Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:16 18 01 2022 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lumea marinarilor Un cătun hai-hui pe mare. „Avrămești”, Cogut, Voiculescu (galerie foto)

ro

31 Dec, 2021 00:00 1661 Marime text
 
  • De la proiectare, botez și până la ieșirea la pensie, fiecare navă are în siajul său o poveste de viață, nemijlocit legată de cei care au lansat-o la apă și și-au asociat numele și activitatea profesională cu destinul său.

Este și cazul cargoului „Avrămești”, livrat Companiei de Navigație Maritimă „NAVROM” în cursul lunii iulie 1986. Din păcate, cu o carieră de numai 17 ani.

O navă cu nume de sat

Cum a ajuns satul Avrămești pe harta rutelor maritime internaționale? Motivația mi-a fost dezvăluită de clc Adrian Virgiliu Voiculescu, pe care l-am prezentat în „Lumea marinarilor”, în articolele „Prieten cu marea și oceanul. Pe valurile vieții” din 8 martie 2019 și „Cu «Eforie», pe Sena și Tamisa. Un periplu cu ștaif” din 15 martie 2019.

Avrămești este unul din cele 11 sate din componența comunei Voinești, situată în partea de vest a județului Vaslui, la limita cu județul Bacău.
Referitor la obârșia satului Avrămești, profesorul de istorie Constantin Solomon (1899 - 1991) consemna într-un studiu monografic faptul că
Sub domnia lui Ștefan cel Mare, un anume Anton Huiban, ce locuia la munți, fiind rânduit, ca soldat daraban, să caute nuiele de corn pentru coarde de arcuri, nimerește cu o ceată de voinici tocmai pe valea unde astăzi este Avrămești și găsește corniș îndestul.
Locurile acestea, acoperite cu păduri și nestăpânite de nimeni, i-au plăcut prea mult și s-a hotărât a le cere de la Ștefan Vodă ca răsplată de vitejie, dacă norocul îl va ajuta în lupta ce avea să dea cu turcii.
Dându-se bătălia de la Racova și turcii fiind învinși, după bătălie, Ștefan Vodă, la cererea soldatului Avram Huiban, recunoscându-i vitejia, l-a făcut călăraș și i-a dat, drept răsplată ca răzășie, Valea Mărului, cu megieșiile ei.
Venind el aici, s-a așezat la poiana dealului, unde este astăzi biserica Sf. Nicolae, poiană înconjurată cu tei și acoperită cu iarbă numită «Avrămeasă».
S-a căsătorit cu Ileana Mărescu din satul Bogdănești, județul Bacău; fetele le-a măritat după păstorii vitelor lui, iar băieții după fete din sate îndepărtate de la munte ce-i erau cunoscute lui.
Așa satul lui Avram s-a tot mărit, averile i-au crescut. Prisaca lui număra 5000 de mătci și vitele umblau șase luni de vară până la hotarele moșiilor lui; iar urmașii lui, împărțindu-și moșia, au alcătuit cu timpul noi sate și anume 1. Mărășești, după numele ginerelui său Gheorghe Mărăscu, după care măritase pe fiica cea mare Ileana 2. Cristești, după numele de botez al fiului său Cristea A. Huiban, pe care l-a căsătorit după Safta Ionașcu din Suceava; 3. Rădeni, după numele ginerului său Ion Rădeanu, după care măritase pe Sanda; 4. Dealul Maftieștenilor, după numele fiului său Maftei A. Huiban, pe care îl căsătorise cu Vasilca din Hârlău 5. Gănești, după numele lui Vasile Ganea, ginerele său, căruia îi dăduse în căsătorie pe Voichița, fiica sa cea mai mică și 6. Avrămești, după numele lui și al fiului său mai mic Avram A. Huiban, pe care îl căsătorise cu Nastasia Sion.
Legenda se confirmă prin copia de pe documentul pe pergament, scoasă în anul 1610 de către un Stavarache Huiban, descendent din străbunul Avram Huiban, al cărui original este astăzi în posesia subsemnatului, și care, citit și tălmăcit de locuitorul Neculai Dobraniș, are cuprinderea următoare:
Uric domnesc
Eu, Ștefan Voevod, bozie, domn Moldovschi,
Cu mila lui Dumnezeu, eu Ștefan Voievod, Domnul țării Moldovei, înștiințăm cu această carte a noastră pe oricine o vedea sau auzi, cum că acestui adevărat Avram Huiban i-am dat în susul Bârladului, la apa mărului, Valea cornilor de arce, pe unde este Judele Sion; i-am dat lui acest uric cu dreptul de răzeșie, însă atârnare de la Curtea noastră domnească din Vaslui, pentru vitejia lui în bătălia cu turcii din susul Vasluiului, cunoscându-l daraban din munte l-au făcut călăraș să nu plătească nici un bir.
Această moșie să fie pentru el, copiii lui, frații lui, nepoții lui, strănepoții lui până unde ajunge vita în șase luni de vară și pentru tot neamul lui neclintit în veci. Amin.”. (Urmează copia pecetei cu cap de bou și data: 12 mai 1475).

Acestea fiind zise, ne întoarcem la clc Adrian Voiculescu, care după o perioadă în care a navigat și pescuit pe mai multe nave ale Întreprinderii de Pescuit Oceanic Tulcea, în Oceanul Atlantic (1974 - 1977), devine expert în cadrul Inspectoratului Navigației Civile din cadrul Departamentului Transporturilor Navale al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor. Departament la conducerea căruia din anul 1980 și până în vara anului 1986 s-a aflat contraamiralul ing. Neculai Hârjeu (vezi „Comandanții unici ai portului Constanța (I)”, în „Lumea marinarilor”, vineri, 29 octombrie 2021).

Profitând de această conjunctură favorabilă, clc Voiculescu îi propune acestuia ca una din navele aflate în construcție la Galați să poarte numele satului de care era legat mai mult decât afectiv, ca descendent pe linie maternă al viteazului Avram Huiban, răzeșul recompensat de Ștefan cel Mare în urma victoriei de la Podul Înalt. „Peste secole, am ajuns să fiu rudă cu aproape tot satul” - avea să-mi mărturisească destoinicul lup de mare.

Mai mult, în anul 1975, la împlinirea a 500 de ani de atestare documentară a localității, mama sa, Niculina Dominteanu a organizat, cu susținerea lui Gheorghe Tănase, fost prim-secretar al Comitetului Județean Vaslui al P.C.R., o manifestare de răsunet pentru această străveche așezare a bravilor arcași ai Moldovei de pe apa Tutovei.

În iulie 1976, la ceremonia prilejuită de lansarea la apă și botezul navei a fost prezentă și o delegație de consăteni vasluieni, mândri nevoie mare de faptul că de aici înainte numele cătunului de odinioară, înscris la loc de cinste pe bordajul și comanda cargoului „Avrămești”, va cutreiera în lung și-n lat mările și oceanele lumii.

Cariera cargoului „Avrămești (1986-2003)

Cargoul multifuncțional de 15.000 tdw „Avrămești”, cu numărul de șantier 712, construit la Șantierul Naval Galați, a fost livrat IEFM „Navrom” Constanța în cursul lunii iulie 1986.

Nava făcea parte din aceeași clasă cu „Mărășești”, „Mărăști”, „Oituz”, „Dragomirești”, „Râureni”, „Grozăvești”, „Roman”, „Posada” și „Irenes Diamond” (export) și avea lungimea maximă de 145,11 metri, lățimea - 21 metri, pescajul - 9,20/8,04 metri.

Număr IMO: 8501165 - 16.531 tdw/ 11.025 Gt, propulsia: un motor Diesel 8L52/55A, licență MAN, fabricat la I.C.M. Reșița, care dezvolta 8.000 CP, bunker: 1.557 tone, viteza maximă - 15 Nd, autonomie - 1200 Mm.

De asemenea, nava avea patru Diesel generatoare: 3 x 504 kW, 400V 50 Hz CA și 1 x 120 kW, 400 V 50 Hz CA.

Cu 44 membri în echipaj, nava avea 4 magazii / 7 guri magazii, 4 bigi a câte 22 tone SWL fiecare, putând lua la bord 22681 m3 mărfuri vrac, 20709 m3 mărfuri generale, 1000 tone cherestea pe punte și până la 334 de containere TEU.

Din informațiile furnizate de inginerul gălățean Cristian Gregoretti, această serie de cargouri a folosit proiectul vrachierelor din seria „Pionierul”, căruia i-au fost adăugate bigile, iar propulsia, de proveniență poloneză, varianta cargou a fost echipată cu motoare fabricate la I.C.M. Reșița.

Seria „Pionierul” a folosit, de fapt, corpul unor cargouri construite pentru India în prima parte a anilor '70, cabinele fiind parțial modificate.

Cargoul „Avrămești” a rămas în proprietatea C.N.M. „Navrom” Constanța și după 1990, când aceasta a fost divizată în cele trei companii: „Navrom”, „Romline” și „Petromin”.

Începând cu aprilie 1996, „Avrămești” a fost închiriat Maritime Carrier Constanța, împreună cu navele-surori „Dragomirești” și „Râureni”.

Din cauza întârzierilor plății salariilor, aprovizionării deficitare a navelor cu piese de schimb, alimente și combustibili și acumulării de datorii - după doar un an și jumătate, restanțele salariale pentru cele trei nave se ridicau la 200.000 USD - s-a ajuns la arestarea navelor prin diverse porturi ale lumii.

Astfel, “Avrămești” a fost arestat pe 20 iulie 1998 la Colombo, în Sri Lanka. Deși scos ulterior din contractul cu Maritime Carrier, avea să fie executat silit de către autoritățile din Colombo, fiind adjudecat de către Erin Shipping Ltd, pe 2 octombrie 1998. Numele i-a fost schimbat în „Mehrab”, pavilionul arborat fiind cel al Belize.

În luna ianuarie 2001 a fost vândut Asia Express Shipping Agency LLC, care i-a fost schimbat numele în „Hans Jai Vijay”, sub pavilion indian.

Cargoul „Avramești” a navigat până în luna mai 2003, când a fost vândut la fier vechi pentru 1,1 milioane USD.

Astfel, pe 22 mai 2003 a făcut ultima sa escală în portul indian Alang, cel mai mare cimitir de nave din lume, unde ulterior a fost dezmembrat.

Un lup de mare temerar

Primul comandant al navei a fost clc Marian Cogut, cel care a efectuat un prim voiaj cu cargoul „Avrămești” în perioada 14 iulie 1986 - 15 iunie 1988.

Cu care, de altfel, a mai făcut alte două voiaje, între 27 februarie și 8 august 1989 și 6 noiembrie 1989 și 28 septembrie 1990. A transportat inclusiv cămile, din portul somalez Berbera la Jeddah, în Arabia Saudită.

Fiul Mariei și al lui Frantz Cogut, Marian Cogut s-a născut la 9 martie 1935 la Iași.

Absolvent al Școlii Militare de Ofițeri de Marină, promoția 1955, după numai câțiva ani a trecut în rezervă, reorientându-se către Marina civilă.

Inițial a activat ca ofițer fluvial pe remorcherele „Medgidia” (8 iulie - 15 octombrie 1959, 16 - 24 martie 1961, 27 iulie - 23 decembrie 1961) și „16 Februarie” (21 ianuarie - 8 iulie 1960, 24 august - 27 septembrie 1960).

La 3 martie 1961 a obținut Brevetul de ofițer fluvial nr. 451, fiind ambarcat pe pasagerul „Anghel Saligny” (27 martie - 4 iunie 1961).

În perioada 29 octombrie 1962 - 20 aprilie 1963 efectuează un prim voiaj ca ofițer stagiar pe cargoul „Eforie”, respectiv ca timonier pe m/n „Brăila” (9 iunie - 26 august 1963) și „Eforie” (16 octombrie - 11 noiembrie 1963).

Ulterior navighează ca ofițer maritim III pe nava „Craiova” (11 noiembrie 1963 - 14 august 1964), pasagerul „Transilvania” (31 august - 11 septembrie 1964) și motonava „Victoria” (14 septembrie -15 octombrie 1964).

După o perioadă petrecută ca șef de echipaj (19 octombrie 1965 - 15 august 1966) și căpitan (15 august - 28 octombrie 1966) pe remorcherul „Farul”, reia voiajele pe mare ca ofițer maritim III pe motonavele „Brăila” (25 iunie - 6 septembrie 1967), „Maramureș” (6 septembrie 1967 - 23 iulie 1968, 3 august - 19 decembrie 1968) și „Transilvania” (23 iulie - 3 august 1968, 30 mai - 1 iulie 1969).

Din nou rămâne acasă, ca ofițer maritim III (9 - 17 iulie 1979, respectiv căpitan (17 iulie - 21 august 1969) pe șalanda „Odobești”, de unde va trece căpitan pe pasagerul „Sovata” (21 august - 8 octombrie 1969).

Urmează o serie de voiaje ca ofițer maritim III pe motonavele „Carpați” (18 octombrie 1969 - 4 martie 1971), „Cugir” (4 - 5 martie 1971) și „Dunărea” (28 iunie 1971 - 13 august 1973).

Deținător al Brevetului de ofițer de punte maritim nr. 3135 din 26 noiembrie 1973, efectuează o serie de voiaje ca ofițer maritim I punte pe motonavele „Târgoviște” (17 ianuarie - 13 martie 1974), „Timiș” (31 martie - 16 decembrie 1974, 3 iunie - 16 decembrie 1975), „Dunărea” (16 mai - 1 iunie 1975) și „Slatina” (7 iunie - 16 iulie 1976).

La 22 mai 1976 devine comandant de cursă lungă, cu Brevetul nr. 5197, astfel încât va prelua comanda motonavei „Poiana” (16 iulie - 30 august 1976), respectiv „Mediaș” (30 august 1976 - 28 august 1977) și „Victoria” (28 septembrie 1977 - 6 decembrie 1978).

În luna februarie 1978, I.E.F.M. „NAVROM” a recepţionat cargoul de 8.750 tdw „Felix”, sub comanda clc Marian Cogut, construit la Galaţi, cu care va efectua un voiaj între 17 august 1979 și 28 mai 1980.

Urmează „Curtea de Argeș” (11 august - 31 decembrie 1980), „Alba” (12 aprilie - 5 octombrie 1981, 8 iunie - 14 septembrie 1982), „Fieni” 19 februarie - 13 martie 1982, „Feldioara” 16 martie - 8 iunie 1982, 15 septembrie 1982 - 3 februarie 1983), „Mărășești” (20 aprilie 1983 - 15 martie 1984), „Foișor” (11 aprilie - 30 noiembrie 1984); „Calafat” (1 decembrie 1984 - 23 iunie 1985, 22 setpembrie - 25 octombrie 1985, 5 noiembrie 1985 - 4 iulie 1986), „Florești” (11 - 14 septembrie 1985) și „Hagieni” (25 octombrie - 5 noiembrie 1985).
Astfel, pe 29 decembrie 1986, acesta transmitea locuitorilor satului vasluian Avrămești următoarea radiogramă:
Stimați cetățeni ai Avrămeștilor, În pragul anului ce vine, echipajul navei «Avrămești» - departe de țară, poartă cu mândrie tricolorul la catarg pe mările și oceanele lumii, cinstind tradiția de luptă și glorie a bunilor și străbunilor noștri, purtând în inimile noastre dorul de glie.
Vă urăm pentru 1987 sănătate, fericire în viața personală și succese depline în întrecerea socialistă, precum și românescul și tradiționalul LA MULȚI ANI!
În numele echipajului, comandant Cogut Marian.”.

Comandantul de cursă lungă Marian Cogut a continuat să navigheze în calitate de comandant pe m/n „Mărășești” (4 noiembrie 1988 - 1 februarie 1989), „Frăsinet” (10 august - 6 noiembrie 1989), „Curtea de Argeș” (26 aprilie 1991 - 2 aprilie 1992), „Avrig” (26 august 1992 - 6 martie 19930, „Novaci” (29 mai - 29 octombrie 1993), „Freedom Star 3” (29 octombrie - 10 decembrie 1993), „Căciulata” (6 august 1994 - 8 iulie 1995), „Atilla K” (9 septembrie 1995 - 1 februarie 1996), „Călărași” (28 aprilie 1996 - 12 februarie 1997) și „Târgu Neamț” (18 aprilie - 4 septembrie 1997).

Bibliografie:
  1. Constantin Solomon, „Monografia comunei rurale Avrămesci din plasa și județul Tutova”, Imprimeria Statului, București, 1904
  2. Registrul Naval Român, „Albumul tipurilor de nave/ Album of ship types”, București
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
La final de croazieră publicistică 2021
Din cartul Anului Nou
Vă fac „Lumea” lor cadou -
Să aflați c-am fost în stare
S-avem flotă și vapoare,
Faimoasă, cu lupi de mare
Și escale în larga zare!
 
Pentru anul care vine,
Să ne regăsim cu bine,
Fața goală, zâmbitoare,
Fără mască la plimbare!
 
Și pe-aceeași filieră,
Vă invit la croazieră -
Din trecut spre viitor
În „Lumea marinarilor!”.
 
Cu onoruri de siflee
Și parfum de epopee,
Să fiți parteneri fideli
Marinarilor noștri loiali,
Juniori și veterani -
La anu΄ și LA MULȚI ANI!
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
 
Citește și:
Lumea marinarilor: Operațiunea „Oceanul”. Timonierul înjunghiat de nostrom (galerie foto)
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii