Istoria Dobrogei – Bibliografie Ana Comnena (sec. XI-XII) – „Alexiada” (IV)

Anna Comnena a fost fiica împăratului Alexie I Comnenul (1081-1118) și a Irinei Ducas,  născându-se la 2 decembrie 1083. Ea fost căsătorită cu prietenul tatălui ei, scriitorul Nichifor Bryennios, după moartea acestuia renunțând la politică și retrăgându-se într-o mănăstire. Acolo, Ana a scris „Alexiada”, lucrare istorică dedicată domniei părintelui ei, continuând scrierea lui Bryennios. „Alexiada”, terminată în 1148, cuprinde 15 cărți și prezintă evenimentele perioadei 1069 – 1118. Deși fiica împăratului pretinde că a scris o lucrare obiectivă, chiar titlul cu rezonanță homerică indică intenția omagială a autoarei. Sursele lucrării includ pe istoricii bizantini Skylitzes, Attaliates, Psellos, Bryennios, amintirile demnitarilor și militarilor de toate gradele care au luptat alături de Alexie, actele de cancelarie și propriile amintiri. Dotată cu o cultură puțin obișnuită pentru o femeie din epoca, Ana Comnena scrie într-un stil care imită pe clasicii elenismului și face trimiteri științifice la teologie, medicină, astronomie și astrologie. „Alexiada” s-a bucurat de o mare prețuire în lumea bizantină și a fost considerată de posteritate ca un important monument al literaturii Bizanțului. (A. Elian& N. Ș. Tanașoca)
                             
 
9
 
1091, noaptea de 29-30 aprilie. După marea bătălie de la Lebunion, unde pecenegii sunt desființați ca factor politic și militar de primă importanțăîn sud-estul Europei, cumanii, aliații bizantinilor învingători, temându-se de dușmănia acestora, pleacăîn ascuns la sălașurile lor din nordul Dunării. Alexie I Comnenulle trimite însă a doua zi răsplata promisă și-i cinstește în tot felul pe cei ramași, înainte de a se despărți de ei
 
Dar cei mai mulți dintre cumani, temându-se ca împăratul să nu pregăteascăîn timpul nopții și împotriva lor ceva cumplit, după ce și-au luat toată prada, au pornit de cu noaptea, apucând drumul care duce spre Dunăre. (...)Și, aflând împăratul, când ajunse la Kala Dendra[în greacă: Copaci frumoși – nota editorilor români], de fuga cumanilor, încărcând pe catâri cele ce le aparțineau potrivit înțelegerii cu ei, le-a trimis la dânșii, poruncind [oamenilor săi – n. e. r.] să se grăbească a-i ajunge din urmă, chiar dincolo de Dunăre dacă s-ar putea, și să le dea cele trimise. (...) Dar astea le-a făcut pentru cei care plecaseră ; pe ceilalți [cumani], care-1 urmau, i-a ospătat din belșug tot restul zilei. (...)În ziua următoare, chemându-i pe toți, nu le dă numai ce le făgăduise mai înainte, ci cu mult mai mult. Și când a hotărât să-i trimită la casele lor, îngrijindu-se ca nu cumva, la întoarcere, aceștia să se risipească după pradăși să aducă nu puțină pagubălocalităților așezate de-a lungul drumului, ia de la ei ostateci. (...)
 
11
 
1091, după luna mai. Pedepsind pe complicii rebelului Grigore Gavras, Alexie I Comnenul trimite pe unul dintre ei, George, fiul lui Dekanos, în Paradunavon, pentru a fi sub supravegherea ducelui Leon Nikerites.
 
[Grigore Gavras – n. e. r.], anchetat, povesti totul îndată ce fu întrebat, mărturisind cine i-au fost complici și toate câte plănuiseră. După ce-1 osândi, [împăratul – n. e. r.]îl predă ducelui de Filipopole, Georgios Mesopotamites, pentru a-1 ține sub pază, în lanțuri în fortăreață. Iar pe Georgios, fiul lui Dekanos,1-a trimis cu scrisori la Leon Nikerites, care era atunci duce de Paradunavon, chipurile pentru ca să păzească cu acela ținuturile de lângă Dunăre, dar de fapt ca să fie mai curând el supravegheat de Nikerites. Și deportându-i, i-a întemnițat pe
Eustathios, fiul lui Kamytzes,și pe ceilalți.
 
Editorii români notează căParadunavonera o altă denumire aParistrionului, citând pe Nicolae Bănescu, Lesduchesbyzantins de Paristrion et de Bulgarie, București, 1946.
 
 

12
 
1094. Apare un pretins fiu al împăratului Roman Diogene. Împăratul e nevoit să-l exileze la Cherson. Impostorul furnizează cumanilor la care se refugiază pretextul de a năvăli asupra Imperiului bizantin pentru a-1 înscăuna împărat. Un vlah, Pudilă, informează despre trecerea Dunării de către cumani ; peste Balcani alți vlahi, în schimb, indică invadatorilor locurile de trecere
 
Deoarece nici după prima, nici după a doua mustrare, nebunul nu s-a potolit, împăratul 1-a trimis la Cherson[ChersonesulTauric/Crimeea-Ucraina]și a poruncit să fie întemnițat. Odatăînsă ajuns acolo, acela, cățărându-se noaptea pe zidul cetății și aplecându-se peste [marginea lui – n. e. r.], a legat în mai multe rânduri conversații cu cumanii care obișnuiau să vină prin partea locului pentru comerțși pentru procurarea celor trebuincioase ; după ce a schimbat jurăminte de credință cu ei, la vreme de noapte, s-a legat cu frânghii și și-a dat drumul în jos, de pe zid. Cumanii, luându-1 cu ei, au plecat în țara lor. Și după ce a locuit mai multă vreme în mijlocul lor, a ajuns la atâta prețuire din partea acestora, încât îl numeau acum împărat. Și cum erau doritori săînghităsângele oamenilor și să se îndoape cu came de omși să adune pradă multă din țara noastră, găsind în acesta un pretext de felul celui al lui Patroclu, au hotărât să meargă cu toata oastea împotriva romeilor, pentru ca să-1 așeze chipurile pe tronul părintesc. Și au ținut o vreme în suspensie aceasta hotărâre; lucrul nu i-a rămas ascuns împăratului. Își înarmă, deci, trupele în măsura posibilităților și se pregătea de luptă cu barbarii. În adevăr, trecătorile [munților Balcani] pe care limba populară le numește clisuri, cum am spus, apucase să le întărească. După o bucată de vreme, îndată ce a aflat că, împreună cu impostorul, cumanii au ocupat Paristrionul, adunând pe cei mai înalți demnitari militari și pe cei înrudiți cu dânsul prin sânge și prin alianță, se sfătuia daca trebuie să iasăîmpotriva lor.
<...>În timpul nopții, sosind un oarecare Pudilă, fruntaș al vlahilor și aducând vestea trecerii cumanilor peste Dunăre, socoti că trebuie să cheme în zorii zilei la el pe cei mai de seamă dintre rude și generali, pentru a se sfătui ce e de făcut. <...>.
 
Editorii români notează că este vorba de al treilea fiu allui Roman IVDiogenes (1078-1081), Constantin, căsătorit cu Teodora, sora lui Alexie I, care murise în luptele cu turcii selgiuciziînaintea înscăunării lui Alexie, impostura fiind demascată chiar deTeodora, retrasăla mănăstire.
 
Editorii români notează că aceasta este o aluzie la episoduldinIliada, în care femeile, jelind moartea lui Patrocle, prietenul lui Ahile, își plângeau de fapt propria durere.
 
Editorii români notează că N. Iorga (Histoire des Roumains, III, București, 1937)considera că Pudilă era un vlah din zona Dunării, al cărui nume a fost poate o transcriere imperfectă a formei Budilă, apropiată de arheologul IonBarnea(Din Istoria Dobrogei, III,1971) de aceea a dealului Bădilă, situat în apropiere de Isaccea, în zona de traversare a Dunării de către cumani în 1094.
 
 
 
Bibliografie
Anne Comnene, Alexiade (Regne de l'Empereur Alexis I Comnene, 1081-1118), texte etabli et traduit par Bernard Leib, Paris, 1937-1945 (3 volume).
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Ana Comnena)
 
 
Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:
Istoria Dobrogei – Bibliografie: Ana Comnena (sec. XI-XII) – „Alexiada” (III)