, sciții[cumanii – n. e. r.] cu o ceată de vlahi, trecând Istrul, prădau în primul lor atac, chiar în ziua pomenirii anuale a mucenicului lui Hristos Gheorghe [23 aprilie – n. e. r.], orașele din Tracia, cele aflate în preajma Mesenei și a Tzurulosului[Corlu/Turcia europeană], ca și pe cele din apropierea acestora. (...) (...); mai ales fiindcăsciții nu se pricep să ducă război de împresurare și de aceea ei ocolesc până azi întăriturile satelor și ale orașelor, ca unii ce sunt în stare [doar – n. e. r.] să distrugă din primul iureș, asemenea furtunii, ce li se ivește în cale, pentru ca apoi să se întoarcă la casele lor. (...) Și ar fi putut să scape toți [romeii – n. e. r.] de nenorocirea robirii, dar blestematul de calic [călugăr – n. e. r.] care venea de la mănăstirea Antigonos ca să ia vama pentru târg ar fi ținut seama de dispozițiile date de Teodor Branas, guvernatorul ținuturilor de acolo ; acesta interzisese îngrămădirea multor oameni în Kuperion, dându-le de știre despre năvala scițilorși avertizându-i să aleagă : (....). (...) Și, astfel, sciții, după ce au adunat multăpradă s-au înapoiat spre ținuturile lor ; dar oastea romeică ce păzea Byzia [Vize/Turcia europeană], aflând căsciții se întorc spre casă, a pornit după ei. Și cum cele două armate s-au ciocnit în luptă, a noastrăînvinge și se face măcel mare și sciții fug și cea mai mare parte din cei prinși  scapă, dar pentru scurtă vreme. Căci lăcomia înnăscutăși nebuneascăși de neclintit a romeilor după lucruri care nicidecum nu li se cuvin, le-a stricat victoria. Toți s-au apucat să smulgășj să care prăzile aduse de sciți din ținuturile romeice, iar dușmanii, în vremea asta, s-au oprit din fugăși s-au întors atacându-i din nou.
 
 
22.
1199. Expediția nereușită a împătratului Alexie at III-lea Anghelos împotriva lui Chrysos care s-a întărit în Strumitzași Prosakos. Alexie refuza să-i elibereze pe vlahii robiți de aliații săi turci. Încheierea păcii cu Chrysos care primește de soție pe fiica lui Manuel KamytzesDespre Alexie Anghelos,
III, 2. Atunci s-a produs și o năvala a sciților[cumanii – n. e. r.], foarte mare și mai groaznică decât cele de mai înainte. (...).
 
25
1200, după 1 septembrie - 1201, înainte de 1 septembrie. Vlahii și cumanii năvălesc în Imperiul bizantin. Intervenția rușilor lui Roman Mstislavici, cneazul Haliciului, duce la înfrângerea cumanilor. Rolul acestora în conflictele dintre Roman și Riuric al Kievului
Despre Alexie Anghelos,
III, 5.Iar în anul următor, vlahii au năvălit din nou împreună cu cumaniiși, după ce au prădat cele mai importante regiuni ale țării, s-au înapoiat [în ținuturile lor – n. e. r.] nevătămați. (...)
 
27
1203-1205. Fuga împăratului Alexie al III-lea Anghelos din Constantinopol și refugiul său la Almyros. Romeii din armata sa intrăîn serviciul lui Ioniță. Conflictul lui Ioniță cu latinii. Răscoala Traciei și a Macedoniei împotriva stăpânirii latine. Luptele bizantinilor răzvrătiți. aliați cu vlahii și cumanii, împotriva latinilor. Victoria celor dintâi și capturarea lui Balduin de Flandra, împăratul latin al Constantinopolului, de către Ioniță.
 După cucerirea orașului[Constantinopol de către Cruciada IV]
10 (...) Dar cum și de data aceasta au cântat, după vorba ce se zice, în zadar, [soldații bizantini] s-au îndreptat spre Ioan [fratele mezin al lui Petru și Asan, țar al vlahilor și bulgarilor, 1997-1207], cel crescut în Haemus[munții Balcani]și care ajunsese să distrugă aproape toată partea de apus a împărăției romeilor[Peninsula Balcanică] și să o pustiască prin războaie și cu ajutorul năvălirilor scitice[cumane – n. e. r.]și o copleșea cu felurite nenorociri. (...)Iar Ioan a venit aducându-și propriile sale oști și pe cele nenumărate, ale sciților care-i dădeau ajutor, străduindu-se să rămână cât mai neobservate de latini. (...)Iar mai departe n-auîndrăznit săînainteze, deoarece romeiiși vlahii și o parte din sciți bântuiau pe acolo, în timp ce ceilalți fugiseră la Adrianopol [Edirne/Turcia europeană] ca la un adăpost mântuitor. (...) Nu a apus soarele de multe ori până ce Ioan, slobozind o parte din oastea scitică, îi poruncește să atace animalele de hranăși de povară, care pășteau verdeața pădurii din preajma taberei latinilor ; el voia să afle pe această cale ce planuri au dușmanii și cum se aruncăîn luptă. Iar ei, îndată ce i-au văzut pe sciți, cuprinși de un avânt nebun, se aruncă la cai și la sulițe. Si pornesc vijelios dupăsciți, iar aceștia, dând dosul, o iau la goană, azvârlind săgețiîn urma lor, fără să-și încetineascăînsă fuga cea iute. (...) Apoi, Ioan și-a așezat propria armată la pândăși și-a vârât-o prin văgăuni și și-a strecurat-o prin locuri ridicate, pe coline, străduindu-se ca dușmanii să nu prindă de veste că e acolo și a poruncit mai multor oameni din armata scitică, pe care o comanda Kotzas, să năvălească din nou asupra taberei latinilor și să facă aceleași lucruri ca și mai înainte și să se întoarcă pe același drum pe care o luaserăși prima dată. Iar [latinii – n. e. r.], cum i-au văzut din nou pe sciți, iarăși se înarmarăîn grabăși porniră după ei cu mai multă vigoare decât înainte, clătinându-și lăncile și au gonit mai multă cale. Și cum scițiiînaintau lesne și nu mai trăgeau cu arcurileîn urmă, căci erau înarmați ușor și erau purtați de cai mai iuți, latinii, fără să-și dea seama, merseră foarte departe, încât ajunseră pe negândite în locurile în care le erau pregătite cursele și unde dușmanii stăteau la pândă. Și dând peste trupele scitice odihnite, tocmai când ei erau istoviți de osteneala drumului, iar caii abia de mai puteau sărăsufle, sunt prinși în încercuire. Căci sciții i-au împresurat. Și când s-a dat lupta, [latinii – n. e. r.] erau răsturnați de pe cai sub presiunea mulțimii sciților, care se repezeau mai mulți asupra unuia singur și oamenii aceștia cu gâtul țeapăn erau prinși de grumaz cu securi și lanțuri și a fost ucisăși o mare parte din cai. Căci sciții veneau asupra lor asemenea unui nour negru și des,încât ei nu puteau nici săîși desfășoare cavaleria, nici săfugă. (...)
 
Bibliografie
NicetaeChoniatae, Historia, recensuit I. Bekker, Bonn, 1835 ;
NicetaeChoniatae, Orationes et epistulae, recensuitIoannesAloysius van Dieten, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 1972 (comentariul e publicat separat : NiketasChoniates. Erlduterungenzu den RedenandBriefennebsteinerBiographie, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 1971)
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Nichita Choniates)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: 
Istoria Dobrogei - Bibliografie: Choniates (sec. XII-XIII) - „Istoria” (III)