Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:17 18 02 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Tomis (galerie foto)

ro

24 Jan, 2019 00:00 863 Marime text
Orașul Tomis (azi, Constanța) a fost întemeiat în sec. VII-VI î. H. de coloniști greci din metropola Milet de pe coasta vestică Asiei Mici. După cucerirea romană din sec. I î. H., a făcut parte din provinciile romane Moesia Inferior și Scythia Minor. Localitatea a dispărut după invazia slavilor din anul 602, când aceștia au început să se așeze în provinciile balcanice ale Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.

Origini

Orașul Τόμιζ (gr.) / Tomi (lat.) a fost întemeiat de coloniști din marele oraș grec Milet de pe coasta vestică a Asiei Mici (Turcia asiatică).
Miletul a fost metropola multor colonii în contextul „roirii” grecilor din sec. VIII-VI î. H. în Marea Mediterană și Marea Neagră, între care s-a numărat și vecina Histria.

În izvoare literare, numele localității apare și sub formele Tomeos, Tomeo, Tomoi, Tomeis.
Nu există informații literare referitoare la istoria orașului din sec. VII/VI – IV î. H, iar suprapunerea orașului modern Constanța peste cel antic face dificile săpăturile arheologice.
Probabil că inițial Tomis a fost un emporion/punct comercial în teritoriul geților autohtoni.
 
Fondarea orașului este legată în mitologia greacă de expediția celor 50 de eroi greci, care au plecat cu corabia Argus în Pontul Euxin/Marea Neagră pentru găsirea Lânii de aur.

Izvoare literare

Memnon din Heracleea Pontică (sec. I) amintește războiul din 262 /260 î. H. dus de Histria și Callatis (colonie heracleeană) pentru apărarea Tomisului împotriva expansiunii Byzantionului (Constantinopol/Istanbul).
În celebra sa lucrare Naturalis Historiae (IV, 11, 44), cărturarul roman Plinius Maior/cel Bătrân (23-79) menționa Tomis printre „cetățile cele mai frumoase” de pe litoralul trac al Pontului Euxin.

Politica internă

Organizarea politică a fost identică cu cea a celorlalte colonii ale Miletului, chiar și în epoca romană, reprezentând polis-ul (orașul-stat grec). Corpul cetățenilor era format, conform modelului inițial al Miletului, din  6 philai/triburi: Argadeis, Aigikoreis, Boreis, Geleontes, Hopletes și Oinopes. În epoca imperială s-a adăugat și tribul romanilor.
 
Organele legislative, Ecclesia/Adunarea Poporului și Boule/Sfatul Bătrânilor, au funcționat cel puțin până în sec. III, cu unele modificări în atribuții. Executivul era reprezentat de: Colegiul Arhonților, cu competențe administrative; hegemoni, cu atribuții militare (în epoca preromană); agoranomi, cu competențe comerciale (agora=piața publică); gymnasiarchi, cu competențe educaționale.
Magistratul eponim (cel care dădea numele anului) era, ca și la Histria, preotul lui Apollo, zeul luminii. Tomisul controla și un teritoriu agricol care se întindea până la actuala comună Topraisar, din sud-estul județului Constanța.

Politica externă

În ansamblu, evoluția Tomisului a fost legată de cea a coloniilor vecine de pe litoralul vestic al Pontului Euxin. Relațiile cu geții autohtoni au fost marcate de prezența ceramicii Hallsttat C (etapa finală a primei epoci a fierului/sec. VII î. H.) locale în straturile arhaice ale orașului, în zona Catedralei de azi. Băștinașii cumpărau mărfuri finite importate din metropole (arme, unelte, podoabe, ceramică și veșminte de lux, vinuri, măsline, ulei de măsline) și vindeau materii prime (cereale, animale, piei, ceară, miere, pește sărat și, probabil, sclavi).
 
De asemenea, în tumulul (mormântul unei personalități antice, acoperit cu o movilă de pământ) autohton de la Topraisar de sec. IV î. H. au fost găsite 22 de amfore (vase mari pentru transportul alimentelor) tip Heracleea (colonie pontică) și Thasos (insulă egeică), un fragment de vas de tip attic cu figuri roșii (regiunea Atenei), resturi de oală indigenă lucrată cu mâna și oase de cai. Acest inventar funerar este similar cu cel din necropola tumulară de la Histria și cu cel din mormântul princiar din satul Agighiol (centrul județului Tulcea).
 
Raporturile cu sciții din nordul Pontului Euxin (Ucraina) sunt exemplificate de puțina ceramică scitică din complexele funerare de sec. IV-III î. H. din oraș. Din punctul de vedere al săpăturilor recente din zona Catedralei, Adrian Rădulescu (1932-2000/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie) nu excludea ca și Tomisul să fi suferit, ca și Histria, în timpul expediției regelui persan Darius I împotriva sciților.
După războiul intercolonial din 262/260 î. H.,  orașul rămas liber a început să se dezvolte, fiind favorizat și de accentuarea înnămolirii portului Histriei, dar fără a putea rivaliza cu Callatis.
 
În anul 73 î. H., Tomis a intrat în coaliția antiromană a orașelor grecești din Pontul Euxin condusă de regele Mithridates VI Eupator al Pontului (coasta nordică a Asiei Mici). În acest context, expediția romană condusă de M. Terentius Varro Lucullus din 72/71 î. H. a adus Tomisul sub stăpânirea republicii, ca toate orașele pontice. După ce rezistența Apolloniei (Sozopol, Bulgaria) a fost anihilată, celelalte cetăți au acceptat garnizoane romane.
 
Apoi, în 62/61 î. H., orașul a participat la revolta antiromană a coloniilor grecești aliate cu geții autohtoni. În urma expediției din 55 î. H., Tomisul este cucerit, ca toate vecinele sale, de către regele Burebista (82-44 î.H.), unificatorul triburilor dace. Aluziile la eveniment făcute în unele inscripții de la Tomis, Callatis și Odessos/Varna reprezintă un subiect controversat pentru istorici.
 
În timpul domniei împăratului Augustus (30 î. H. – 14 d. H.), expediția lui M. Licinius Crassus din 29-27 î. H. a adus definitiv sub stăpânire romană litoralul vest-pontic, inclusiv Tomis. În cursul dominației romane, orașul atinge apogeul dezvoltării sale prin relații comerciale cu porturile din estul Mării Mediterane (ceramică din insula Rhodos în sec. I), care devenise Mare Nostrum pentru Imperiul Roman.
 
Această evoluție ascendentă a fost simbolizată de statutul de reședință a Comunității Pontice.
În timpul crizei imperiului roman din sec. III, puternica cetate a Tomisului a fost ținta atacului pe mare eșuat al goților și herulilor (germanici), așezați la vărsarea Tyrasului/Nistrului în Pontul Euxin (Ucraina).
 
Prin reforma administrativă a împăratului Dioclețian (284-305), Tomis a devenit reședința noii provincii Scythia Minor/Dobrogea și a fost refortificat.
Apoi, în epoca Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin, orașul a fost reîntărit din temelii în cursul domniei lui Iustinian I (527-565). Ca urmare, localitatea a rezistat atacurilor barbare din sec. VI-VII, care au culminat cu invazia avaro-bulgară din 680.

Moneda

Dezvoltarea orașului după conflictul din 262/260 î. H. este simbolizată de baterea primelor monede în același sec. III î. H.
Emisiunea monetară va înceta după expediția lui Lucullus din 72/71 î. H.

Cultura

Viața culturală a orașului ia amploare după războiul din 262/260 î. H., fiind construite clădiri publice și particulare, cum au fost teatrul și gimnaziul. Cultura Tomisului a fost marcată accidental de exilul marelui poet latin Publius Ovidius Naso (43 î. H. – 17 d. H.).
 
Din motive neclarificate de istorici, el a fost relegatus/îndepărtat la Tomis în anul 8 d. H. de Augustus, care i-a respins toate cererile de întoarcere la Roma. În elegiile scrise aici sub formă de scrisori adresate Romei, grupate în volumele Tristia/Tristele și Epistolae ex Ponto/Ponticele, Ovidius prezintă informații despre geografia, clima, populația, inclusiv geții, și cultura Pontului Stâng, așa cum era numită Dobrogea la Roma. Aceste scrieri prezintă punctul de vedere al unei personalități culturale a elitei romane obligată brusc să părăsească Cetatea Eternă pentru a trăi la periferia lumii civilizate.

Religia

Tot după războiul intercolonial din sec. III î. H. au fost construite temple dedicate zeilor tradiționali. S-au păstrat capetele din marmură ale lui Apollo și Afroditei. După legalizarea creștinismului prin edictele imperiale din 311 și 313, în prima jumătate a aceluiași secol a fost întemeiat la Tomis un episcopat subordonat direct Patriarhiei de la Constantinopol și care a fost menționat în izvoare scrise până în sec. IX.

Cercetări arheologice

Tomisul era așezat în zona peninsulară a Constanței și s-a extins până la baza acesteia în epoca romană. S-au păstrat ruine ale zidului cu turnuri de sec. III, care lega faleza de  E cu cea de V și apăra localitatea pe uscat.
În interiorul incintei au fost descoperite, întâmplător sau prin săpături arheologice, mai  multe monumente arhitectonice, sculpturi, inscripții, vase din epocile elenistică (sec. IV-II î. H.), romană (sec. I î. H. – sec. III d. H.), romană-bizantină (sec. IV-VII).
 
Cele mai importante descoperiri sunt: edificiul roman cu mozaic, termele/băile publice (sec. IV), cele 4 bazilici/clădiri publice romane transformate în biserici (sec. V-VI) și cimitirele, dintre care cel mai vechi se află în interiorul zidurilor.
 
În cursul săpăturilor din curtea Catedralei din 1971-1975 au fost găsite urme din sec. VI î. H.: bordeie cu vetre, semne premonetare (24 de vârfuri de săgeți de tip scitic și 30 de tip filiform), monede, instrumente și ceramică arhaică greacă (amfore din insula egeeană Chios, boluri, cupe). Multe locuințe au fost distruse de un incendiu din a doua jumătate a sec. IV î. H, situație similară cu a Histriei.

Bibliografie cronologică

DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 575-579.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 35, 37-40, 42, 44, 48, 50-53, 57, 58, 64, 66, 70, 71, 73, 75-77, 79, 82, 83, 87, 89, 91, 93, 95, 96, 98-100, 102-105, 108, 110, 11, 113, 114, 116-122, 128-137, 140, 141, 143-146, 150, 156-165, 167, 168, 171, 175, 181-183, 187 (cap. IV-X/A. R.)
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001.

Despre Marius Teja 

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citește și: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Orgame/Argamum (galerie foto)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii