Lansarea revistei „Misiunea” în cadrul lucrărilor Simpozionului Național „Biserica și Armata. Tradițiile conlucrării” (Mănăstirea Dintr-un Lemn, 4-5 iulie 2025)

În calendarul național-cultural al manifestările științifice, Simpozionul Național „Biserica și Armata. Tradițiile conlucrării”, organizat de către Centrul de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu” – ce-și desfășoară activitatea sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România și a Arhiepiscopia Râmnicului –, se bucură de un binemeritat prestigiu în rândurile slujitorilor lui Clio și a învățaților prelați.

Reuniunea a ajuns, iată, la a XIV-a ediție – zilele trecute (4-5 iulie) –, găzduită fiind, ca de fiecare dată, de binecuvântatul locaș istorico-monahal, din cuprinsul Eparhiei Râmnicului (în Vâlcea, zona cea mai bogată în din țară în așezăminte monastice) – Mănăstirea Dintr-un Lemn, Sfântul lăcaș de închinare pentru Aviație, Marină și  Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul”.
Participanții la Simpozion – și invitații vrednicei și ospitalierei Maice starețe strafovore Emanuela Oprea, mireni și militari superiori din Capitală – au asistat, de asemenea, la tradiționalul ceremonial militar și religios desfășurat la mormântul generalului Paul Teodorescu (1888-1981), situat lângă istorica Bisericuță Dintr’un Lemn (datează din secolul al XV-lea; din vremea lui Matei Basarab, în veacul următor, datează actuala Biserică de Zid, restaurată în 1938-1940 prin grija generalului-ministru Paul Teodorescu – considerat al doilea ctitor).

După slujba de pomenire ținută de un sobor de preoți, profesorul Valentin Ciorbea – director-fondator al Centrului – a rostit un cuprinzător panegiric, scoțând în evidență personalitatea celui ce-și doarme somnul de veci alături.
În prima parte a reuniunii, în impunătoarea Biserică Nouă (pictura interioară nu este încă finalizată) au avut loc lucrările Simpozionului propriu-zis, care – predate fiind la timp redacției (redactor-șef: comandor dr. Marian Moșneagu; redactori: dr. Gelu Dae, dr. Luminița Giurgiu, pr. Constantin Olariu, dr. Dan-Dragoș Sichigea; secretar de redacție: dr. Teodora Giurgiu) – au fost incluse în publicațiunea anuală a Centrului – „Misiunea”. Revista Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu”,  (an. XII, nr. 1, 2025: 208 pp.).
 Ele sunt următoarele:
            † Varsanufie, Centenarul Patriarhiei Române, recunoașterea lucrării sfințitoare și culturale a Bisericii în viața poporului român (pp. 3-5: „Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de patriarhat a fost actul care a consfințit autonomia și importanța ei, fiind rezultatul unui lung proces istoric, marcat de eforturile de consolidare a statului român și de afirmare a identității sale ortodoxe”); Redacția, În dialog cu domnul general de brigadă Sergiu Mungiu, comandantul Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” (pp. 6-9); dr. Gelu Dae, Legea și Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române în lumina Centenarului înființării Patriarhiei Române (pp. 10-13: „astăzi, aici la Mănăstirea dintr-un Lemn întâlnim la tot pasul, dincolo de vremurile și prefacerile parcurse, nu numai un loc de credință și evlavie, dar și un așezământ unde ordinea și rigoarea rânduielilor mânăstirești sunt la ele acasă”); dr. Vasile Mărculeț, Aspecte ale organizării bisericești din spațiul istro-pontic (sfârșitul secolului al X-lea – secolul al XII-lea) (pp. 14-23: după „revenirea bizantină la Dunărea de Jos în 971 și, din nou, după un scurt intermezzo bulgar dintre 976-1000, de la începutul secolului al XI-lea, a marcat în mod decisiv situația Bisericii locale. La sfârșitul secolului al X-lea își făcea reapariția în sursele sigilografice Mitropolia Tomisului. Deosebit de interesant este faptul că eparhia bisericească dintre Dunăre și mare este menționată cu numele antic al reședinței scaunului mitropolitan, nu cu acela de Konstantia/Constantia, cum apare menționată așezarea la mijlocul secolului al X-lea”); Dumitru Manolache, Creștinii de pe Columna lui Traian de la Roma (pp. 24-29: „Un forum roman reprezentat pe Columna lui Traian, căutat de specialiști mai bine de 100 de ani, descoperit în 2010 la Turnu Severin, confirmă încă o dată valoarea documentară excepțională a monumentului de la Roma pentru trecutul nostru. Această descoperire demonstrează că opera lui Apolodor din Damasc, ridicată în capitala imperiului mai are și alte lucruri să ne spună. Ea ascunde însă și multe taine, precum culorile în care a fost pictată, icoanele și simbolistica creștină, sau ștergerea scenei aducerii capului  regelui Decebal în fața împăratului învingător. O descoperire senzațională făcută în urmă cu 15 ani la Turnu Severin – identificarea în curtea Muzeului «Porțile de Fier» în timpul unor lucrări a unui amfiteatru sculptat pe Columnă – reiterează necesitatea studierii cu mai multă aplecare a celebrei Columne a lui Traian de la Roma”); col.(rtg.)dr. Alexandru Bucur, Biserica din Veștem (jud. Sibiu). Evoluția sa în mărturii documentare (pp. 30-34: „De la începuturi veștemenii au fost ortodocși. Apoi, sub presiunea vremurilor, au fost obligați să treacă la confesiunea greco-catolică (1766-1948)”, revenind la ortodoxism în 1949); pr. Dorinel Necșulescu, Schitul Cetățuia ot jud Vâlcea (pp. 35-54: 66 de documente medievale din perioada 1639-1685); † Emilian Crișanul, Sfinții Martiri Brâncoveni – slujirea voievodală și credincioasă a Țării și a Bisericii (pp. 55-61: Privind chipurile familiei Brâncoveanu din tablourile votive de la mănăstirile Hurezi și Surpatele, observăm contemplarea Crucii și lumina Învierii care descoperă vocația jertfei și virtutea dragostei cultivate în Biserica slavei lui Dumnezeu. Sfinții Martiri Brâncoveni au devenit prin jertfa lor «buni biruitori mucenici», care, prin credința în Fiul lui Dumnezeu, au dat sens suferinței și morții, arătându-ne nouă adevărata identitate și dorința de a trăi o veșnicie”); dr. Luminița Giurgiu, Cezar Bolliac – însemnări despre Mănăstirea Dintr-un Lemn (pp. 62-68: prezentarea cap. VIII, dedicat Mănăstirii Dintr-un Lemn, din volumul Les monastères dits Brancovanesti, apărut la București în 1862, Cezar Bolliac fiind un premergător al perieghezelor arheologice și istorice); dr. Teodora Giurgiu, dr. Silviu Daniel Niculae, 1890 – prima Facultate de Teologie a Universității din București (pp. 69-82); prof.univ.dr. Valentin Ciorbea, Eparhia Râmnicului în opera arhiepiscopului catolic de București Raymond Netzhammer (1900-10-2; 1905-1924) (pp. 83-90: În primul deceniu al secolului XX, prelatul catolic întreprinde mai multe excursii și în zona Râmnicului Vâlcea, despre care consemna: „Regiunea din jurul Râmnicului Vâlcea este cea mai bogată în mănăstiri din întreaga Românie. În fiecare vale și vâlcea dai aici de către un așezământ monahal”; sunt descrise mănăstirile Arnota („sanctuarul național”), Dintr-un Lemn, Govora, Ostrov, Turnu, Stănișoara); Ierod. Paisie Dumitrașcu, O moștenire vie: Cursul de Teologie Morală al preotului Constantin Nazarie [1865-1926] (pp. 91-95: „În acest an, 2025, se împlinesc 160 de ani de la nașterea Preotului Constantin Nazarie (1865-1926), personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române de la începutul secolului al



XX-lea, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea învățământului teologi românesc și la promovarea valorilor naționale și a moralei creștine. Timp de 25 de ani, de la începutul veacului trecut până la trecerea sa la cele veșnice, în 21 martie 1926, a deținut catedra de Teologie Morală la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, unde a predat Cursul de Teologie Morală, necercetat până acum în istoriografie”); dr. Daniela-Liliana Pătrașcu, dr. Dumitru-Valentin Pătrașcu, Preoți militari gorjeni în unitățile sanitare în Primul Război Mondial (pp. 96-106: „Din rândurile slujitorilor Bisericii din județul Gorj, alături de preoții confesori ai unităților militare, au făcut parte și 3 preoți ce au slujit în unități sanitare ale Armatei Române, respectiv: Grigore Prejbeanu, preotul confesor al Ambulanței Diviziei a IV-a Infanterie; Ioan Scrădeanu, preotul confesor al Ambulanței Diviziei a I-a Infanterie; Ion Runcanu, preotul confesor al Semispitalului de Evacuare al Corpului I Armată”); dr. Stoica Lascu, Misionarismul B.O.R. (anii ’30) – „Misionarismul este astăzi o poruncă a vremii”. Sub semnul Centenarului Patriarhiei Române (pp. 107-130); col.(r) Remus Macovei, Marele patriot și neobositul ctitor – generalul de divizie Georgescu Pavel Ion-Pion. Cariera militară (pp. 131-135: În 1937, generalul Georgescu-Pion (1888-1956), comandant al Brigăzii 15 Artilerie, dislocată în garnizoana Buicani (Basarabia) a luat inițiativa ridicării unui monument dedicat eroilor Armatei Române din timpul Primului Război Mondial (demolat în perioada ocupării sovietice din Al Doilea Război Mondial; refăcut și reinaugurat în octombrie 2021). De asemenea, „A fost singurul comandant de mare unitate – Corpul 7 Teritorial de la Sibiu –  care și-a asumat riscul unui protest împotriva Arbitrajului de la Viena [30 august 1940]. Pentru acest fapt are o vitrină deschisă la Muzeul Militar Național «Regele Fedinand I»”. La începutul anului 1940, în calitate de comandant al Diviziei 20 Infanterie are inițiativa ridicării la Seini (jud. Satu Mare) a unui original monument (numele „Eminescu” înscris cu 10.000 de brazi, pe un deal, pe o suprafață de 400 m², dedicat Poetului Național, la comemorarea a 50 de ani de la moarte); dr. Laurențiu-Ștefan Szemkovics, Ordinul „Coroana României” conferit în 1930 lui Paul Teodorescu (pp. 136-140); dr. Alin Spânu, Activitatea colonelului Paul Teodorescu, atașat militar în Franța. Studiu de caz: Buletinul Informativ nr. 1/1935 (pp. 141-148: Paul Teodorescu (1888-1981) în calitate de atașat militar la Paris (1932-1936; era la gradul de colonel) avea, între alte sarcini, și pe aceea a întocmirii unor rapoarte periodice asupra situației interne a Franței, civile și militare, a relațiilor externe ale acesteia (în special pe baza monitorizării presei): „Pe de altă parte, colonelul Paul Teodorescu a informat lunar, cu precizie și profunzime, schimbările politice interne și starea de spirit din Hexagon, elemente forte importante în negocierea unor tratate sau acorduri între București și Paris. Cât privește partea militară, relația bilaterală era strâns conectată, atât prin ofițeri trimiși la studii în Franța, cât și prin achiziția de echipamente militare din Hexagon”.); arhim. Siluan Antoci, Memorialul „Sfânta Cruce” 1944 ridicat la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” din com. Brusturi, jud. Neamț, în cinstea eroilor din Al Doilea Război Mondial (pp. 149-154); dr. Laura Cornea, „Dosar de obiectiv” – Mănăstirea Dervent (pp. 155-158: „Dosarul de obiectiv al Mănăstirii Dervent este unul dintre multele exemple din arhiva gestionată  de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității care susține rolul aflării adevărului istoric în formarea viitoarelor generații. Prin decretul 410 din 1959 prin care s-a hotărât reducerea numărului de călugări și călugărițe, Mănăstirea Dervent a fost desființată, iar starețul său [aromânul Elefterie Mihail: 1900-1990, «figură emblematică a monahismului românesc din secolul al XX-lea»,




intrat în călugărie în 1932; stareț din 1938] a fost înlăturat din viața monahală, fiind acuzat pe nedrept de deținere de armă, fără a fi însă condamnat”); prof.dr. Cornel Mărculescu, Datorie și sacrificiul suprem în slujba Țării: 85 de ani de la moartea eroului căpitan Ionel Epure (1908-194) (pp. 159-166: Fiu al unui general de divizie, căpitanul-erou  Ionel Epure și-a pierdut viața, împușcat fiind în prima zi a ocupării Basarabiei (28 iunie 1940). În august 1942 este dezvelit un monument la Cosăuți (jud. Soroca); distrus ulterior, el a fost reconstruit – prin grija Asociației „Monumentum”, animată de avocatul-patriot Iulian Rusanovschi – și reamplasat, în decembrie 2018, în curtea Bisericii din Cosăuți); dr. Laurențiu Mănăstireanu, Parohiile tulcene în timpul foametei din 1946-1947 (pp. 167-179: „Seceta din perioada 1945-1952, avea să fie cea mai lungă secetă din secolul trecut, înregistrată în România.. Anii secetoși consecutivi precum și urmările războiului mondial de abia încheiat, aveau să conducă la groaznica foamete din anii 1946-1947. În jud Tulcea, Biserica s-a implicat nemijlocit, prin slujitorii săi – și comitetele parohiale de asistență socială –, la îmbunătățirea vieții enoriașilor nevoiași, iar Statul, la nivel județean, a înființat o serie de cantine, cămine pentru copii, „care vor hrăni în mod gratuit pe cei complet lipsiți de mijloace materiale și care sufereau de mult timp de foame, salvând astfel mii de suflete de la o moarte sigură; în toamna anului 1947, societatea suedeză Salvați Copiii avea să înființeze mai multe cantine unde aveau să fie hrăniți timp de 3 luni de zile copiii școlari cu vârste între 7-14 ani, precum și femeile gravide de la 5 luni în sus și mamele care alăptează”); pr.dr. Constantin Mănescu, Ortodoxia de astăzi între exigență misionară și limitele dialogului ecumenic (pp. 180-185: „Sarcina creștină a lumii contemporane în ansamblul ei este de a lupta pentru restaurarea unității eclesiale în cadrul tradiției apostolice și eclesiale autentice ale Bisericii nedivizate, după porunca Domnului «ca toți să fie una» și conformă cu rugăciunea Bisericii pentru «unirea tuturor»”); c-dor (r) dr. Marian Moșneagu, Pe urmele părintelui Paisie (pp. 186-188: Noi detalii documentare despre interesul informativ al Securității Constanța asupra fostului ofițer al Marinei Militare Române Petru Costăndel (1929-2011; s-a călugărit în 1991), luat în supraveghere informativă în august 1985 pe motiv că „ne este semnalat ca făcând parte din Gruparea religioasă «Oastea Domnului», sens în care întreține legături cu asemenea persoane din țară”; în martie 1988,
 

supravegherea informativă încetează („din verificările efectuate, din datele obținute, cât și din contactele realizate cu obiectivul, rezultă că nu face parte din această grupare dizidentă iar prezența sa la biserică este justificată de deprimarea sa sufletească”), materialele fiind  clasate la Fond Arhivă); Silviu Ionițe, Record mondial: Catedrala Mântuirii Neamului deține cel mai mare iconostas ortodox (p. 189: Catedrala Mântuirii Neamului, înaltă de 120 m, deține cel mai mare iconostas din lume, cu o lungime de 23,8 m și o înălțime de 17,1 m. Catapeteasma a fost realizată, în 2018, sub conducerea pictorului Daniel Codrescu și cuprinde 45 de icoane realizate în stil bizantin, așezate pe 4 registre; mozaicul este realizat din tesere fabricate în atelierul Orsoni din Veneția); dr. Ionuț-Constantin Petcu, Profesorul și istoricul Aurel Pentelescu (pp. 190-193: „Modelul uman reprezentat de istoricul Aurel Pentelescu este unul care se înscrie, fără doar și poate, în cea mai bună școală a istoriografiei române, domnia sa putând sta oricând alături de cele mai ilustre nume, iar opera (insuficient cunoscută, într-o epocă acaparată de efemer și nonvaloare) făcând cinste oricărei biblioteci de specialitate – Florian Banu”); dr. Stoica Lascu, Aniversări sub semnul lui Clio: profesorul Ioan Scurtu la octoginta quinque annis – memorialistică și istorie contemporană (studiată și trăită) (I) (pp. 193-199); prof.univ.dr. Valentin Ciorbea, Aurel Pentelescu, cu picioarele pe pământ. Studii și comunicări. Cuvânt înainte Jipa Rotaru, Editura Militară, București, 2024, 236 p. [recenzie] (pp. 200-201: În toamna anului 2024, „reputata Editură Militară a publicat volumul Cu picioarele pe pământ. Studii și comunicări (cuprinzând 11 studii, dintre care două sunt inedite) al comandorului (rtg) [aviator] prof.univ.dr. Aurel Pentelescu, colaborator constant al revistei «Misiunea» [și membru în Consiliul științific]. Întreaga sa operă istorică constituită din cărți, studii, articole, comunicări științifice îl așează între cei mai reputați istorici militari ai zilelor noastre. pasiunea pentru cercetarea istorică s-a împletit cu o carieră didactică de excepție la Universitatea Națională de Apărare «Carol I», unde s-a bucurat de aprecierea cursanților și a colegilor. Volumul este dedicat „In memoriam” distinsului profesor și cercetător, colonel dr. Vasile Mocanu [1928-2023], șeful catedrei Istoria poporului român (septembrie 1977-februarie 1990)”); dr. Dan-Dragoș Sichigea, Operația 60.000: retragerea trupelor Germane și române din Crimeea sau succesul unui eșec Editura MNMR (Muzeul Național al Marinei Române), 2024 [recenzie] (pp. 202-203: Împlinirea, anul trecut, a 80 de ani de la „acțiunea navală cea mai importantă din Marea Neagră a anilor celui de Al Doilea Război Mondial și totodată cea mai mare operație a Marinei Militare a României – Operația 60.000 – recuperarea forțelor române și aliate din Crimeea, în aprilie-mai 1944. Lucrarea conține pentru cei interesați la o analiză comparativă date importante, fiindcă dispune de două secțiuni de documente. Prima dintre ele este o selecție de documente germane, atât din filele jurnalului de război al comandamentului Armatei a 17-a, cât mai ales din cele ale Comandamentului Amiral Marea Neagră. Ele sunt urmate astfel de cele mai importante documente românești despre Operația 60.000, aparținând Subsecretariatului de Stat al Marinei și Forțelor Navale Maritime”); dr. Dan-Dragoș Sichigea, Contraamiralul Horia Macellariu (1894-1989): Un destin tulburător: Glasul documentelor, Editura MNMR, 2024, 362 p. [recenzie] (pp. 204-206); xxx Simpozionul Național Biserica și Armata. Tradițiile Conlucrării Ediția 2024 în imagini (pp. 207-208: „Lucrarea face parte dintr-un proiect mai amplu, care s-a derulat pe parcursul anului 2024. Acest tribut frumos adus vieții și carierei celui care a întruchipat idealul militarului român nu putea fi complet fără un volum care să detalieze toate aceste aspecte. Și cine mai potrivit să contribuie la înfăptuirea omagiului decât un cercetător care a dedicat o bună parte a rândurilor produse tocmai marelui marinar – prof.univ.dr. Valentin Ciorbea. Și alegerea partenerului său în demersul științific s-a dovedit inspirată. Comandorul (r) Marius-Laurențiu Rohart, director al Muzeului Național al Marinei Române (2013-2024) și-a dobândit titlul de doctor în Istorie sub coordonarea profesorului V. Ciorbea cu o teză dedicată leadership-lui și liderilor navali”).

Bogat ilustrat (pe cop. I, este o imagine cu iconostasul Catedralei Mântuirii Neamului), numărul recent apărut al „Misiunii” – ce va putea fi accesat, peste o săptămână, și pe site-ul Academiei Oamenilor de Știință din România (aos.ro/revista-misiunea) – se constituie, prin varietatea tematică și bogăția datelor documentare, într-o prețioasă contribuție la dezvoltarea cercetărilor istorice din zilele noastre, profesionalismul autorilor – mireni, militari, prelați – relevându-se la un nivel științific superior.