Istoria Dobrogei – Bibliografie - Pachymeres (sec. XIII) „Istorii compuse” (I)

Georgios Pachymeres s-a născut la Niceea (Iznik/nord-vestul Turciei asiatice) în 1242 și s-a mutat la Constantinopol în momentul eliberării orașului de sub stăpânirea Cruciadei IV catolice occidentale (1204-1261). El a  ocupat funcții laice și religioase, decedând, probabil, în 1310.

Pachymeres este considerat drept cea mai importantă personalitate culturala bizantină din secolul XIII, fiind educat în cultura clasică antică greco-romană. El este autorul unor scrieri retorice, al unui manual pentru quadrivium (aritmetică, muzică, geometrie și astronomie), al unui rezumat al filozofiei lui Aristotel, al unei parafraze la scrierile lui Dionisie Pseudo-Areopagitul, al unei vaste corespondențe și a unor poezii. Dar lucrarea sa cea mai importantă este „Istorii compuse”, în care prezinta evenimentele istoriei bizantine între anii 1255-1308. Sunt relatate detaliat domniile lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), în șase cărți, și a lui Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), în șapte cărți. Pachymeres este un istoric bine informat și obiectiv, chiar față de aprigele dispute religioase la care a participat. Stilul său arhaizant îl face „foarte dificil de interpretat”, folosind vocabularul homeric și înlocuind numele lunilor anului cu cele din antichitate. (Al. Elian & N. Ș. Tanașoca)
 
2

1265. La instigația țarului bulgar Constantin Tich și a fostului sultan din Iconion, Izzeddin, tătarii năvălesc în Imperiul bizantin .

I, 3, 25 (...) Și trimițând vorbă, cheamă mulțime de tohari [tătari – nota editorilor români], fiindcă [zicea el – n. e. r.] vor câștiga numaidecât [bătălie și bunuri – n. e. r.] dacă vor năvăli împreună cu el și cu bulgarii [al doilea stat bulgar medieval 1185-1396]. Și ei, care erau de altminteri încă o hoardă de sine stătătoare (căci nu se supuseseră încă pe deplin lui Nogai, fiindcă Nogai atunci mai întâi începuse să se revolte împotriva stăpânilor și trăia în condiții egale cu ei, ca prieten, căci deși trimis împreună cu ei de către aceia, nu cucerea țările pentru han, cum îl numeau ei, ci, dacă le vedea prospere și le însușea pentru sine și pentru tovarășii săi), [ei deci – n. e. r.] îndată ce auzeau se și repezeau, devorând ca niște câini ținuturi mănoase. (...) Așa s-au petrecut lucrurile și, în timp ce împăratul lua drumul către Constantinopol, străbătând regiunile apusene, deodată și aceia, năvălind împreună cu Constantin, trecând cu toată mulțimea lor strâmtorile din Haemus [munții Balcani/sudul Bulgariei], își ridicau tabere în văzul tuturor într-un singur loc, ci se risipeau cu cârdul, în cete și atacau împreună cu ceilalți, în detașamente și făceau grozăvii, omorând, robind, nerămânând ticăloșie pe care să nu o făptuiască. (...)


  
3

1282, septembrie. Mihail al VIII-lea Paleologul apelează la tătari împotriva sebastocratorului Ioan Anghelos, cârmuitorul Tesaliei

I, VI, 34. <... > Căci îl grăbeau  [Ioan I Anghelos, duce de Neopatras, cirmuitorul Tesaliei – n. e. r.] pe de o parte căsătoria fiicei sale [cu kralul sirb Stefan Uros al II-lea Milutin – n. e. r.], pe de altă parte toharii [tătarii – n. e .r.], despre care se vestea că vin dinspre apus, pe care însuși împăratul [Mihail VIII – n. e. r.], cerându-i de la Nogai împotriva sebastocratorului Joan și acela trimițându-i, îi aștepta. (...)
35. Căci sebastocratorul Ioan nu se putea liniști, ci, călcând din nou tratatele, întreprindea lucruri ce nu se cuveneau. Împăratul, neavând cum să-1 oprească altfel de la planurile lui (căci firea aprinsă și înfumurată a aceluia a dus până și la declararea lui ca rebel) decât aducând pe tohari să-i prade întreaga țară și să-i pună în cumpănă interesele și năzuințele sale, dacă până atunci va scăpa din această primejdie, cu gândul la aceste lucruri, i-a adus pe tohari. Și-i era prielnică și iarna, gata să înceapă, fiindcă iarna le e obiceiul să pornească la război [Moartea lui Mihail al VIII-lea a pus capăt proiectului său - n. e. r.].
 
4

[?]. Curopalatul Humbertopulos, strategul Mesembriei, respinge invazia a 10 000 de cumani

II, I, 29. Atunci și un nor de sciți paristrieni [cumani – n. e. r.], adunat nu știu de unde și din ce cauză, însumând aproape zece mii de oameni, străbătând țara bulgarilor și devastând multe din ținuturile învecinate, ajung la șirul de munți din afară.. (...) Acesta, intrând imediat în luptă,  încrezător în cucernicia împăratului, conducând puțini oameni a biruit pe [dușmanii – n. e. r.] cei mulți, încât unii au pierit de sabie, iar alții s-au înecat în râul care curge pe acolo. (...)
 
5

1285. Sub amenințarea piraților și a tătarilor, Andronic al II-lea Paleologul dispune strămutarea unor populații din Peninsula Balcanică. (...)

II, I, 37. Deoarece pirateria se întinsese pe mare, fiindcă flota [bizantină – n. e. r.] fusese cu totul suprimată și cum se mai anunța încă și năvălirea sciților [denumire antică generică dată bizantini barbarilor de la nordul Dunării de Jos] [tătarilor – n. e. r.] (căci Terteres [Gheorghe I Terter, țarul bulgarilor (1281-1292) – n. e. r.] era incapabil să-i apere nu pe alții, dar nici măcar pe sine însuși), împăratul [Andronic II – n. e .r.] trimițând [curieri – n. e. r.] poruncea ca locuitorii de pe țărmul mării care erau o pradă la îndemâna piraților să se retragă mai înlăuntrul țării ca de aici încolo să scape de primejdie. Iar pe cei ce locuiau înlăuntrul Traciei [denumire generică antică dată de bizantini teritoriului din estul Peninsulei Balcanice locuit în antichitate de traci] și Macedoniei, deoarece știa că năvălitorii îi vor cotropi dacă nu-i va opri cineva, ceea ce părea cu neputință în acest moment, i-a închis în fortărețele de acolo, care nu prezentau foarte mare siguranță. (...)
 
 
Bibliografie

Georgii Pachymeris De Michaele et Andronico Palaeologis librt XIII, recensuit I. Bekkerus, III, Bonn, 1835.
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Georgios Pachymeres)
 
Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: 
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități: Vicina (sec. XI-XIV)